Este un eveniment rar cand ai ocazia sa vizitezi cea mai tanara capitala a lumii: Astana. Tarile ce au avut puterea si dorinta de a-si ridica noi capitale, de a se smulge din trecut si a se pregati de viitor sunt putine. Brazilia, in anii `70, cand a construit Brasil, noua capitala ce trebuia sa lege geopolitic o tara cu populatia concentrata pe coastele Atlanticului de selva Amazonului; Nigeria, ce se indrepta la randul sau spre platoul central, construind Abuja spre a uni o tara partajata intre un sud crestin si un nord musulman. In final, cea mai recenta realizare: Kazahstanul, ce si-a construit noua capitala – Astana - oras al lumii.
Descoperind Astana
In drum spre Astana imi aduc aminte de povestea aparitiei acestui nou oras. De ce sa muti capitala de la Almaty in nord? Motivele au fost multiple: Almaty este bantuit de cutremure nimicitoare, de peste 8 grade pe scara Richter, care impiedica orice dezvoltare pe verticala a orasului, orice cladire de peste sase etaje fiind un risc, iar metroul o imposibilitate. Apoi, orasul avea dificultati in a creste la fel de rapid ca tara si a fi capitala de care Kazahstanul avea nevoie. Astana, in schimb, avea toate avantajele, un teren deschis, ocrotit de seisme, ce permitea ca cele mai ambitioase vise sa prinda contur. Cam aceasta era povestea orasului ce urma a fi descoperit. Restul, cum se spune, era istorie: lucrarile la noul oras au pornit in 1994, iar in decembrie 1997, orasul isi deschidea portile pentru noii locuitori, crescand rapid de la 100.000 de locuitori la peste 500.000 in doar un deceniu.
La picioarele Copacului Lumii (Baiterek)
Din primul moment in care intri in oras, Astana te intampina cu o silueta ce nu te paraseste, o vezi din toate unghiurile, nu te abandoneaza nici un moment, o vezi turnata in sticla si tiparita pe cartile postale, o stii, o cunosti: Baiterek - copacul vietii. Povestea spune ca sarpele, dusmanul omenirii, dorea sa ucida in ou puiul inteleptului vultur, puiul ce trebuia sa dea viata lumii. Dar vulturul intelept il ascunsese in Copacul Vietii si acolo s-a batut cu sarpele salvand viata si omenirea. Locul acestei batalii epocale: Baiterek – copacul vietii.
Astazi, copacul vietii are o structura de otel si sticla si o inaltime de 97 de metri, iar in varf, oul de metal nu cuprinde un pui tremurand de vultur, ci uriase ascensoare ce urca vertiginos, transportand zilnic 10.000 de vizitatori dornici sa admire panorama orasului. Si chiar ai ce vedea. Admirator sau nu al legendelor antice, nu poti sa nu ramai uimit la liniile ambitioase ale capitalei kazahe: cladirile uriase ale companiei de gaz: Kazmunaigaz, ce a devenit celebra in intreaga lume prin puterea si bogatia sa, iar in Romania, prin cumpararea Rompetrol, liniile zvelte de sticla ale Hotelului Diplomat sau silueta alba a Luminii Astanei - Nur Astana - principala moscheie a orasului. Deja din Baiterek, fara a putea pretinde ca ai descoperit misterul umanitatii sau macar pe cel al Astanei, poti cel putin sa iti faci o idee asupra vastitatii orasului si sa iti faci planul urmatoarelor vizite.
Nur Astana, lumina Astanei
Orice oras este definit prin locasurile sale de credinta, si, in Astana, acestea nu lipsesc, o sinagoga luxoasa pe malurile raului Ishym, o catedrala imitand Vasile Blajenii din Moscova, dar de un alb scanteietor si orbitor si pentru majoritatea musulmana a orasului strigatul muezinului se ridica din Lumina Astanei - Nur Astana. Moscheia are un mare merit, nu cade in pacatul tuturor moscheilor moderne, un stil clasic simplist. Nu, Nur Astana are personalitate, o linie de fantani ce dau un aspect straniu moscheii, deoarece ele ar fi la locul lor in climatul calduros al Arabei Felix, dar aici, la portile Siberiei, par nelinistitoare si ciudate.
Cupolele de aur imita Moscheia Albastra de la Istanbul, dar placutele de aur scanteie altfel in soarele rece al Astanei. Inauntru, moscheea te inunda in albastru, un albastru cu inscriptiile coranice, laudand unitatea divina si chemand credinciosii la adoratie. Lume multa, grabita, se opreste pentru un moment din munca cotidiana, intra in moscheie, precum intr-un fast food al sufletului, se roaga repede si porneste mai departe. Fac si eu la fel deoarece noi tinte ma cheama: Muzeul Prezidential.
Romania, la loc de onoare in Astana
Actualmente, Astana are un nou Palat Prezidential: Ak Orda, a carui silueta enorma si impunatoare domina clar centrul orasului. Odata eliberat, fostul Palat Prezidential trebuia sa isi gaseasca o noua functie si a gasit curand una de prestigiu: un nou muzeu, de data aceasta dedicat imaginii Kazahstanului in lume. Treceam portile noului muzeu fara prea mari emotii, crezand ca voi avea in fata ochilor aceeasi poveste a oricarui muzeu nou: obiecte putine, fara importanta si multe poze. Aveam sa ma caiesc: judecasem gresit.
Muzeul gazduieste o impresionanta colectie de ordine si decoratii primite in ultimii 20 de ani de primul presedinte al Kazahstanului, Nursultan Nazarbaev. Imaginea e ametitoare, siroind de pietre pretioase, cu aur si rubine rosii, decoratiile te emotioneaza, dar te duc si cu gandul la faptul ca toate trec.
Curand, emotiile filosofice ma parasesc, la loc de onoare sunt decoratiile acordate de Romania. Intr-o alta sala sunt cadourile splendide primite de a lungul anilor si acum daruite de presedintele Nazarbaev poporului kazah: splendida coroana coreeana a regatului Silla, replica a marilor statui ale lui Buddha din China, armuri japoneze complete, dar al mikadoului de la Tokio, replici in sidef ale sanctuarului de la Mecca sau splendide vaze oferite de Romania. Sunt din nou mandru sa vad, aici, la 8.000 km distanta, darurile oferite de tara mea. Vitrina ma atrage ca un magnet, ingrijorat, ghidul intra la idei: are de-a face cu un tacanit sau cu un iluminat? Ii explic cauza sederii mele prelungite si zambeste larg: da, Romania e prietena Kazahstanului.
Sala urmatoare imi va rezerva o noua surpriza, la loc de cinste se afla diploma de Doctor Honoris Causa oferita de Romania in 2005. Raman uimit in fata ei, eu pregatisem referatul, pregatisem diploma si acum un geam subtire ma anunta ca ma aflu in fata diplomei daruite de Romania.
In mod normal nu se fac poze in muzeu si regula e strict aplicata, dar arat numele meu ghidului la semnaturi si ma lasa atunci sa ma pozez in fata diplomei. Da, Romania e prietena Kazahstanului! La plecare primesc cadou o carte de onoare a muzeului: pentru Romania, mi se spune cu un zambet larg. Rahmet! (Multumesc), raspund eu in kazaha spre bucuria ghidului.
Casa Seifullin
Orice vizitator din Europa de Est, ce isi aminteste de ororile comunismului, merge la Astana sa vada casa lui Saken Seifullin, victima represiunii staliniste.
Casa e mica si cocheta, fin construita din lemn si impresioneaza placut in mijlocul zgarie norilor Astanei. Seifullin, creator al limbii kazahe moderne, autor de poezii celebre, culegator de folclor, unul dintre parintii Kazahstanului a avut soarta oricarui ganditor intr-o lume ce prefera ordinele si facilul: vitregiile sortii.
Exilat in Siberia de regimul tarist, fugar in propria sa tara, are o scurta perioada dupa revolutia comunista in care poate crea; curand insa, umbra lui Stalin coboara asupra Kazahstanului. Arestat intr-o noapte, dispare sub gloantele plutonului de executie, dupa un proces-farsa, pentru a intra in istoria kazaha. Astazi, casa lui e un memorial, putinele sale urme: un baston, haina moderna peticita si o dishdasha (vesmant lung arab) sunt tot ce a mai ramas fizic, doar cartile sale, poeziile , corespondenta sunt cele ce stau la baza monumentului sau. O noua dovada de cat de putin ramane in urma trecerii noastre, daca nu sadim un copac, nu construim o casa si nu scriem o carte, Seifullin a facut acestea in scurta sa trecere si a mai facut un lucru: a sadit constiinta de sine a unui popor.
Astana, capitala a lumii
Nu vreau sa ramaneti cu impresia ca Astana este doar o ingramadire de zgarie nori, palate guvernamentale si muzee, nu, e un oras plin de viata.
Vara, parcurile sunt asediate, malurile raului gem de locuitori, ce se bucura de soarele zgarcit la aceasta latitudine, iarna insa, inima Astanei bate in restaurantele sale. Aici, fiecare locuitor are localul sau favorit, comunitatea rusa din oras iti spune sa faci o vizita lui Medvedev, nu presedintelui rus, ci restaurantului cu acelasi nume, Ursul, adica Medvedev. Acolo, borsul rus, vanatul si mancarile grele sunt la ele acasa. Daca preferi bucataria kazaha, oferta este bogata, avand in inima ei calul. Platouri pline cu mezeluri de cal, pastrame moi si uscate si rulade fac cu ochiul iubitorilor de delicii kazahe, dar ii si sperie pe cei ce iubesc nobilul animal.
Kazahii au adoptat o atitudine practica, calul e iubit si respectat. Vestitul kumaz, laptele de iapa, se gaseste in orice casa, iar calul e regele oricarei mese kazahe traditionale. Fiarta alaturi de carnea de vaca si carnea de oaie, carnea de cal iti este servita fierbinte la masa, cu felii subtiri de ceapa, pe pat de fidele si, la final, ca digestiv, zeama grasa ramasa in urma acestei triple fierturi iti este servita fierbinte. Noi iubim calul pe pamant si pe masa iti va spune zambind intelept un kazah, mirat poate de puritanismul celor ce iubesc caii, dar nu inteleg ca in stepa grea, batuta de vanturi siberiene, calul ramane cel mai bun prieten al omului tocmai pentru ca il ajuta sa supravietuiasca. Dupa o masa kazaha si o mostra de intelepciune kazaha, Astana iti apare intr-o alta lumina, afara ninge din nou, desi e aprilie sunt minus 15 grade, iar vantul taios te face sa simti minus 40 , cupolele de aur de la Nur Astana sclipesc in soarele aspru, iar pe raul Ishym se poate trece cu masina, atat de groasa e gheata, dar oamenii iti zambesc cald si poate acesta este marele merit al Astanei: ca ii face pe oameni sa zambeasca. Aici, pe malul raului Ishym, viata e frumoasa, spune un proverb kazah, daca stii sa iti pazesti calul, pusca si nevasta. Zambesc larg, asta o stiu si eu! (Anton Caragea)
Arata formular/Ascunde
Scrie-ne despre Romania ta! Trimite-ne si fotografiile sau filmele tale cu locuri, oameni, situatii sau intamplari din Romania pe adresa 
Poti castiga premii constand in 
Descopera Romania asa cum au vazut-o, au simtit-o sau au iubit-o cei care au avut curajul sa ne spuna opiniile si visele lor sau sa ne trimita imaginile si sperantele lor. 
Asteptam materialele tale pe adresa