Pe data de 6 august, crestinii ortodocsi si catolici sarbatoresc Schimbarea la Fata a Domnului, unul dintre cele 12 praznice imparatesti. Sarbatoarea marcheaza momentul in care apostolii Mantuitorului s-au convins ca Acesta nu este doar un proroc al lui Dumnezeu, ci Fiul Lui Dumnezeu.
Iisus, impreuna cu trei dintre ucenicii Sai cei mai apropiati, Petru, Iacob si Ioan, a urcat pe muntele Tabor ca sa se roage. Aici, apostolii au fost invaluiti intr-un nor de lumina, in timp ce Iisus se ruga, iar apoi au auzit un glas care le-a spus: Acesta este Fiul Meu Cel iubit, in Care am binevoit; pe Acesta ascultati-L (Matei 17, 5).

Sarbatoarea Rusaliilor este deosebit de importanta, dovada ca se intinde de-a lungul a trei zile, pline de ritualuri, interdictii si foarte multe pericole. In Sambata Mortilor, ce precede Duminica Rusaliilor, gospodinele se ingrijesc sa dea de pomana pentru sufletele raposatilor.
Deosebit de importante sunt vasele noi de lut, frumos decorate, in care vor adasta bucatele. Cel mai adesea se faceau colaci, placinte, alivenci, mancaruri din carne de miel sau diferite fierturi. Alaturi se asezau cani de lut cu lapte, apa rece de fantana sau vin, fiecare dupa cat de avut era.

La 1 Mai romanii sarbatoresc Armindenul denumit si Pomul de mai’, un obicei de primavara care scoate in evidenta credinta straveche populara in puterea benefica si protectoare a ramurilor inverzite asupra familiei si a intregii gospodarii.
Denumirea populara de Arminden (Armindeni) provine de la Armin sau Irminden insemnand Ziua lui Ieremia, sarbatoare consemnata in calendarul crestin-ortodox pe data de 1 Mai. Sarbatoare in sine, Armindenul, este mult mai veche decat denumirea data ulterior si se leaga de ritualurile vegetatiei care se efectuau primavara, la inceput de nou anotimp si de nou an.

In Antichitate, anul incepea in data de 1 martie, odata cu venirea primaverii. Romanii, dar si alte popoare, precum dacii, considerau primele noua zile ale acestei luni foarte importante, caci ele indicau felul in care urma sa se desfasoare intregul an. De aici si obiceiul babelor: fiecare isi alege una din cele noua zile/babe. In functie de cum este ziua respectiva, asa ii va merge tot anul. O zi frumoasa inseamna un an spornic si imbelsugat, iar o zi cu ninsoare, ploaie sau vant inseamna un an dificil si lipsit de noroc.

Romanii iubesc traditiile stramosesti si le poarta intotdeauna in suflete ca pe o parte a propriei indentitati. Fiecare sarbatoare are farmecul si semnificatiile ei, insa sarbatorile de sfarsit de an si cele de inceput de an par sa fie cel mai aproape de inimile romanilor. Avem foarte multe traditii legate de sarbatori, iar aceasta se datoreaza atat strainilor care s-au abatut pe aceste meleaguri si au decis sa ramana, aducand cu ei traditiile lor, cat si vechilor traditii stramosesti, transmise din generatie in generatie.

Colaceii pentru colindatori se prepara in perioada sarbatorilor de iarna si se ofera colindatorilor de Anul Nou sau de Craciun.
Aluatul colaceilor se prepara din aluat dospit din faina alba de cea mai buna calitate, zahar, apa si drojdie.

In religia ortodoxa, cozonacul este considerat o paine ritualica, indulcita, care simbolizeaza bogatia, bucuria sarbatorii si transformarea spirituala. In prezent, cozonacul s-a transformat intr-o prajitura traditionala romaneasca si bulgareasca (desi denumirea provine din termenul bulgaresc kozunak, etnologii bulgari considera ca produsul a fost importat din Romania, la inceputul secolului al XX-lea), fiind in mod traditional gatita cu ocazia sarbatorilor de iarna.

Conform Calendarului Crestin Ortodox, Sfantul Nicolae (numit si Sannicoara in Transilvania) este sarbatorit in fiecare an pe 6 decembrie ca o buna vestire a Craciunului.
In acelasi timp, in mitologia romaneasca, Mos Nicolae apare ca o reminiscenta a cultului mosilor si stramosilor, fiind reprezentat drept un batran cu barba alba, care apare in noaptea de 5 spre 6 decembrie, calare pe un cal, aducand cadouri copiilor cuminti si nuieluse celor obraznici.

Pe 30 noiembrie, crestinii ortodocsi, dar si catolicii il sarbatoresc pe Sfantul Andrei, cel despre care se spune ca ar fi fost primul care a raspuns chemarii lui Hristos. In Bucovina i se spune Andrei, cap de iarna pentru ca imediat dupa el, vremea incepe sa se inaspreasca.
Noaptea de Sfantul Andrei este una plina de semnificatii in lumea satului romanesc, fiind cunoscuta si sub denumirea de noaptea farmecelor. Este noaptea in care se leaga si se dezleaga, se soptesc cuvinte si se fac ritualuri pentru a atrage iubirea. Daca in zonele urbane, traditiile si-au pierdut din intensitate, in mediul rural, exista inca o stranie liniste, o teama a oamenilor atunci cand vorbesc despre noaptea de Sfantul Andrei. Noaptea dinspre 29 spre 30 noiembrie este mult temuta de catre sateni, multi isi fac provizii de usturoi si il pun pe la usi si pe la ferestre, in speranta ca spiritele malefice nu vor patrunde inauntru. Se spune ca in aceasta noapte, din pamant ies toti moroii si toate sufletele bantuie printre cei vii.

In calendarul popular, Sfantul Andrei este denumit Santandrei, dar si Mos Andrei, Andrei de iarna sau Indrea, fiind sarbatorita la data fixa, in 30 noiembrie, iar in calendarul ortodox ziua Sf. Apostol Andrei Cel Dintai Chemat, Ocrotitorul Romaniei. Noaptea Sfantului Andrei este marcata de traditii si obiceiuri precrestine, privind protectia oamenilor si animalelor, precum si de practici premonitorii si ritualuri de dragoste.
De aceea si cele doua retete specifice acestei sarbatori au atat atributii premonitorii (Turtuca de Andrei se prepara de fetele de maritat pentru a-si afla ursitul), cat si de protectie impotriva spiritelor rele si strigoilor (covasa se imparte vecinilor de Sf. Andrei pentru ca vacile sa fie laptoase, iar oamenii sa fie feriti de strigoi).

Azi, 8 noiembrie, se sarbatoreste Soborul Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavriil, o zi importanta in mitologia crestina si populara, in popor, sarbatoarea se mai numeste si vara arhanghelilor. Arhanghelii din calendarul bisericesc sunt conducatorii cetelor de ingeri, avand aripi si purtand sabii, ca simbol al biruintei, si sunt calauze ale sufletelor in drumul acestora spre rai.
Conform etnologului Marcel Laptes, sarbatoarea religioasa s-a suprapus unor reprezentari mitice din calendarul popular, astfel ca pe durata a trei zile (8-10 noiembrie) se desfasoara un praznic extins prin ofrandele alimentare care se aduceau celor morti, dar si celor vii, in centrul atentiei fiind Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil.

Ritualurile practicate la inmormantare sunt menite sa usureze trecerea in viata de dincolo. De aceea sunt completate de ritualuri folosite la parastase si la pomeniri, fiind astfel combinate cu Cultul Mosilor si stramosilor. Principalele lucruri necesare pentru savarÅŸirea unui parastas sunt: prescura, colacul, vinul, coliva, tamaia ÅŸi lumanarile. La fel, la pomeniri, rudele raposatului aduc la biserica 9 capete, 9 lumanari, vin, coliva, prescura si untdelemn. Capetele se poarta fie toate o data, fie de trei ori.

Socotit zeu in Panteonul romanesc, Samedru este patron al iernii pastorale, sarbatorit la 26 octombrie, reprezentand moartea vegetatiei, venirea iernii si a frigului. A fost asimilat de popor cu Sfantul Mare Mucenic Dimitrie, Izvoratorul de mir si facatorul de minuni. Moartea sfantului la sfarsitul lui octombrie a fost inteleasa in mentalitatea taraneasca drept moartea naturii si astfel anul se imparte in doua parti simetrice: anotimpul vara (cu miezul timpului la Sfantul Ilie - 20 iulie) si iarna (cu miezul timpului la Sampetru de iarna - 16 noiembrie). Pe langa faptul ca "incuie vara", Samedru desfrunzeste codrul si aduce zapada pe pamant, patroneaza invoielile facute cu jumatate de an in urma la Sangiorz; astfel, depaseste cadrul unei mici sarbatori de toamna, devenind un reper agrar si pastoral al anului taranesc.

Se pregatesc doi sau mai multi colaci mari, dulci, din faina de grau de calitate superioara si se dau cadou nasilor in timpul nuntii (la final) sau a doua zi dupa nunta. Numarul colacilor difera, in functie de regiune: in unele zone se dau 2 colaci pentru cei 2 nasi, in timp ce in alte regiuni se ofera cate 6 colaci pentru fiecare nas (fiind pregatiti, in total, 12 colaci pentru nasi). Colacii sunt pregatiti si oferiti drept cadou de catre fini sau socri.

Inaltarea Sfintei Cruci, cea mai veche sarbatoare inchinata cinstirii lemnului sfant, este praznuita pe 14 septembrie, cand sarbatorim amintirea a doua evenimente deosebite din istoria Sfintei Cruci:
- aflarea Crucii pe care a fost rastignit Mantuitorul si inaltarea ei solemna in fata poporului de catre episcopul Macarie al Ierusalimului, in ziua de 14 septembrie din anul 335;
- aducerea Sfintei Cruci de la persii pagani, in anul 629, in vremea imparatului bizantin Heraclius, care a depus-o cu mare cinste in biserica Sfantului din Ierusalim.

Forma painii de sarbatoare este colacul, o paine alba ce se coace la sarbatori din faina de grau de calitate superioara. Painea coapta pentru sarbatori se deosebeste de cea de zi cu zi, dupa continutul aluatului, dupa forma ce i se da si dupa felul in care este impodobita. Colacii se fac de diferite forme si marimi, in functie de rolul indeplinit. Se impletesc in doua, trei, patru, sase, opt, chiar si in saisprezece sau mai multe vite.

Luna august debuteaza in calendarul traditional cu o sarbatoare veche, precrestina, pastrata pana in prezent si sarbatorita in intreg arealul etnofolcloric romanesc: Macaveiul Ursului, un ciclu de sarbatori consacrate ursilor care incepe pe 1 august si dureaza cateva zile. Astfel, ziua de 1 august este denumita si Ziua Macoveilor sau Macoveii, Macovei - Cap de Post, Macoveiul Ursului, Impuiatul Ursilor, Ziua Ursului, Pastele Viteilor si Macoveii Stupilor. Desi sarbatoare pagana, Ziua Ursului este suprapusa cu inceputul Postului Adormirii Maicii Domnului (1-14 august) din calendarul bisericesc ortodox. 2 august este considerata tot Ziua Ursului si spune ca acum ursii, nemaiavand hrana, vin in sate si mananca porumbul.

Sfantul Ilie se sarbatoreste pe 20 iulie, in fiecare an, fiind considerat, in traditia populara, divinitate a fulgerului si dusman al fortelor malefice. Conform etnografului Marcel Laptes, poporul il celebreaza pe Sfantul Ilie ca fiind patronul verii caniculare si al framantarilor meteorologice, deoarece racoreste atmosfera desfacand ploile si fulgerand demonii.

La 5 zile dupa Sanziene, pe 29 iunie, in calendarul agrar al taranului roman se sarbatoreste Sfantul Petru, patronul agricultorilor. Sarbatoarea de San Petru inchide postul Sfantului Petru si Pavel (11-28 iunie) combinand o serie de obiceiuri si traditii mai vechi, arhaice sau pagane cu obiceiuri crestine. Despre Sfantul Petru se spune ca hotareste starea finala a recoltelor pentru ca leaga si dezleaga caldura si ploaia atat cat trebuie pentru o recolta buna pentru cei care il venereaza si ii respecta ziua. De aceea, mai este considerat si mai mare peste granare. Pentru cei nerespectuosi cu datina le trimite potoapele cele mai rele si grindina cat oul de gaina. (Marcel Laptes – Anotimpuri magico-religioase).

Sanzienele reprezinta una dintre cele mai importante sarbatori agrare ale lunii iunie. Desi sunt asociate sarbatorii crestine a Nasterii Sfantului Ioan, dupa unii specialisti, sarbatoarea Sanzienelor isi are originea intr-un cult geto-dacic stravechi al Soarelui. Aceasta sarbatoare de vara este cunoscuta sub denumirea de Sanziene, dar se mai folosesc si denumirile: Sfantul Ioan de Vara si Ziua Soarelui, in satele de pe Valea Muresului. In calendarul popular, sarbatoarea Sanzienelor este un moment al Solstitiului de vara, marcat de numeroase credinte si practici magice.