restul castigatorilor?

In primul rand, este meleagul pe care m-am nascut, iar acest lucru se traduce printr-o iubire neconditionata, ca aceea de copil pentru parintii sai. O mai iubim pentru ca este Romania lui Eminescu, a lui Brancusi, , a lui Cuza, a lui Eliade, a lui Henri Coanda, a lui George Enescu, a lui Nicolae Iorga, a lui Iulius Popper si a multor altora; pentru ca este Romania lui Ilie Nastase, a Nadiei Comaneci, a lui Mircea Cartarescu, a lui Hagi, a lui Ivan Patzaichin, a lui Marcel Iures, a Feliciei Filip, a Marianei Nicolesco, a Maiei Morgenstern, a lui Damian Draghici, a lui Gheorghe Zamfir si a multor altora; pentru ca, indubitabil, va fi Romania altor valori cunoscute si apreciate pe plan international .
De asemenea, iubesc Romania pentru forma gratioasa a granitelor sale, care a inspirat-o pe Ana Blandiana sa o compare cu un buchet de flori, legate pitoresc de panglica azurie a Dunarii, pentru traditiile si obiceiurile folclorice unice, de o deosebita frumusete, conservate inca destul de bine in anumite zone, pentru maiestria cu care transforma in opere de arta lucruri simple create totusi pentru functia utilitara pe care o indeplinesc si devenite astfel un soi de „arta involuntara”, dar de valoare necontestata totusi.
Iubesc Romania pentru ca, desi putini romani stiu, pe vremea dacilor, teritoriul actualei Romanii era considerat polul lumii antice, cel putin al popoarelor din Europa de atunci, si aici nu este vorba de pozitie strategica, valente economice militare sau politice, este vorba de locul sacru al spiritualitatii popoarelor, spatiul mitologic in care sunt plasate evenimente apartinand atat credintelor elene, cat si chiar ale unor civilizatii din impunatorul Tibet (voi scrie un articol si despre asta, probabil).
Iubesc Romania, mai presus de orice, pentru peisajele minunate pe care ni le ofera, pentru bucuria de a privi lucrurile de sus, de pe un varf de munte, de a asculta ecoul din adancul unei pesteri, pentru desfatarea de a te adapa dintr-un izvor cristalin, pentru al doilea fluviu al Europei, care mangaie cu aproape jumatate din cursul sau granita sudica a tarii noastre, pentru privilegiul acestui fluviu de a se varsa tot pe teritoriul romanesc printr-o delta care formeaza prin depuneri de aluviuni cel mai tanar pamant al batranului continent, fiind parte a patrimoniului mondial pentru biosfera bogata pe care o reprezinta, si pentru multe altele
Desigur, vor fi carcotasi care spun „da, dar de ce nu spui si lucrurile rele si…”, etc. etc. Lor le raspund simplu: nu am cautat sa scriu un articol despre „ DE CE NU IUBIM ROMANIA”, ii las pe ei sa o faca. Nu neg aceste realitati si nici nu le aprob si recunosc faptul ca si pe mine ma deranjeaza, dar sa privim Romania ca pe o diva cu moravuri: va aparea in tabloide, va contraria prin afisari extravagante sau declaratii socante, dar cand va misca sufletul cu o interpretare geniala a unui rol dramatic sau cu un cantec sfasietor, acela e momentul care stabileste etalonul aprecierii ei, iar cel cu lacrimi in ochi la talentul unei asemenea interpretari va uita in acele clipe de tabloidele, barfele sau pacatele artistei…

Am pareri pro si contra in aceasta privinta, as pleca dar pe dealta parte as dori sa si raman. Imi place Romania, oamenii, locurile si mai ales prietenii si familia pe care o am, dar vazand criza economica si saracia in care ne zbatem, as fi inclinata si sa plec sa imi incerc norocul in alta tara, ca sa ofer familiei mele tot ceea ce isi doreste.
Dar pe de alta parte, eu sunt destul de traditionalista si patrioata si as vrea sa raman in Romania, toata viata si sa imi permit doar sa merg in vacanta si sa vizitez toate tarile si toate frumusetile lumii.
Am vazut si alte tari, este mai frumos si mai civilizat decat la noi,dar si la ei este greu daca nu ai un loc de munca sigur si bine platit, totul se rezuma la bani. Prieteni iti poti face oriunde te-ai duce, dar multi prieteni si familia tot in Romania va fi iar ata te va trage intotdeauna catre casa.
Sunt sigur ca printre straini nu m-as simti foarte greu si nu as pleca niciodata sa muncesc asa in neant, fara sa cunosc pe nimeni sau sa nu stiu ce am sa fac cand voi ajunge acolo, sigur as lua legatura cu prietenii si neamurile pe care le am plecate in strainatate, ca sa ma ajute in aceasta privinta.
Timpul va spune ce hotarare am sa i-au, dar sigur nu as ramane pentru totdeauna in alta parte iar Romania va fi intotdeauna casa mea.

Da, chiar vreau cu adevarat sa plec din habitatul asta ciudat si infect. Aici nu poti face nimic, nimeni nu vede, nimeni nu intreaba unde si ce, cum sau ce facem sa fim si noi ca alte tari. Atat as cere: bunavointa si intelegere!

Nu as pleca definitiv din Romania niciodata, pentru ca e tara mama si nu mi-as lasa parintii, iubitul, prietenii pentru nimic in lume.

Am mai fost plecata 3 ani din Romania, in Portugalia, m-am intors si acum lucrez in administratie publica, dar din cauza crizei, a salariilor mici, s-ar putea sa parasesc Romania din nou.

Nu as pleca din Romania niciodata; cu bine, cu rau, e tara mea!
Am doi copii, de 6 ani, respectiv 8 luni, unde sa ma duc cu ei in alta tara? Sotul meu e singurul salariat din casa, dar ne descurcam (inca nu murim), in alta tara cine stie pe unde ajungi sa dormi sau sa mananci...
Speram ca o sa se schimbe ceva in tara noastra, daca nu pentru noi macar pentru copii nostri!

Ziua Naţională a României s-a „plimbat”, putem spune, de destule ori în calendar. Iniţial a fost 10 Mai, zi cu triplă semnificaţie: la 10 Mai 1866, Carol I a devenit principe al României, în urma unui plebiscit naţional, la 10 Mai 1877 Mihail Kogălniceanu, pe atunci ministru de Externe, a citit declaraţia de independenţă faţă de Imperiul Otoman şi, in sfarsit, 10 Mai 1881, când Carol I a fost incoronat ca primul rege al României.

Din 1947 până în 1989, Ziua Naţională a României a fost marcată de 23 august, dată la care, în funcţie de moda în politica Partidului Comunist, fie ne-a eliberat de fascişti şi capitalişti Armata Roşie (Sovietică Eliberatoare), fie ne-am eliberat noi singuri, consiliaţi de « forţele progesiste, în frunte cu Partidul Comunist Român », fie a început RESNAFAI, adică « Revoluţia de Eliberare Socială şi naţională, Antifascistă şi Antiimperialistă ».

Din 1990, Ziua Naţională este 1 Decembrie, dar nu despre aceasta as vrea sa amintesc acum. Ci despre ce şi cum era 23 august, zi naţională, acum 20 de ani, la Bucuresti sau, oriunde, in alt mare oras al tarii… Exista o similititudine în toată ţara. Defilare, urmată de „programele cultural-educative” la umbră de copaci, cu micii şi berea-n faţă.
Defilarea avea loc prin fata tribunei oficiale, ornată cu lozinci la modă şi adaptate ocaziei, ca „Trăiască 23 august”, ori „Trăiască Partidul Comunist Român, în frunte cu Comitetul său Central”, care comitet putea fi admirat şi în seria de tablouri atârnate în tribună, serie debuâand cu tânărul Nicolae Ceauşescu, urmat de Ion Gheorghe Maurer şi restul de tovarăşi şi tovarăşe….
Cea mai spectaculoasă era parada militară.

Nu ştiu dacă va duce cineva dorul defilărilor cu mii de oameni « ai muncii », dar, de o paradă militară aşa, ca pe atunci, parcă-parcă...

Indiferent de înjosirea pe care o presupunea, ziua de 23 august era însă, incontestabil, un eveniment de anvergură naţională, inclusiv în plan social. Ziua se dorea reprezentativă pentru dimensiunea şi trăinicia parteneriatului dintre guvernanţi şi guvernaţi, deşi acesta era, de fapt, unul himeric. Oarecum surprinzător, în era postdecembristă nici o altă zi nu a reuşit să „detroneze" simbolistica zilei de 23 august. Actuala zi naţională, 1 decembrie, a ajuns rapid un eveniment elitist, marcat de perorările politicienilor despre „Marea Unire", în faţa unui public din ce în ce mai puţin numeros.

Cuplul Ceauşescu ar fi, neîndoielnic, extrem de uimit să constate cât de uşor este, de fapt, să prosteşti poporul, dar, şi cât de bine s-a descurcat eşichierul lor II şi III în a se propulsa pe post de moştenitor al avuţiei naţionale, dezarmând - cu profesionalism şi tupeu - o naţiune întreagă, transformată într-o masă amorfă şi pauperă, pasivă în faţa devalizărilor şi nedreptăţilor care se petrec sub privirile ei.

În prezent, nu există nici cel mai mic pericol ca vreun festin al noilor privilegiaţi să fie bulversat de mulţimea furioasă - după modelul Braşov 1987 -, când muncitorii înfometaţi dăduseră buzna peste activiştii de partid adunaţi la un festin. România emană, la ora actuală, doar resemnare acută, însoţită de dorinţa emigrării. Cel puţin 10% din medici au luat deja calea Occidentului, întorcând spatele ţării, care a ales să aloce sănătăţii cel mai mic procent din PIB din întreaga Uniune Europeană. În cursul acestei luni, nu mai puţin de 86% din români şi-au exprimat, în cadrul unui sondaj de opinie, dorinţa de a-şi căuta norocul peste hotare - un semnal fără echivoc cu privire la aşteptările pe care le mai au de la propria ţară.

În anii '50, Republica Democrată Germană avea parte de un adevărat exod al populaţiei sale, dar, nici măcar atunci numărul refugiaţilor în RFG nu a fost atât de mare precum cel al românilor, dornici să plece. In vremea aceea, autorităţile de la Berlin şi Moscova au găsit soluţia ridicării celebrului Zid.
Românii, privaţi de-acum până şi de evenimente, susceptibile de a le putea trezi o minimă solidaritate interumană, au ajuns să mai viseze cel mult la drumul către aeroport - parcurs, pe cât posibil, cu un bilet ‚one way’ în buzunar.

Unii romani au ales sa paraseasca tara... Cum sa facem sa nu mai plece?
Sa luam exemplu de la poporul evreu, de pilda. Au impanzit lumea, dar, ulterior, s-au intors in tara lor CHIAR DACA ACOLO AU PROBLEME DE VIATA SAU MOARTE in relatia cu palestinienii. Ce i-a determinat sa plece?!

Ma gândesc si la urmatorul scenariu:
Pleaca jumatate din Romania. La revedere! si drum bun. Cealalta jumatate isi da seama de faptul CA NU SE MAI POATE ASA si se pune CRÂNCEN pe treaba (ca japonezii dupa razboi sau altii, care au muncit pe rupte pentru un pumn de orez...). Dupa 10 ani, Romania va ajunge o Elvetie rasariteana cu cel mai inalt nivel de trai. Romanii din diaspora vor dori sa revina in tara....

De ce iubesc Romania?... Multa lume pleaca, multi o improasca cu noroi, o desconsidera ca tara natala eu insa o iubesc... Aici mi s-au implinit multe vise, aici exista Paradisul Terestru! Exista acea voluptate calma si exotica unde Natura si-a perfectionat creatiile... Delta Dunarii, aflata in primele 1300 cele mai frumoase locuri din lume, este un miraj pe care nimeni nu il poate parasi fara sa fie fascinat. Te intorci la origini, unde modernitatea poate patrunde doar prin intermediul aparatului de fotografiat sau filmat. Pasari, plante, culori ce se contopesc in amurg si rasarit, mirosul batranicios al Deltei, leganatul trestiei ganditoare, toate fac din Tara Apelor o rezervatie unica in toata lumea.
Iubesc Romania pentru ceea ce ne-au lasat, veacuri de-a randul, oameni care in orice moment ar recunoaste ca sunt romani, care au muncit si au zabovit cu privirea si mainile asupra unor minuni pe care un calator strain le-ar inmagazina in memorie cu primul pas pe care il pune pe teritoriul tarii.
Iubesc Romania pentru ca sunt romanca, pentru ca iubesc macii, mirosul de iarba proaspat cosita, parfumul padurilor de brad, bijuteriile cu personalitate, parfumurile, zapada, cainii si gargaritele. Iubesc tot ce-i frumos si pur, tot ce aduce o raza de soare pe cerul innorat al vietii.

Pentru o perioada de maximum 1 an as pleca din Romania, in Canada (la Otawa) sau in Olanda. Vreau sa vad peisaje,locuri, lucruri, destinatii noi, sa cunosc oameni noi, sa invat obiceiuri si traditii noi, sa fac fotografii pentru a le pastra ca amintire si sa-mi achizitionez cateva suveniruri care sa-mi aduca aminte de locurile pe unde am umblat. Dar m-as reintoarce in Romania, tara mea natala, pentru ca nicaieri nu e mai bine ca acasa!

Da, as pleca din tara pentru ca am un copil cu autism si aici in tara nu prea pot sa-l ajut. Lumea se uita urat la noi pt. ca el nu prea intelege, are fel de fel de ticuri si scoate fel de fel de sunete. Ar fi trebuit sa tin o dieta fara gluten si cazeina, lucru pe care nu l-am putut face pt. ca aici nu prea gasesti produse de acest fel. Ar fi trebuit sa fac chelare si multe alte lucruri pe care aici nu pot sa le fac.

Nu stiu daca as pleca pt totdeauna din Romania. Este o vorba :"Niciodata sa nu spui niciodata" si pe langa asta, nu stii ce iti rezerva viata, iar daca mi s-ar parea o ocazie extraordinara (atat pt mine cat si pt familia mea ), nu as da inapoi si as pleca din tara. Dar numai daca mi s-ar oferi ceva mult mai bun ca in Romania si cu toate astea stiu ca m-as intoarce destul de des pe plaiurile mioritice. Patriotism sau nu, aici m-am nascut, aici se afla locurile in care am cele mai multe amintiri frumoase si unde se afla multi dintre prietenii mei si mi-ar fi greu sa parasesc tara.

Daca cineva mi-ar da sansa ca intr-o ora sa plec de aici nu as sta pe ganduri.As pleca din tara asta fara sa ma uit inapoi si fara sa regret.

Romania mea este locul drag in care m-am nascut si, cu toate greutatile, nu as pleca de aici! Am fost plecata 6 luni, dar de-abia asteptam sa ma intorc, e tara in care ma simt eu cel mai bine!