Ne dorim, mai mult decat orice pe lume, sa devenim mame, protectoarele eterne ale creaturilor mici si inocente pe care le purtam cu atata grija in pantece. Ii ingrijim mai presus de fiinta noastra, intrucat momentul in care o femeie devine mama e momentul in care renunta iremediabil la ea. Fiecare clipa incepe cu un gand pentru copil, indiferent ca acesta are cateva luni, un an, douazeci sau chiar cincizeci, pentru ca meseria de mama nu este una cu contract pe perioada determinata, ci este pentru intreaga existenta. Toate mamele, cele care poarta cu adevarat in suflet titlul de mama, isi doresc tot ce este mai bun pentru copilul lor, isi fac planuri, sperante sa fie sanatos, sa fie fericit, sa aiba in viata tot norocul din lume, o cariera de succes si o familie frumoasa.
Asta si-a dorit si Nicolina, ca acei doi fii ai sai sa aiba parte de tot binele din lume. I-a crescut cu cea mai mare dragoste, le-a oferit totul si chiar mai mult, facand sacrificii dupa sacrificii ca sa ii poarte la scoala si se bucura de fiecare clipa in care copiii ii demonstrau ca eforturile sale nu erau in zadar. Nicolina era fericita, asa cum numai o mama poate fi atunci cand ajunge sa realizeze ca timpul a trecut frumos, iar copiii au crescut si au devenit adulti responsabili, sanatosi, gata sa-si intemeieze propriile familii.
Dupa nunta baiatului cel mare, Nicolina a crezut ca misiunea ei de mama fusese indeplinita aproape de deplin, nu mai lipsea decat sa il vada si pe cel de-al doilea baiat la casa lui, cu o familie frumoasa, cu copii frumosi si sanatosi, asa cum isi imaginase, cum isi dorise dintotdeauna. Numai ca, uneori planurile noastre, chiar si planurile de mama, sunt date peste cap de evenimente neprevazute, evenimente pe care o mama le gestioneaza cu pretul unei serii indelungate de nopti nedormite. Ilvano, cel de-al doilea baiat al Nicolinei, nu e ca ceilalti baieti de varsta lui, e homosexual. Intreaga lume dezbate drepturile, integrarea in societate si implicarile psihologice ale persoanelor cu orientari homosexuale, insa despre mame se aminteste intotdeauna in fuga, fara ca nimeni sa se gandeasca la drama prin care un parinte trece atunci cand este pus in fata unei astfel de vesti.
Da, sunt cativa ani buni de cand se discuta despre drepturile persoanelor homosexuale, recent si-au castigat deja un loc bine definit in societate, o societate pregatita informational sa ii integreze, pentru ca, cine suntem noi, oamenii simpli, sa-i judecam sau sa ii marginalizam? Dar mamele? Ce se intampla cu mamele care si-au revarsat toata dragostea spre copii, cum trec aceste mame peste socul vestii ca baiatul sau fiica este altfel decat ceilalti?
Nicolina a fost si a ramas mama lui Ilvano, indiferent de circumstante, asa sunt adevaratele mame, le stau alaturi puilor mereu. Dincolo de aparenta, care pare sa convinga pe toata lumea ca ea este o mama care a acceptat decizia fiului sau, Nicolina este o femeie care si-a petrecut noptile in lacrimi si rugaciune, intrebandu-l pe Dumnezeu cu ce a gresit ea in educatia fiului sau de ce nu e la fel ca si celalalt fiu? Unde a gresit? Nicolina, in marturisirile sale spre cele mai apropiate persoane, simte ca a esuat ca mama si tot visul sau despre fericirea fiului sau s-a terminat. Atat de mult a afectat-o, incat s-a retras in casa ei, singura, la un capat al satului, acolo unde vecinii nu indraznesc sa o viziteze, unii pentru ca nu indraznesc sa ii tulbure linistea si singuratatea gandurilor, altii pentru ca o judeca prea aspru pentru ceea ce a devenit fiul sau cel mic.
Unii spun ca pe baiatul cel mic l-a alintat si l-a protejat mult mai mult decat pe cel mare, asadar intreaga vina ii apartine ei, Nicolinei. Uneori lumea intreaga devine prea plina de oamenii perfecti, gata oricand sa contabilizeze faptele celorlalti si sa le catalogheze drept greseli… mici, mari sau de neierat, in functie de propriile fapte. Nicolina nu a renuntat nici o clipa la a-si sustine fiul in deciziile sale, desi asta i-a atras antipatia multor locuitori ai micului satuc. Oamenii s-au intrebat cum de tocmai ea, o catolica convinsa, o femeie care nu lipsea nici o duminica de la slujba si care isi conducea viata conform principiilor catolice stricte, tocmai ea sa tina piept cu toti cei care duceau o lupta perpetua impotriva homosexualilor. Nu conteaza ca e barbat sau femeie, important este sa fie perechea perfecta pentru fiul meu, le spune ea celor care se intereseaza de bunul mers al relatiei fiului sau.
Acum, in zilele in care merge la biserica, Nicolina nu se mai asaza in banca aceea, alaturi de fostele sale prietene, ci in banca unde par sa stea cei marginalizati: stranierii priviti mereu cu un ochi critic sau localnicii care au decazut din gratiile societatii spargand anumite tipare. Nicolina face parte din a doua categorie, insa pe ea nu o afecteaza relatia cu cei care nu o inteleg, ci relatia cu fiul sau. Acolo, in casa ei cu etaj si cu multe muscate, ea stie ca dincolo de vortexul de barfe care se abate, inevitabil, peste tot ceea ce se misca nu conteaza decat fericirea fiului sau, indiferent de ceea ce presupune asta.
Spre deosebire de multi homosexuali, Ilvano a pus in discutie orientarea sa sexuala, i-a marturisit mamei si a gasit in aceasta un sprijin, chiar daca nimeni nu se astepta. El nu stia ca o mama e capabila de sentimente de o imensitate incomensurabila, ca o mama poate trece peste cele mai grave lucruri daca asta inseamna ca fiul ei sa fie fericit. A aflat asta si ii este recunoscator. Are nu doar o mama extraordinara, ci si un aliat puternic, un zid care il apara si acum de loviturile pe care, uneori, cuvintele si privirile le pot cauza. Ilvano are 43 de ani si se considera un om implinit. Duce mai departe afacerea tatalui sau si are grija mereu de mama sa, e puternic prin forta pe care a primit-o de la Nicolina. A invatat sa-si gestioneze relatiile si mai ales sa comunice cu persoanele homofobe.
Homofobia (frica exagerata, dezgustul manifestat de cele mai multe ori violent fata de persoanele homosexuale) se poate intalni chiar si in cele mai elevate medii, iata de ce a fost nevoie ca Nicolina sa-i fie mereu alaturi, pentru ca el sa stie ca nu e singur in acest parcurs anevoios. Dincolo de lupta si de succesul pe care il are Ilvano, dincolo de echilibrul pe care el l-a dobandit de-a lungul anilor sta o inima de mama, o mama adevarata, pe care unii au speriat-o ca a fi gay este echivalentul lui a avea SIDA. Nu a fost usor, si nici acum, ca Ilvano este un adult de 43 de ani, nici acum nu e usor, pentru ca mama e mereu acolo, cu grijile sale, cu visele si cu sperantele ei.
Pana in 1973, homosexualitatea facea parte din lista afectiunilor psihice, insa, datorita faptului ca specialistii nu au demonstrat nici o legatura intre orientarea sexuala si stabilitatea psihica, aceasta a fost scoasa din lista bolilor psihice. De atunci si pana astazi, cercetatorii incearca sa identifice cauzele homosexualitatii. Studiile au rezultate destul de controversate.
Unii afirma ca ne nastem cu o anumita orientare sexuala si asta nu se poate modifica in timp, altii spun ca homosexualitatea este cauza unui complex de factori externi care survin, in general, in copilarie, atunci cand personalitatea nu este inca bine definita. Oricare ar fi explicatia stiintifica, o mama ca Nicolina poarta mereu in suflet o mare neimplinire, o vina pe care si-o asuma, o durere de care nimeni nu o intreaba nimic. Toata lumea e curioasa sa stie cum era Ilvano in copilarie, cum era in adolescenta, ce preferinte avea referitor la jucarii, ce hobby-uri avea in liceu. Despre ea, despre ce a simtit si ce simte in continuare ea, mama acestui baiat altfel, nimeni nu vrea sa stie.
Normalitatea a devenit astazi una din cele mai subiective coordonate ale umanitatii. Nu putem, asadar, sa ne judecam unii pe altii pentru preferintele sexuale si trebuie sa luam in considerare faptul ca drama celor altfel nu mai este, in acest secol, o drama, ci adera, din ce in ce mai mult, spre o normalitate acceptata, incet, dar sigur, de catre cea mai mare parte a omenirii. A fost o lupta in trecut, acum totul pare sa se integreze in ceea ce noi definim normal. Raman totusi mamele, fiintele care, in procesul acesta de integrare absoluta in normalitate, au ramas undeva, intr-un con al uitarii. Ele nu par sa fie importante aici, in decorul luptei acerbe pentru castigarea drepturilor egale cu ceilalti.
Dramele acestor femei sunt purtate aproape intotdeauna in interior. Ele nu ies in strada sa-si strige durerea, ci sufera intr-o tacere mocnita, considerand ca au esuat ca mame, chinuindu-se sa descifreze momentele in care au gresit. Desigur, sunt si mame care au acceptat destul de usor si nu au dificultati in a se integra in societate cu statutul de mama a unui baiat altfel, insa Nicolina, desi este dedicata complet fiului sau mai mic, fiindu-i alaturi in toate momentele, poarta in suflet o povara pe care incearca mereu sa o ascunda printr-un zambet, un zambet insa care nu e al ei, e unul imprumutat, e zambetul unei femei puternice pe care nu o afecteaza sabloanele impuse de catre societate, e un zambet pe care cu siguranta ca si l-ar dori sa fie al ei, sa fie unul natural, dar nu e.
Specialistii spun ca este esential ca sprijinul familiei sa fie unul destul de solid, intrucat persoanele homosexuale sunt destul de fragile emotional si se pot intampla adevarate drame. Nicolina a citit despre toate acestea si, in ciuda modestiei sale, ea stie exact cum sa isi sustina fiul. Homosexualitatea este definita ca o afinitate sexuala spre persoane de acelasi sex. La sfarsitul anilor ’60, studiile aratau ca 10% din populatia globului avea aceasta orientare, insa existau atunci si exista si acum, foarte multi care tin ascunsa aceasta orientare, asadar studiile in acest sens nu sunt suficient de elocvente.
Se spune ca homosexualitatea a aparut inca din cele mai vechi timpuri, insa a fost mereu considerata o latura intunecata, negativa a omenirii. Imorala pentru unii, normala pentru altii, homosexualitatea va ramane mereu un subiect controversat pentru omenire. Totusi, astazi exista posibilitatea, in tari precum Olanda, Franta, Belgia, Spania, Canada, Suedia, Norvegia, Portugalia, ca perechile de homosexuali sa poata sa-si oficializeze relatia, aceasta fiind recunoscuta ca fiind egala in drepturi ca si casatoria intre persoane heterosexuale. Exista si state care ofera asistenta in ceea ce priveste adoptarea copiilor sau asistenta in tehnici de fertilizare. Studiile arata ca cea mai mare parte a acestor copii devin insa, la randul lor, persoane cu orientare homosexuala. Prima tara care a oficializat relatiile dintre persoanele homosexuale a fost Danemarca, unde in anul 1989 s-a autorizat casatoria civila intre persoanele de acelasi sex. Mai apoi, in 2012, in aceeasi tara s-au permis si ceremoniile religioase intre homosexuali.
Dincolo de aspectele legale, de cum se vad aceste relatii in ochii celorlalti, exista acel impact al celor din jur, al celor care au catalogat o persoana intr-un fel anume, pentru ca apoi sa afle ca nu e asa cum s-a crezut. Unora le este extrem de dificil sa inteleaga cum este posibil ca persoane care au facut, pentru mult timp, parte din cercul de prieteni sa afirme, la un moment dat, ca sunt diferiti. Este si motivul pentru care foarte multi se ascund in spatele unor casnicii clasice, purtand insa mereu in suflet frustrarile si neimplinirile unei vieti aparente, netraite asa cum ar vrea sa o traiasca.
Nicolina este, mai intai de toate, o mama, o mama a unui baiat altfel, insa iubirea materna nu cunoaste modificari in functie de coordonatele vietii copiilor, ci ramane o eterna constanta. O mama speciala, asa crede Ilvano si se simte privilegiat ca a avut si are parte de atata intelegere si iubire din partea sa. Exista in lumea aceasta fel de fel de mame, iar Nicolina este una speciala, o combinatie reusita de putere, de iubire si sensibilitate, pentru ca ea este mama unui baiat altfel. (Rodica Puscasu, Foto: freeimages.com)
Arata formular/Ascunde
Scrie-ne despre Romania ta! Trimite-ne si fotografiile sau filmele tale cu locuri, oameni, situatii sau intamplari din Romania pe adresa 
Poti castiga premii constand in 
Descopera Romania asa cum au vazut-o, au simtit-o sau au iubit-o cei care au avut curajul sa ne spuna opiniile si visele lor sau sa ne trimita imaginile si sperantele lor. 
Asteptam materialele tale pe adresa