Despre calatoria cu trenul se poate spune nu numai ca este la indemana si eficienta sub aspectul costurilor, dar si incredibil de romantica. Poate din cauza farmecului care iti vine in minte atunci cand te gandesti la calatoriile de odinioara cu acest mijloc de transport. Se adauga si peisajul, ce se schimba de la o clipa la alta, sau spatiul oferit de sagetile feroviare, sau…, sau… Toata lumea iubeste calatoria cu trenul, afirma unii. Probabil! In ceea ce ma priveste, stiu ca multa vreme, atunci cand se punea problema unei calatorii, trenul a reprezentat mereu prima mea alegere.

Sarbatorile de iarna sunt speciale in sufletul tuturor copiilor. Mos Craciun, bradul impodobit, colindele, intalnirea cu cei dragi, toate fac sa asteptam sarbatorile cu nerabdare. Chiar daca sunt mai marisoara, tot il astept pe mosu'. Am scris si o poezie dedicata lui.
Urez tuturor cititorilor Dacic Cool, cat si intregii echipe, sarbatori fericite! Mosul sa va aduca cele mai dorite cadouri! (Evelin-Elena Rosu, 13 ani)

Buna ziua, sunt Evelin Elena Rosu si va scriu din nou, incurajata fiind de aprecierile primite atunci cand am citit la scoala poezia Pasare maiastra, pe care am scris-o cu ceva timp in urma. Iubesc farmecul naturii, ma regasesc in ea, ador ciripitul pasarilor si eleganta lor, motiv pentru care am scris poezia de mai jos si am pictat un desen cu flamingo, pe care vi-l trimit de asemenea. Daca va plac, poate le publicati! (Evelin Elena Rosu, 13 ani)

Stimati concetateni, ma numesc Paul Tismas, sunt farmacist de profesie, cu o experienta profesionala de circa 40 de ani in domeniul conceperii si prepararii de produse farmaceutice, dermato-cosmetice si de ingrijire personala cu ingrediente farmaceutice si/sau extracte de plante. Competentele mele sunt in domeniul reumatologic si dermatologic, dar prepar produse eficiente terapeutic si pentru alte specialitati medicale. In prezent am doua locuri de munca: activez ca farmacist, sef de sectie la Spitalul Municipal Vatra Dornei, in prima parte a zilei, iar in a doua parte a zilei lucrez in propria-mi farmacie, dotata cu laborator de preparare, din comuna Dorna Arini, localitate foarte, foarte pitoreasca, aflata la 6 km de Vatra Dornei, pe soseaua ce duce la Piatra Neamt. Domnul Janos Marcus, prietenul meu si al revistei online Dacic Cool de mai multi ani, m-a indemnat sa scriu si eu acestei reviste online si sa impart cu dumneavoastra, cititorii acestei reviste, din experientele mele de viata spirituala, profesionala, familiala si sociala.

Lipsiti de bucuria de a creste cu ambii parinti, noi simtim abia acum ce inseamna dragostea unul in bratele celuilalt... E greu de spus daca povestea noastra are un inceput. Totul a decurs de la sine, la fel ca in romanele de dragoste, unde soarta face ca doua jumatati de suflet, menite sa fie impreuna, sa se regaseasca peste ani si sa ramana unite pe viata.

Pentru ca inceputul de primavara este dedicat eternului feminin, omagiem si noi romance de care suntem sau ar trebui sa fim mandri. A fost martora zborului istoric al lui Aurel Vlaicu. De aici s-a inscris la Scoala de Pilotaj a Ligii Aeriene. Apar multe reactii negative, iar autoritatile romane au refuzat in mod sistematic sa ii acorde brevetul de pilot. Elena Caragiani a plecat in Franta, s-a inscris la Scoala Civila de Aviatie din Mourmelon le Grand, a sustinut apoi examenul teoretic pe care l-a luat cu brio si in 1914 Federatia Aeronautica Internationala i-a eliberat Brevetul International de Pilot.

Un mester opincar neintrecut, care iubeste datinile strabune si duce mai departe meseria deprinsa de la tatal sau. Este vorba despre Alexandru Ilinca, unul dintre cei mai apreciati mestesugari din Romania. S-a nascut la Orlesti, judetul Valcea, unde a invatat sa lucreze opinci de la tatal sau, Gheorghe Ilinca. Aproape o viata a practicat croitoria, pana s-a pensionat si a revenit la opincarie.

In ritmul alert in care traim astazi, intrunirile cu cei dragi sunt mai rare decat ne-am dori, iar clipele petrecute impreuna sunt adevarate momente de sarbatoare. Craciunul mai este numit – printre alte apelative pe care le-a primit de-a lungul anilor – „sarbatoarea familiei”. E adevarat... nu ne mai strangem la gura sobei ca altadata, insa ne place să ne oprim din viteza in care ne-a ancorat viata de zi cu zi si sa respiram o clipa de liniste alaturi de cei dragi.

Aflat in trecere catre zona montana limitrofa orasului Rasnov din judetul Brasov, m-am oprit impreuna cu alti prieteni pentru o scurta vizita la Clubul Copiilor din Rasnov. Am fost foarte mirati sa constatam ca, in 2017, acest gen de activitati inca mai merg in orasele noastre mici si ca, mai mult decat atat, ele continua sa atraga copiii si sa produca, prin maiestria acestora, lucruri creative si minunate. Clubul Copiilor din Rasnov reprezinta o institutie scolară care desfasoara activitati extrascolare, fiind o optiune ideala si benefica pentru timpul liber al scolarilor cu varste cuprinse intre 4 si 19 ani.

Dragostea este complicata si nestatornica. Sentimentele dintre doua persoane care se iubesc, casatorite sau nu, se schimba si nu toate cuplurile reusesc sa supravietuiasca acestor schimbari. O poveste de amor care a facut furori in epoca este cea dintre printesa Martha Bibescu si sotul sau George. Cei doi se casatoresc in 1905, in urma unei pasiuni fulgeratoare, pe cand Martha avea doar 16 ani, iar George Bibescu 25 de ani. La 17 ani, Martha devine mama, nascand o fetita, Valentina, experienta traumatizanta pentru tanara printesa.

Sofia Vicoveanca s-a nascut la data de 23 septembrie 1941 in comuna Toporauti (Toporuica de astazi), localitate aflata in apropiere de orasul Cernauti (astazi in Ucraina), primind la nastere numele de Sofia Fusa. A fost unul dintre cei patru copii ai familiei de negustori Gheorghe si Veronica Fusa. Copilaria i-a fost intunecata de greutati, tatal sau fiind luat prizonier de sovietici, dupa anexarea Bucovinei de Nord de catre Uniunea Sovietica. Impreuna cu mama sa, Sofia s-a refugiat in comuna Vicovu de Jos, unde si-a petrecut copilaria. „Parintii mei au fost instariti acolo, la Cernauti, au avut pravalie, case, vite, cai, dar aici nu mai aveam nimic”, a marturisit mai tarziu. Din dragoste pentru satul copilariei, i-a imprumutat ulterior numele, alegandu-si numele de scena Sofia Vicoveanca.

De ce n-a emigrat postasul sas? El, care le aducea tuturor din sat scrisoarea cu aprobarea emigrarii? La Cisnadioara, satul risipit de exodul sasilor, el a ramas sa pastreze ritmul vietii de altadata. L-am cunoscut pe Michael Henning, postasul sas, in pragul unei nopti de primavara ca aceasta, spuzita cu stele si parfumata cu… istorii din satul fondat demult, pe la anul 1190, sub semnul Arhanghelului Mihail. Exodul sasilor, in anii ‘80-‘90 a golit si satul acesta, iar interlocutorul meu a avut un rol neasteptat in povestea care i-a dus pe toti. Chiar si pe Erwin, fratele lui mai mic...

Constantin Brancusi pretindea ca mamaliga stimuleaza forțele fecunditații. (Si) ale fecunditații artistice, fireste!
O lunga si onoranta lista de mari artisti aplecati si spre cele lumesti, spre trebuinta pantecului, il numara si pe gorjeanul crescut la Hobita cu boturi de mamaliga si tocane oltenesti. Tuturor ne raman infipte in creier mireasmele copilariei si mancarea ca la mama acasa, dar lui Brancusi parca mai mult decat mediei. Ii ramane fidel mamaligii mai cu ardoare decat femeilor, nu putine, ce-i tinura de urat in viata si ii roaga pe cei veniti de acasa sa-i aduca faina de porumb cu fiecare ocazie.

Putini sunt aceia care sa nu fi auzit de Alfred Nobel. Dar ne facem datoria si va aducem aminte. S-a nascut in 1833 la Stockholm. A fost un chimist, inventator si om de afaceri suedez. A devenit faimos si bogat pentru inventarea dinamitei si gelinitei. Inventarea explozibililor care si-au gasit intrebuintarea in industria de razboi nu i-a adus foarte multa popularitate. Cu atat mai mult cu cat experimentele lui Nobel au avut parte si de incidente tragice. In 1864 a avut loc o explozie cumplita la fabrica sa din Stockholm, care a dus la moartea a cinci persoane, printre care si mezinul familiei Nobel, Emil, fratele lui Alfred.

Am trait o viata normala pana intr-o zi. La varsta de 19 ani, un tragic accident rutier avea sa-mi schimbe viata. Nu am fost pregatita pentru aceasta schimbare. Cine ar fi?! De la tanara normala, vesela si sanatoasa la cea cu un handicap permanent! Nu imi puteam accepta conditia, statutul… Totul devenise limitat pentru mine si insuportabil. De acum eram un om cu nevoie speciale. Accidentul rutier mi-a lasat urme pe trup si pe suflet. Aveam planuri mari de viitor. Imi repetam mereu ca voi reusi fara frica si voi demonstra tuturor ca se poate si asa.

Tot omul are norocul lui. Cand se naste, se naste si norocul lui, cand moare, ii moare si norocul. Norocul vine din lumea lui, a Noroacelor, pe care n-o stie nimeni, dar care, se crede, e ca un targ mare, unde traiesc noroacele. Cine n-are noroc, n-are de cand se naste pana moare. Astfel spune o vorba din batrani amintind de norocul saracului; caci si acela are noroc, dar e un noroc sarac. Altii au noroc cu ghiotora, este norocul bogat cum ban la ban trage si paduche la paduche. Iar altii nici nu gandesc norocul si norocul da peste ei, pentru ca norocul e orb.

In rastimpul din preajma Craciunului, pretutindeni in lume, milioane de oameni traiesc taina unui miracol ce nu poate fi explicat. Un miracol care se repetă cu aceeasi emotie, an de an. Atrasi, ca planetele pe o orbita solara, vreme de cateva saptamani gravitam cu totii in apropierea lui Dumnezeu. Si nimeni nu poate sa ne opreasca din drum. Pana la Anul Nou, traim sub imperiul acestei bucurii uriase, care ne intareste si ne transforma si care apoi se sparge ca sticla, in grijile marunte de zi cu zi.

Oricat ar fi de incarcata de soare si de culori, despre biata luna noiembrie se spune, invariabil, ca e intruchiparea tristetii: luna despresiilor si a melancoliilor negre. Cand colo, natura abia de acum incepe sa puna in scena, cu adevarat, spectacolul toamnei! Ati vazut vreodata un cer mai albastru ca in luna noiembrie? Paduri incendiate mai nebuneste de rosu, galben si auriu? Miresme mai ametitoare de frunze si de ierburi uscate, iesind la margine de drum? Nu le-ati vazut? Nu-i nimic. Asta nu inseamna ca nu exista, ci ca mintea dvs. era abatuta in alta directie. Asa e diferenta cea mare dintre un om fericit si un altul nefericit. Ochiul si sufletul. Unii stiu sa vada si sa se bucure de lumea care ii inconjoara, in vreme ce altii isi vad numai grijile si gandurile negre din cap. Sa luam de exemplu un dovleac. Un dovleac urias uitat undeva, pe un camp la tara sau la o margine de drum.

Halloweenul este o sarbatoare foarte veche, de mii de ani este sarbatorita, de pe vremea vechilor celti. Poporul celt credea ca la aceasta data toate legile timpului si ale spatiului erau anulate, permitand astfel tuturor spiritelor sa se intoarca printre cei vii. Cei vii nu doreau sa fie posedati, astfel ca in data de 31 toti celtii isi stingeau focurile din casa, ca acestea sa devina neatragatoare pentru orice spirit ce ar dori sa salasluiasca acolo. Se imbracau in costume fantomatice si se plimbau prin sat, fiind cat mai inspaimantatori cu putinta pentru a alunga spiritele celor morti care se reintorsesera printre ei. Deghizarea in fantome si vrajitoare a devenit un adevarat ritual pentru romani.

Imaginea toamnei tarzii e legata mereu de insingurare. Mai putina lumina, mai putina caldura, disparitia vegetatiei, toate contribuie la aparitia unui sentiment pe care secolul nostru, cu nelinistile si cu amenintarile lui, il exacerbeaza: insingurarea. Urat cuvant si cat se poate de periculos! Unora le lipseste un partener de viata, le lipseste o familie, altii sunt singuri in munca lor, care nu le da satisfactii, in timp ce exista si oameni care sunt singuri… in doi. A venit toamna, iarna se apropie cu pasi repezi si, printr-un proces tainic, de rezonanta cu natura care isi pierde culorile si lumina, sufletul multora dintre noi are nevoie tot mai mare de sprijin, mangaiere si intelegere.

Indemnul totdeauna lucrul tau sa-l incepi cu Dumnezeu a fost din batrani litera de lege, respectata cu sfintenie de taranul roman ale carui intelepciune si credinta erau native. Raportarea permanenta la Dumnezeu si urmarea modelului de vietuire a sfintilor au fost conditiile de baza ale vietii oamenilor de la tara care au gasit intotdeauna sprijinul in credinta. Si asta nu pentru ca traiul ar fi fost mai greu, ci pentru ca oamenii erau mai curati cu inima si mai apropiati de cele sfinte. Munceau din greu,  caci stiau ei din Epistolele Sfantului Apostol Pavel citite in biserica: Daca cineva nu vrea sa lucreze, acela nici sa nu manance, dar nu uitau sa multumeasca, nu uitau sa posteasca, nu uitau de ziua Domnului si de sarbatori. Meseria era candva considerată bratara de aur, innobila omul.

Nu stiu despre altii cum sunt, cum gandesc, insa eu am imbratisat cu mare drag sarbatoarea de Halloween, importata din America. De cativa ani incoace, cu ocazia acestei sarbatori, organizez acasa la mine cate o petrecere distractiva, atat pentru copii (copiii mei plus cativa prieteni de-ai lor), cat si pentru adulti (noi plus cativa prieteni de familie). Ne strangem in total 10-15 persoane. Desi casa mea e mica, ne ajung un dormitor, un hol si o bucatarie. Ma ocup din timp de organizare (cam cu doua saptamani inainte), construiesc un intreg concept, creez ornamente, muzica adecvata, costumatii diverse, jocuri distractive, concursuri cu premii (in dormitor), tombola, zona de fotografii (in hol), zona de gustari (in bucatarie).

Articolul acesta n-ar trebui, de fapt, sa fie scris. Pisu nu vrea. E pisica mea, in varsta de zece ani, care, imediat ce ma asez la masa de scris, miauna suparata, imi sare in brate si se vara intre mine si marginea mesei, cu popoul ei dolofan: ,,Scrie daca poti, na! ,,Bineinteles ca nu pot. Nu pot s-o refuz, și ea toarce in delir absolut. Pisu si cu mine suntem un model pentru minunata relatie dintre o pisica și un om. De ce? Primul motiv: Pisu ma inveseleste si-n felul asta are grija sa ma relaxez regulat. Al doilea motiv: imi cere atentie si mangaieri, un ritual multicotidian care ma imblanzeste. Nu exista nici o indoiala, animalele ne fac fericiti. De altfel, interesul pentru natura si animale ii este omului innascut. Nevoia de liniste si somn a pisicii, toaleta indelungata pe care si-o face, curatandu-si blanita, torsul ei ii relaxeaza pe oameni, le creeaza un spatiu familial.

Dupa cum stim, in 2016, anul scolar se va incheia pe data de 24 iunie, adica maine. Deja imi si imaginez bucuria din ochii copiilor-elevi. Cat de mult au asteptat saracii aceasta zi, stiind ca vine vacanta de vara, timp in care nu se mai trezesc dimineata devreme la soneria ceasului, nu mai au acelasi program fix de rutina, pot sa se joace afara cat e ziua de lunga, sa mearga la tara la bunici, sa se bucure de vara. Asa eram si noi, tin minte de parca a fost ieri, cum in ultima zi de scoala deja nu mai aveam rabdare sa mai treaca o zi pana ma ducea mama cu tata la bunici.