Pe drumul european Bucuresti-Viena, imediat ce treci de Orastie, se deschide spre stanga un drum mult mai putin circulat, chiar daca si el este tot un drum european, E79, care te poarta intr-o tara de vis, Tara Hategului.
Aceasta mica depresiune dintre muntii Retezat, Poiana Rusca si Sureanu repezinta unul dintre locurile cele mai pline de istorie, dar si cele mai fermecatoare de la noi. Dupa doar cativa kilometri, intri in orasul Hateg, de unde acest drum principal continua la stanga spre valea Jiului, iar la dreapta se face drumul national 68 spre Caransebes. Daca o iei pe acest drum de Caransebes, vei trece chiar pe langa ruinele cetatii Sarmizegetusa Ulpia Traiana... De aici inspre rasarit se afla rezervatia paleontologica de dinozauri, unica in Europa prin scheletele si ouale de dinozauri descoperite aici si, ceva mai departe, Muntii Sureanu, cu vechea capitala dacica, Sarmizegetusa Regia, si Parcul Natural Gradistea de Munte-Cioclovina. La sud, ajungi in Rezervatia Biosferei, Parcul National Retezat.
In Tara Hategului, atestata in documente inca din 1247, gasesti nenumarate cetati si biserici: Biserica si Cetatea din Colt, care se pare ca reprezenta vestitul Castel din Carpati al lui Jules Verne, biserica si castelul feudal Santamaria Orlea, devenit astazi han turistic, toate construite de vechea familie Candea, devenita apoi cunoscuta sub numele de Baron Kendeffy, cetatea regala a Hategului, cunoscuta sub numele de Subcetate, ridicata la sfarsitul secolului al XIII-lea, cetatea Rachitova din secolul al XIV-lea, manastirea Prislop din secolul al XI-lea, biserica Stei, mentionata documentar din 1392, si multe altele. Insa, de departe cea mai vestita, cea mai socanta si cea mai controversata istorie o are biserica din Densus.

Pe drumul din Hateg spre Caransebes, inainte de a ajunge la Sarmizegeusa Ulpia Traiana, pe DN68, in comuna Totesti, poti face la dreapta pe drumul judetean 687G care duce chiar in comuna Densus, comuna atestata documentar inainte de 1300 si plasata la o altitudine de 400-600 de metri, la poalele Muntilor Poiana Rusca, cu o populatie de sub 2.000 de locuitori, fiind formata din satele Densus, Criva, Hatagel, Pestenita, Pesteana, Poieni si Stei.

Se spune ca numele, Densus, ar veni din latina, Silva Densa, padurea deasa, desemnand locul unde ar fi fost ingropat unul dintre vestitii generali romani din timpul Imparatului Traian, Longinus, mort in razboaiele dacice. Langa satul Pesteana se gaseste o mlastina, rezervatie botanica, loc ce a inghitit de-a lungul timpului nenumarate animale ce veneau sa se adape, motiv pentru care e cunoscuta drept Lacul fara fund. Cu o flora unica, ea adaposteste un adevarat relict glaciar, Roua Cerului, Drosera rotundifolia.
Mergand mai departe, vezi biserica Densus ascunsa intre flori si livezi. E diferita de orice biserica ai vazut pana atunci si te trezesti cu greu din uimire...
In 1775, maiorul austriac Hohenhausen lanseaza in cartea sa, Die Alterthumer Daciens in dem heutigen Siebeburgen. Aus den Zeiten als dieses schone Land die Romer regierten (Antichitatile Daciei din Transilvania de pe vremea cand aceasta tara frumoasa a fost stapanita de romani), ipoteza ca biserica Densus a fost initial un templu inchinat zeului Marte. Apoi, in 1847, a fost lansata ipoteza ca biserica a fost ridicata de catre goti, pentru ca, in 1864, Aron Densusianu sa prezinte biserica drept un fost mausoleu al generalului Longinus in care turnul actualei biserici ar fi servit drept horn de evacuare a fumului sacrificiilor. (Aron Densusianu face parte dintr-una din cele mai importante familii ale Densusului, el fiind folclorist, critic si istoric literar, precum si membru corespondent al Academiei Romane, alaturi de istoricul si folcloristul Nicolae Densusianu.)
Nicolae Iorga spunea despre biserica din Densus ca este fara pereche in toata romanimea, dar considera ca ar fi fost construita in secolul al XVI-lea, in timp ce Giurescu plaseaza aceasta data candva in secolele XIV-XV, iar parintele prof. dr. Milan Sesan - in secolul al VI-lea, pentru ca istoricul George Baritiu sa o considere construita chiar de romani.

George Calinescu scria despre biserica din Densus ca este ...bizara, facuta din marmuri si coloane, culese de la Sarmizegetusa. Un mic stalp din cei patru care sustin ingusta turla e o stela romana purtand numele lui Longinus. E o marmura cu o inscriptie eleganta, luminoasa, frumoasa precum o statuie. Ascunsa in umbra, abia luminata de cateva suvite de soare venind pe niste ferestruici... face impresia unei opere divine furata de genii nocturne. Pentru a argumenta vechimea acestei constructii care ar fi de fapt transformarea unui templu pagan a fost subliniata in primul rand plasarea cu totul neobisnuita a altarului, care, in mod normal pentru o biserica, ar fi trebuit sa se gaseasca in extremitatea estica a lacasului, dar, in acest caz, altarul este mai apropiat de partea sudica. Apoi, au mai fost invocate forma acoperisului, despre care s-a afirmat ca, privit din laterala, ar avea forma unei pasari, si, nu in ultimul rand, cei doi lei de piatra ce sunt plasati intr-un mod ciudat pe acoperis, deasupra altarului, stand cu spatele unul la altul. Biserica are un aspect neobisnuit, fiind construita din bolovani de rau si din caramizi, capiteluri, pietre funerare si tuburi de canalizare ce se presupune ca au fost luate din ruinele cetatii Sarmizegetusa Ulpia Traiana, starnind admiratie si uimire. Masa altarului este realizata dintr-o piatra funerara. Acoperisul este realizat din placi de piatra suprapuse ce amintesc de acoperisurile de sindrila.

Atat in ipoteza transformarii acestui lacas in biserica, imediat dupa retragerea romanilor in secolul al II-lea, cat si in ipoteza datarii ei candva in secolele XII-XIII, biserica din Densus ar fi cea mai veche biserica romaneasca in care se mai slujeste inca si astazi. Preotul paroh este extrem de binevoitor in a-ti spune tot ceea ce vrei sa stii despre istoria acestei biserici ce are hramul Sfantului Nicolae si nu ai cum sa nu admiri felul in care vorbeste despre biserica in care slujeste si felul in care o iubeste... Iti povesteste si despre o camera ascunsa din turla bisericii ce servea drept ascunzatoare in vremuri de restriste, dar si despre pictura murala realizata in 1443 de o echipa condusa de Mesterul Stefan. Ultima renovare a putut fi efectuata datorita sprijinului ambasadorului S.U.A. la Bucuresti, Michael Guest. A fost o donatie de 20.000 de dolari ce a permis refacerea unei parti din pictura.
Dincolo de controverse, biserica din Densus ramane o adevarata minune. Cuvintele nu-ti sunt de folos. Nu ai cum sa o descrii. Ea trebuie vazuta. Trebuie sa te lasi absorbit de legenda si de parfumul acelor locuri magice in care, daca ajungi odata, nu ai cum sa nu te reintorci... (Cecilia Caragea)