Nu de putine ori ne simtim storsi de puteri, mai ales in ultimii ani, traind in orase, intr-o alergatura continua pentru a face cat mai multe. Ce pierdem din vedere e ca totusi creierul sesizeaza timpul altfel. Si cu cat vom face mai multe, cu atat ni se va parea ca timpul va trece mai repede. Dar asta e deja o alta poveste.

Ne-a cuprins deja de ceva mai multa vreme o adevarata frenezie, o goana nebuna dupa energie. De la consumul de bauturi energizante gen Red Bull la fascinatia sutelor de cai putere ai bolizilor de pe sosele, la forta de distructie a noi si noi arme, la forta de impact a marilor acumulari de capital. Suntem parca hipnotizati de excesul de energie. Am uitat insa aproape complet de acea energie mult mai subtila pe care ti-o confera propria ta sensibilitate. Vorbim de importanta caloriilor, ingurgitam produse hiperconcentrate, adevarate bombe calorice. Excesul de glucide te pandeste de pe fiecare raft al hipermarketurilor. Dar privim prin oameni. Sentimentele incep sa se reduca la senzatiile date de excesul de adrenalina si al sutelor de decibeli pe care nu-i mai percepi cu ajutorul auzului, ci direct in ficat. Ce poate fi mai minunat decat sa te bucuri de acordurile delicate ale vantului, care mangaie iarba si florile acompaniind zumzetul insectelor, care nu mai prididesc sa intretina viata prin efortul lor de polenizare? Aceasta este cu adevarat o revarsare de energie, este viata insasi, in profunda si naturala ei desfasurare. Ce poate fi mai minunat decat sa te bucuri de razele soarelui tolanit intr-o capita de fan?

Acum, la sfarsit de an, cand avem mai multe de rezolvat ca sa ne finalizam proiectele anului in curs si sa ne pregatim de sarbatori, cum de multe ori ne simtim lipsiti de energie, haideti sa ne impartasim modul in care reusim sa ne remontam, sa ne reincarcam de energie. Ce reuseste sa va remonteze cu adevarat: un somn bun, o iesire cu prietenii, un film romantic, o cura de detoxifiere, niste suplimente nutritive, un masaj sau o dieta adecvata?

Asteptam materialele voastre pe adresa Aceasta adresa de e-mail este protejata de spamboti; aveti nevoie de activarea JavaScript-ului pentru a o vizualiza .

Poti castiga saptamanal cate doua cutii de suplimente nutritive Super Bio-Quinona Q10 de la Pharma Nord.

De cand eram copil m-am dat in vant dupa fructe. In special mere as fi mancat oricate, iar citricile erau pentru mine un adevarat regal. Majoritatea copiilor plangeau dupa bomboane sau prajituri. Tot ce era dulce, pentru ei era delicios. pentru mine - dimpotriva. Ma saturam repede de dulciuri care de la un punct mi se pareau chiar… inecacioase. In schimb, acrituri, mere padurete, agrise sau chiar lamai, pe care le mancam ca atare, toate acestea reprezentau pentru mine adevarate delicatese de care nu ma saturam niciodata. Mult mai tarziu, am facut legatura cu o diferenta majora dintre mine si ei. In timp ce ei erau mai mereu raciti, se mai vaitau de o sinuzita sau nu mai reuseau sa scape de tuse, eu nu am stiut niciodata ce inseamna sa fii racit, sa faci gripa sau sau sa te doara gatul. Nu o sa credeti, dar noi oamenii, la fel precum majoritatea primatelor, dar si unele pasari sau pesti, suntem victima unui accident genetic. Pe scurt, ne lipseste o gena esentiala pentru a fi capabili sa producem gulonolactona oxidaza, o enzima fara de care nu poate fi fabricat acidul ascorbic, adica vitamina C. Producerea acestuia are loc la majoritatea reptilelor si pasarilor in rinichi sau in ficat, in cazul unor mamifere si pasari cantatoare prin transformarea glucozei. Supravietuirea noastra si a celorlalte specii care au pierdut aceasta enzima a fost posibila doar datorita faptului ca acidul ascorbic este prezent din abundenta intr-o serie intreaga de surse alimentare, precum fructele. In cazul unei diete lipsite de aceste alimente moartea survine in mod implacabil dupa nu foarte mult timp in urma aparitiei scorbutului. Astazi exista si vitamina C industriala, sintetizata pentru prima data, in 1933, de catre Sir Walter Norman Haworth si Sir Edmund Hirst, dar si, independent, de Tadeus Reichstein. Dar chiar daca pentru chimisti vitamina C sintetizata in laborator ar fi echivalenta celei prezente in fructe pentru mine ea nu are acelasi efect!