Vulcanii Noroiosi

Imprimare

Cand cauti sa evadezi din Bucuresti doar pentru o zi si vrei sa gasesti in acelasi timp si un traseu inedit, nu ai chiar foarte multe solutii... Una dintre acestea o reprezinta Vulcanii Noroiosi, situati in Carpatii de Curbura, la aproximativ 30-35 km de Buzau. Este un spatiu straniu, aproape selenar, in felul lui unic in Europa, care merita intr-adevar sa fie vizitat.
Pornind din Buzau pe DN10 treci prin Vemesti si Candesti si apoi din Satuc faci la dreapta prin Berca si urmezi mai departe indicatoarele prin Joseni, Policiori si Scortoasa. Daca anii trecuti drumul era neasfaltat si nemarcat, acum el este intr-o stare destul de buna si cu indicatoare clare.
In zona Vulcanilor Noroiosi se gaseste cea mai veche exploatare de titei din tara, mentionata deja din 1517. In 1867, avem si prima semnalare a Vulcanilor Noroiosi in cadrul prospectiunilor petroliere efectuate de francezul H. Cognard. Vulcanii Noroiosi au fost declarati rezervatie naturala in 1924 si inclusi apoi, in 1995, in registrul national si european al rezervatiilor. In prezent, exista si un proiect de realizare a unui geoparc, "Tinutul Buzaului", finantat prin Fondul Cultural National si derulat de Consiliul Judetean Buzau si Muzeul de Istorie Naturala "Grigore Antipa".
Vulcanii Noroiosi reprezinta una dintre cele mai interesante rezervatii mixte, geologica si botanica, din Romania.

Rezervatia Vulcanilor Noroiosi
Pe o suprafata de aproximativ 30 de hectare se intind numerosi vulcani carora le-am putea spune miniaturali, deoarece au doar cativa metri, prin craterele carora gazele ce vin de la o adancime de aproximativ 3.000 de metri nu implica eruptii magmatice, ci aduc la suprafata noroi sub forma unei paste fluide si reci, de culoare alb-gri sau brun-cenusie, care face ca solul sa fie sulfuros si saraturos, cu totul neprietenos vegetatiei. Astfel, in jurul vulcanilor, pe o arie arida intalnim o vegetatie unica la noi in tara. Dintre plantele care s-au adaptat acestui sol ingrat si care sunt protejate prin lege trebuie amintite in primul rand Nitraria schoberi (o planta central-asiatica) si Obione verrucifera, precum si plante caracteristice silvostepei sudice precum Cloilia, Pirul stepic, Iarba de sadina si Ruscuta de primavara, capabile sa se dezvolte in acest mediu sarat. De abia la o distanta mai mare incearca sa prinda radacini si cativa copaci...
La Vulcanii Noroiosi ajung saptamanal in jur 400 de vizitatori, dar sunt si zile mai speciale in care numarul acestora poate depasi 1.000. Tocmai acest aflux de vizitatori impune o mai buna organizare a rezervatiei, cu trasee fixe, pentru a evita pericolul ca acest monument natural sa fie compromis.
In lume se cunosc in jur de o mie de astfel de „vulcani”, dar in Europa sunt foarte rari si plasati in special la... marginea continentului. Multi se afla pe fundul marilor cum ar fi cei din apele Norvegiei sau cei din Marea Caspica. In afara Europei, ei sunt mult mai numerosi, precum in Siberia, Australia, Indonezia  sau insulele din Caraibe. Mai mult, in insula Java s-a inregistrat in 2006 una din cele mai importante eruptii ale unui vulcan noroios, in 29 mai 2006 vulcanul noroios de aici aruncand la suprafata peste 125.000 metri cubi de noroi. Eruptiile de noroi ale acestor vulcani se datoreaza eruptiilor de gaze naturale sau a emanatiei gazelor vulcanice, dar pot apare si ca urmare a activitatii seismice.
La noi, au mai fost semnalate astfel de emanatii de gaze cu noroi, dar de proportii mult mai mici, numite de localnici gloduri, ochiuri de gloduri, ferbatori, bolboroase, saraturi sau pacle, atat in zona colinara din Moldova, cat si pe dealurile Transilvaniei, langa Ocna Sibiului, la Homorod sau la Bazna.
Vulcanii noroiosi din zona Buzaului sunt impartiti in doua areale alipite cunoscute sub numele de Paclele Mari (aflate la o altitudine de 322 metri si acoperind o suprafata de aproximativ 22 de hectare) si Paclele Mici (aflate la 341 metri inaltime si  acoperind o suprafata de 16,5 hectare). Tot in zona Berca-Arbanasi se gasesc si Paclele de la Beciu, dar care acopera o suprafata de sub 1.000 metri patrati, aflandu-se la o altitudine de 280 metri.
Gazele naturale provenind de la o adancime de peste 3.000 de metri trec prin panza de apa freatica, antrenand in drumul lor spre suprafata apa ce dizolva argilele, pe care le traverseaza in drumul lor spre suprafata, formand acel namol rece, cu diferite tente de gri, care se usuca apoi incet in contact cu aerul. Afara de apa, gazele aduc la suprafata si urme de titei care se disting prin tentele specifice de culoare, dar si prin miros. Aceste eruptii de gaze cu un namol care bolboroseste incepe de obicei prin formarea unor mici „cratere” de cativa centimetri care se dezvolta, se unesc intre ele si pot ajunge la un diametru de cativa metri. Namolul scos la suprafata si care se scurge incet uscandu-se la aer formeaza in timp trunchiuri de con ce pot creste la cativa metri inaltime.
La Paclele Mari s-au format conuri mari care ar putea fi considerate ca fiind vulcani principali cu baza extrem de mare acoperind peste 100 de metri si pe care bolborosesc mai multe cratere din care se scug incet limbi de noroi, de multe ori cu urme de titei. Terenul pare foarte solid, dar este, de fapt, inselator. Pe alocuri namolul este inca umed si foarte alunecos, iar in multe locuri marginile craterelor care par solide reprezinta doar o crusta subtire. Lucru care ar trebui avut in vedere de cei care incearca sa se aplece cat mai mult peste aceste mici „lacuri” de namol pentru a se juca cu bulbucii care cresc incet pentru a se sparge apoi. Vascozitatea noroiului si ca atare si dinamica acestor bulbuci variaza destul de mult, namolul fiind uneori foarte subtire, foarte apos, iar alteori foarte dens. Variatiile se pot observa si de la un crater la altul, dar si de la o zi la alta. In acelasi timp, trebuie avut in vedere ca namolul este toxic si poate provoca iritatii severe. Lucrul destul de grav in conditiile in care multi curiosi se joaca cu mainile in el sau incearca chiar sa-l guste. In zona, fumatul este interzis.
Dar fascinatia acestor locuri nu se rezuma la spectacolul oferit de aceste mici eruptii de noroi. Intregul platou este brazdat de „falii” adanci de cativa metri sau chiar mai mult si lungi de zeci sau sute de metri care impreuna cu aspectul cu totul straniu al acestui sol cu irizari ireale creaza un peisaj cu adevarat selenar. Platoul se continua cu acea zona de vegetatie unica a rezervatiei si doar in departare se profileaza si primii copaci, pentru ca privirea sa-ti alunece mai departe spre dealurile ce se intind spre orizont.
Este un peisaj unic menit sa-ti readuca in minte atmosfera de basm a povestilor si legendelor demult uitate, dar in acelasi timp capabil sa inspire fotografi, creatori de film sau de pictoriale.

Alte obiective turistice din zona
Zona iti permite insa sa-ti completezi ziua si cu alte experiente placute si interesante. Una dintre acestea o reprezinta tabara de sculptura de la Magura, aflata langa Manastirea Ciolanu. Pentru aceasta revenim in DN10 si mergand spre Brasov, dupa aproximativ 9 km ajungem in localitatea Magura, de unde viram la stanga, pe un drum asfaltat spre Hales. Pe la jumatatea drumului se afla Manastirea Ciolanu. Pe poienele ce se deschid pe dealurile din jur cresc parca din iarba proaspata de munte sculpturile din piatra executate aici in cadrul taberelor de vara organizate de Uniunea Artistilor Plastici in anii 70-80.
Continuand drumul spre Hales, dupa aproximativ 20 de km se ajunge inapoi la Buzau. In drum se poate vizita si Sarata Monteoru, una dintre cele mai importante statiuni turistice din zona. Sunt numeroase pensiuni la care te poti caza, daca vrei sa mai zabovesti in zona. Dar in primul rand te poti bucura de peisaj si poti savura produsele traditionale oferite de restaurantele cu care te intampina aceasta pitoreasca statiune.

Sfat: Nu va lasati inselati de faptul ca va gasiti pe drumuri laterale. Nu de putine ori aparatele radar va asteapta chiar si in aceste locuri! (Cecilia Caragea)


Va recomandam si galeria foto Vulcanii Noroiosi.