Sambata, 23 Sep

Ultimele Titluri :
Te afli aici : Oameni Oameni de langa tine Nicoleta Epure: Istorie si televiziune, cu pasiune!

Nicoleta Epure: Istorie si televiziune, cu pasiune!

Email Imprimare

Pasiunea pentru istorie a Nicoletei Epure a fost decisiva pentru... o cariera in televiziune! Dupa o perioada in care s-a ocupat de istorie, atat in invatamant, ca profesoara, cat si in mass-media, ca redactor, producator si realizator de televiziune, a ales cariera de realizator TV, caci, odata ce alegi televiziunea, nu te mai poti lasa. In prezent, este realizatoare in cadrul Redactiei pentru Minoritati de la TVR, prezentand emisiunea Europolis de pe canalul TVR 1.

Cecilia Caragea: Cum a fost copilaria dumneavoastra, cum a fost adolescenta? Ce vise ati avut la inceput de viata?
Nicoleta Epure:
Cand sunt mici, toti copiii vor sa ajunga doctori... Insa mie mi-a trecut repede chestia asta! Prietenii meu erau mai ales baieti – si acasa, in oras, la Alexandria, si la bunici, in satul Bogdana. Acesta este motivul pentru care, in copilarie, eu nu am avut papusi si jucarii pentru fete, ci pistoale, tancuri si soldatei. Ma jucam cu baietii – ne luptam, ne impuscam... Probabil ca eram si mai baietoasa, asa, de felul meu. In orice caz, bunicul meu imi spunea "baiatul".

Cecilia Caragea: Sa inteleg ca nu aveti frati, daca bunicul va spunea "baiatul"?
Nicoleta Epure:
Sunt cea mai mica din trei surori, dar diferentele dintre noi sunt destul de mari, de 4-5 ani. Parintii si-au dorit un baiat, au tot incercat, dar n-a fost sa fie. Au avut doar fete! Din cauza acestei diferente de varsta, jocurile noastre nu prea erau comune in copilarie.

Cecilia Caragea: Cand a avut loc prima intalnire cu istoria?
Nicoleta Epure:
Dupa scoala gimnaziala, pe care am urmat-o la Scoala Generala nr. 6, am urmat cursurile unui liceu industrial, asa cum erau pe atunci numite multe dintre licee. In treapta intai de liceu, alternativa, in orasul meu, era o singura clasa de Filologie-Istorie. Mi-a placut insa foarte mult istoria, inca din clasa a VIII-a, caci aveam o profesoara care ne-o preda cu pasiune – doamna profesoara Moraru.
Prima carte pe care am cumparat-o a fost Getica lui Vasile Parvan. La acea varsta, in adolescenta, te duci imediat cu gandul la arheologie, la descoperiri importante, la comori... Astea sunt lucrurile care iti aprind imaginatia. Cam asa a inceput povestea mea de dragoste fata de istorie, cu Parvan. Dupa liceu, atunci cand am avut mai multe optiuni, am facut, desigur, Facultatea de Istorie, pe care am absolvit-o in 1997.

Cecilia Caragea: Mai aveti pasionati de istorie in familie?
Nicoleta Epure:
Surorile mele au facut ASE-ul, au cu totul alte preocupari, in zona finantelor. Practic, sunt singura din familie care a ales istoria! Ma interesau marile personalitati ale istoriei, ma interesa trecutul poporului meu.

Cecilia Caragea: In facultate cum a fost?
Nicoleta Epure:
Mi-a placut foarte mult perioada facultatii, chiar daca stagiile petrecute pe santierul arheologic, pierdut undeva pe un varf de deal, nu au fost tocmai usoare. Viata de arheolog e o viata grea...
Am trecut, in anii de facultate, de la istoria dacilor la voievozii perioadei medievale, apoi la istoria moderna si la istoria contemporana. Sincer, istoria moderna nu prea mi-a placut, in schimb mi-a placut tot ceea ce tine de istoria nationala. In ultimul an, am ales Istoria contemporana, iar subiectul ales pentru lucrarea de licenta a fost Petrolul in relatiile romano-germane. Am cercetat si studiat, cu ajutorul arhivelor, importanta petrolului din Romania pentru germani, in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, si avantajele acestei colaborari pentru cele doua tari. Practic, era vorba despre un "pact" tacit petrol contra arme. Am facut apoi si un masterat in istorie.

Cecilia Caragea: Dar cum ati ajuns de la istorie la televiziune?
Nicoleta Epure:
In televiziune am ajuns sa lucrez inca din anul III de facultate, mergand in paralel cu cele doua preocupari. M-am simtit atrasa de televiziune, pur si simplu... Am inceput la TV Sigma; era perioada emisiunilor Bucurestii de ieri si de azi si Dincolo de frontiere.
Dupa facultate, am predat istoria timp de sapte ani, continuand in acelasi timp sa fac televiziune. Am predat la Scoala Gimnaziala Elena Vacarescu (nr. 186) din Bucuresti, la clasele V-VIII, apoi la liceu, la Colegiul National Iulia Hasdeu, unde erau elevi foarte buni. In anul 2003 am parasit insa invatamantul si am continuat doar cu televiziunea. Am facut documentare, reportaje si seriale pe teme de istorie, legate mai ales de istoria romanilor.

Cecilia Caragea: De ce ati ales media, parasind invatamantul?
Nicoleta Epure:
Odata ce alegi televiziunea, nu te mai poti lasa! De aceea, am optat sa raman in TVR in detrimentul invatamantului. Pe langa profesia in sine, care este foarte frumoasa si provocatoare, mie mi-a placut si faptul ca aveam ocazia sa descopar mereu locuri noi, locuri legate de istoria poporului nostru. Desigur, istorie nu se poate face fara documente – de aceea, trebuie sa te informezi bine, sa te documentezi foarte bine, la fata locului si in arhive, inainte de a prezenta ceva despre un anumit eveniment, monument sau loc. Trebuie mai intai sa prospectezi, sa cauti evidente, dovezi etc. Dar exista si o parte "de teren", care mie imi place foarte mult.



Cecilia Caragea: Cum simtiti dumneavoastra legatura dintre cele doua profesii – de istoric si de om de televiziune?
Nicoleta Epure:
Eu consider ca televiziunea are in primul rand un rol educativ. De fapt, tocmai de aceea m-a cucerit acest domeniu. Am simtit ca pot educa, intr-o oarecare masura, publicul, nu doar a-l informa.
Iar televiziunea se leaga, in mai multe feluri, cu ceea ce era si este pasiunea mea: istoria. Doar ca, aici, in loc sa te adresezi unor elevi, clasei, te adresezi unui public mult mai numeros si mai diferentiat. Aici este si provocarea, daca vreti, caci trebuie sa stii sa iti adaptezi mesajul publicului pe care il ai. Acest lucru este valabil si in scoala, ca profesor, sa stiti. La un moment dat aveam in jur de 700 de elevi, din clase diferite, de varste diferite. Pana la urma, si acolo trebuie sa adaptezi ceea ce comunici, sa-ti ajustezi modul de a comunica, chiar daca este vorba despre fapte documentate, probate, sigure, cum sunt cele istorice.

Cecilia Caragea: Povestiti-ne despre ce ati facut si ce faceti in TVR acum!
Nicoleta Epure:
Eu am lucrat mai intai la TVR Cultural. Ma ocupam la inceput de un talk-show care se difuza sambata, in direct. Asa a inceput totul. Trebuia sa moderez aceasta emisiune. Invitatii erau profesori, academicieni, personalitati etc. Insa emisiunile nu erau de specialitate, nu se adresau specialistilor, ci publicului larg. Pana la urma, asta inseamna televiziune!
Fiind o emisiune in direct, primeam apeluri telefonice de la telespectatori. Asta mi-a placut mult, pentru ca am descoperit ca publicul nostru era foarte diversificat – era format din oameni de toate varstele, de la tineri de 18-19 ani pana la varstnici de 70 de ani. Aveam chiar si concursuri cu premii in carti. Emisiunea a durat timp de cativa ani, insa eu am schimbat, dupa un an, rolul de moderator cu acela de jurnalist aflat in spatele camerei, facand reportaje etc.
M-am implicat apoi in realizarea altor emisiuni. Mai intai Clio Magazin, tot pe TVR Cultural, pe urma Istoria aproape. Pe TVR 2 am realizat un serial, in anul 2004, intitulat Marturii, care vorbea tot despre locuri si personalitati importante. Am avut apoi o serie de emisiuni in care am pornit pe urmele voievozilor, prezentand bisericile romanesti care aveau morminte voievodale, precum Cozia sau Arnota. Am colaborat, de asemenea, si la alte emisiuni, cum ar fi Universul credintei, care avea o tematica istorico-religioasa, ca sa o numim asa.

Cecilia Caragea: Ce emisiuni realizati in prezent?
Nicoleta Epure:
Acum realizez programe pentru minoritatile nationale, in cadrul Redactiei pentru Minoritati. Pentru emisiunea Deportatii, de exemplu, suntem patru colegi care lucram impreuna. Am filmat deja in zona Banatului, in judetele Mehedinti, Timis si Caras-Severin, in locurile din care au fost deportati mii de oameni in Baragan, in anii ’50 – nu doar romani, ci si sarbi. La fel s-a intamplat cu zona Dobrogei, unde erau etnici turci. Deportarea a fost o tragedie pe care nici nu o poti exprima in cuvinte, iar batranii cu care am stat de vorba, care pe atunci erau erau copii mici, resimt inca durerea acelor ani. Oamenii erau luati brusc, brutal de catre comunisti din casele lor, pusi intr-un tren si trimisi undeva... Nu stiau unde urma sa ajunga – cei mai multi credeau ca vor ajunge in Siberia! Odata ajunsi in Baragan, erau lasati pur si simplu pe camp, sub cerul liber, li se alocau cativa metri patrati de familie si... asta era totul. In timp, incepeau sa interactioneze cu localnicii din satele din jur, care erau la multi kilometri distanta, si invatau sa-si faca bordeie si sa traiasca in acel mediu ostil. Era foarte greu, caci satenilor din zona li se spunea in prealabil ca deportatii sunt dusmani ai poporului, ca sunt periculosi... Proiectul acestei emisiuni va continua cel putin pana in vara aceasta. Episoadele se difuzeaza in fiecare zi de luni, pe TVR 2, de la ora 17.00.

Cecilia Caragea: Va place sa lucrati pe subiecte legate de minoritatile nationale? Care au fost cele mai interesante documentare si emisiuni?
Nicoleta Epure:
Munca in Redactia pentru Minoritati este foarte interesanta pentru mine, caci, ca istoric, nu stiam foarte multe despre istoria scrisa a fiecarei comunitati din Romania. E interesant, e important si e ceva nou pentru mine. Fiecare comunitate etnica incearca sa-si pastreze traditiile, obiceiurile si limba. Pentru membrii acestor comunitati sunt esentiale amintirile si orice obiect care vorbeste despre trecut – fotografii, obiecte casnice etc. Dar mie imi place si modul in care aceste traditii specifice au interferat cu cultura populara romaneasca, influentand-o sau primind influente din partea ei.
Iar Banatul si Dobrogea sunt zonele in care s-au intersectat si au convietuit cele mai multe etnii. E fascinant! In Banatul din partea Dunarii, treci dintr-un sat in altul si intalnesti sarbi, bulgari, germani, croati etc. Iar in Dobrogea sunt italieni, greci etc. Italienii au fost adusi de rege, in secolul al XIX-lea, pentru ca erau foarte buni mesteri pietrari, iar in zona muntilor Macin existau importante cariere de piatra (astazi nu mai sunt active), mai ales de granit. Regele dorea sa construiasca multe monumente, asa ca avea nevoie de ei. Cu piatra din Muntii Macinului s-au construit multe proiecte, de la treptele metroului bucurestean, in anii ’80, pana la barajul de la Bicaz sau podul Cernavoda sau treptele stadionului de fotbal din München… Practic, asa cum pleaca acum romanii la munca in Italia, asa veneau pe atunci italienii la munca in Romania. Am avut acest subiect si in cadrul unei emisiuni pe TVR 2, Identitati.
O alta poveste interesanta este aceea a ucrainienilor din Lugoj. Ucrainienii au venit in Banat din Maramures, au venit acolo la munca si s-au asezat in satele din care plecasera germanii. Nu sunt foarte multi, insa reprezinta o comunitate unita, ai carei membri se implica foarte mult in pastrarea identitatii. Si-au construit chiar si o biserica, au un cor, au si gradinita. Si, fiind vorba de o regiune multiculturala, ucrainienii i-au primit printre ei si pe membrii altor comunitati: romi, germani, evrei.

Cecilia Caragea: Sunteti si realizatoarea emisiunii Europolis de pe TVR 1, pe care v-as ruga sa o prezentati pentru cititorii Dacic Cool.
Nicoleta Epure:
In emisiunea Europolis, pe care o prezint si o produc impreuna cu Maria Terzian, om cu mare experienta in televiziune, eu si colegii mei incercam sa prezentam viata comunitatilor din diferite perspective, nu doar sa ne referim la obiceiuri si la traditii culinare, de exemplu, ci la mult mai multe lucruri. Este o emisiune de cultura generala, de tip magazin, cu rubrici deja binecunoscute publicului, precum Neamuri si lacasuri si Arta de a trai sanatos, include insa si o parte realizata in studio, unde avem de fiecare data cate un invitat special, care vorbeste pe o anumita tema.
Imi place ca publicul ne scrie scrisori si ne trimite e-mail-uri, ne cauta, ne cheama. Chiar acum am primit o invitatie de la ucrainienii din Valea Viseului, care au unele traditii de Paste cu totul speciale. Si vom merge acolo!
Mie imi plac, de exemplu, lucrurile legate de meseriile care s-au pierdut pentru publicul larg, dar care mai rezista in aceste mici comunitati. Un exemplu este cel al cojocarilor din Lugoj. Imi place si ca unele obiceiuri au fost preluate de romani de la altii sau invers si, astfel, ele s-au pastrat. Un exemplu este acela al stropitului de Paste – in Ardeal si Banat, baietii le stropesc pe fete, obicei preluat de la cehi, polonezi, nemti si maghiari, care sunt catolici. La inceput se stropea cu apa, apoi cu apa de flori, apoi chiar cu parfum. Eu consider ca aceste "imprumuturi" nu au nimic rau, nu dauneaza cu nimic, ba dimpotriva. Este la fel cu imprumuturile din domeniul limbii – limba se imbogateste cu expresii preluate din limbile nationalitatilor cu care intram in contact. Eu sper sa fie cat mai multe emisiuni de acest fel!

Cecilia Caragea: Cum vi se pare Bucurestiul, viata in Bucuresti, dincolo de televiziune?
Nicoleta Epure:
Eu m-am adaptat imediat. In general ma adaptez repede intr-un loc. Imi place Bucurestiul! Chiar daca unii spun ca viata de aici e haotica, ca lumea e prea grabita... Are un farmec al lui. Imi place, de exemplu, arhitectura orasului, mozaicul acesta, amestecul de nou si vechi. Intr-adevar, nu mai este Micul Paris de odinioara, dar e frumos si interesant. Imi pare rau doar ca nu am timp sa il cunosc mai bine. Mie imi plac experientele noi, imi place sa calatoresc mult, de exemplu.

Cecilia Caragea: Care sunt locurile in care va place sa calatoriti?
Nicoleta Epure:
Imi place muntele, mai ales. Imi place si marea, dar doar ca priveliste, nu ca destinatie de vara, de plaja. Imi plac apoi orasele vechi sau care au o parte veche, care au inca cetati, ziduri... Orasul meu preferat este Roma. Dar imi place mult si Istanbulul!



Cecilia Caragea: Roma si Istanbulul, vechiul Constantinopol, sunt orase foarte diferite intre ele... Totusi, au ceva in comun: au fost capitalele vechilor imperii!
Nicoleta Epure:
Da, intr-adevar, asa este! Poate ca de aceea imi plac atat de mult. La Roma te intalnesti cu istoria la fiecare pas, cum se spune. Imi place, de fapt, intreaga Italie si regiunea mediteraneana. Iar Istanbulul, pe langa faptul ca este o parte a istoriei, are cartiere noi cu cladiri foarte frumoase, cu vile pe marginea apei, cu multa verdeata... Imi place acest contrast dintre partea europeana si cea asiatica a orasului.
O experienta mai exotica a fost Algeria. Am fost acolo la un schimb de experienta intre jurnalisti, la un curs de specialitate, organizat pentru cei din zona Mediteranei. Acolo am facut reportaje, in zonele cu monumente istorice, importante din punct de vedere cultural, alaturi de colegi italieni, greci, francezi si maghrebieni. Mi-a placut mult experienta si chiar am avut de invatat de la ceilalti colegi, din modul de lucru al cameramanilor si din felul in care se facea montajul. Am vizitat un sit arheologic roman, Djemila, care face parte din patrimoniul UNESCO. Este acolo un oras roman adevarat, cu amfiteatru etc. Legatura cu noi, cu stramosii nostri, dacii, este ca acel oras a fost construit in vremea Imparatului Traian. Si le explicam colegilor algerieni chestia asta, ca, in timp ce se construia orasul, Traian era si in Dacia.
Mi-a placut mult si Algerul, care e un oras superb, in forma de semiluna si construit in trepte. Mi-a placut soarele de acolo, care este mare, enorm. La fel, stelele. Dimineata, cand rasare, soarele este deja mare de tot!


Cecilia Caragea: Din Romania ce locuri va plac cel mai mult?
Nicoleta Epure:
Imi place Ardealul, mai ales Sibiul, imi plac zonele cu manastiri... Imi plac in primul rand locurile care vorbesc despre istorie. Am fost si am filmat la cetatea Poenari, o zona superba, care mi-a placut mult. De asemenea, am filmat la cetatea dacica de la Costesti si la cetatea dacica de la Blidaru, care sunt deosebite. Si Sarmizegetusa Regia e frumoasa, dar parca la Costesti e altfel – nu doar peisajul e superb, linistit, ci acolo chiar simti legatura cu trecutul. Cred ca Burebista a stiut de ce a ales locul acela! Acolo simti istoria!...
Romania este frumoasa, imi plac toate locurile din tara noastra. Pacat ca nu promovam mai mult...
(Cecilia Caragea, Foto: tvr.ro, arhiva personala)

Comentarii (4)


Arata comentarii/Ascunde

Scrie comentariu


busy
 

CONCURS

SCRIE-NE DESPRE ROMANIA TA!

ConcursScrie-ne despre Romania ta! Trimite-ne si fotografiile sau filmele tale cu locuri, oameni, situatii sau intamplari din Romania pe adresa office@daciccool.ro.

Le vom posta si le vom premia pe cele mai bune.

Arata-ne Romania asa cum o vezi tu!

Poti castiga premii constand in produse romanesti oferite de magazinul online DACIC COOL.


 

CONCURS

FII COOL! DACIC COOL!

Descopera Romania asa cum au vazut-o, au simtit-o sau au iubit-o cei care au avut curajul sa ne spuna opiniile si visele lor sau sa ne trimita imaginile si sperantele lor. Descopera Romania prin ochii lor!
Scrie-ne despre o viata frumoasa si sanatoasa intr-o Romanie frumoasa si sanatoasa, scrie-ne despre cum iti doresti sa fie viata ta in tara ta!
Asteptam materialele tale pe adresa office@daciccool.ro.
Le vom premia pe cele mai interesante.
Poti castiga unul dintre cele 10 premii pentru frumusetea si sanatatea ta.