Talentul unor actori, care fie au fost descoperiti dupa castinguri, fie s-au perindat prin teatru si prin roluri secundare, fara sansa unui film providential, in cele din urma iese la suprafata, scotandu-i din anonimat. Valoarea nu cunoaste limite in spatiu sau timp, ea ramane definitorie in a marca longevitatea renumelui unui actor. Sunt de parere ca nu are importanta daca un talent autentic face parte din vechea sau noua garda, ideea este ca un actor bine mobilat la etajul superior, bine pregatit, consecvent si bine dotat cu creativitate, intuitie, bun-gust si bun-simt va excela, fie ca este din provincie sau din capitala, daca si numai daca va simti cand este conjunctura favorabila de a se lansa pe val, de a fructifica bagajul de talente mostenite genetic sau obtinute de-a lungul unei cariere creionate cu profesionalism. Exista si o viata ascunsa in spatele usilor studiourilor.
Concurenta e acerba in teatru sau cinema si intrigile, calomniile, rautatile colegilor de breasla, sau a victimelor colaterale din relatii de dragoste esuate, sunt amplificate prin mijloacele de acum uzitate si la noi in Romania: presa si televiziunea. Barfa este la ea acasa printre frumoasele dive ce-si desfiinteaza reciproc reputatia pe principiul scopul scuza mijloacele! Exista, cu siguranta, o doza de mister cu care se invaluie frumoasele actrite, autopromovandu-se astfel pe prima pagina a ziarelor. Frumusetea este o alta arma din dotare, pe langa talent, si o folosesc din plin pentru a fi considerate femei fatale. Sunt legile nescrise ale showbiz-ului, ce includ riscuri si au ca efect declinul actorilor labili psihic, ce nu fac fata presiunilor vietii ca persoane publice, sfarsind ca trofee sexuale din barbati, sau femei sex-simbol, sau pierzandu-se in anonimat, cuprinsi de “euforia” indusa de bani, bautura sau droguri.
Sa-i iubim neconditionat pe acesti oameni al caror obiect al muncii este sufletul nostru, al spectatorilor si telespectatorilor. Este o munca migaloasa, ce presupune multa daruire si sensibilitate, si suntem recunoscatori pentru clipele de rasfat spiritual pe care ni le ofera. Actori romani sau din afara granitelor sunt nascuti anume pentru a ne bucura sufletele. Suntem recunoscatori pentru vocatia lor. Ii iubim si ii cinstim.
Filmul pe care l-as revedea iar si iar este Titanic. Coborarea navei spre adancul oceanului cu ultimele farame de speranta ale ocupantilor navei ce aleg sau sa se odihneasca resemnati in bratele mortii, sau sa lupte cu demnitate pana in ultimul moment, sau sa-si etaleze ipocrizia, egoismul imi starnesc sentimente contradictorii in functie de personajele implicate: compasiune pentru pasagerii nevinovati si revolta, nedumerire pentru cei avari – implicit cei mai lasi in fata inevitabilului. Demnitatea salasluieste in sufletele curate ale oamenilor simpli. Este o mare lectie de viata acest film. Chiar il pot revedea cu mare placere de fiecare data. Jack Dawson si Rose DeWitt Bukater, perechea celebra a filmului, ne amintesc ca tineretea vulcanica iti da puterea sa infrunti inevitabilul, iubirea stampara setea de viata, iar puterea de sacrificiu nu tine de varsta. Este un film magnific. Premiata, pe buna dreptate cu 11 premii Oscar si cu 4 premii Golden Globes, aceasta epopee a fatidicului Titanic, creata cu maiestrie de James Camerun, a fost, este si va fi un film de referinta al iubitorilor artei cinematografice. Deschideti fereastra sufletului si lasati-va purtati de magia filmului spre a descoperi misterele acestei lumi fantastice.
Actorii sunt dovezi vii ale faptului ca sufletul exista – Adrian Pintea
Imi place teoria lui René Descartes despre bulgarele de ceara. Ii poti schimba starea din solid in lichid, insa ramane acelasi bulgare de ceara. Si in actorie esti aceeasi persoana intr-o forma diferita. Poti fi doar ceea ce cunosti si doar tu te cunosti cu adevarat pe tine insati – Emmy Rossum
Doamne Dumnezeule, fa din mine unealta pacii tale,
sa aduc iubire acolo unde este ura,
sa iert unde este jignire,
sa aduc impacare unde este cearta,
sa spun adevarul unde domneste eroarea,
sa aduc speranta celor deznadajduiti,
si bucurie sa aduc unde este tristete.
O, Doamne, ajuta-ma,
nu ca sa fiu mangaiat, ci ca sa-i pot mangaia pe ceilalti,
nu ca sa fiu inteles, ci sa-i pot intelege pe altii;
nu ca sa fiu iubit, ci sa iubesc.
Caci cine da primeste,
cine uita de sine insusi se implineste,
cine iarta va fi iertat,
iar cine moare, acela va fi inviat spre viata vesnica – Francisc d’Assisi
(Anelia Dogaru Goncea, Foto: Stock.XCHNG)
