DACIC COOL

Duminica, 23 Apr

Ultimele Titluri :
Te afli aici : Oameni Personalitati Ciprian Porumbescu

Ciprian Porumbescu

Email Imprimare

Anul acesta, pe 27 februarie, s-au implinit 130 de ani de la premiera operetei Crai Nou, prima lucrare de gen din muzica romaneasca, ce i se datoreaza lui Ciprian Porumbescu, artistul bucovinean care ocupa un loc aparte in randul muzicienilor romani, in ciuda carierei sale mult prea scurte, sfarsite la numai 29 de ani. Alaturi de opereta Crai Nou, creatia lui Ciprian Porumbescu cuprinde peste 250 de compozitii, dintre care cele mai cunoscute sunt Cantecul Tricolorului, Imnul Unirii - Pe-al nostru steag, Balada pentru vioara. Toate sunt izvorate din imensa dragoste pe care talentatul compozitor si luptatorul inflacarat pentru afirmarea muzicii nationale a purtat-o poporului roman.

Ciprian, cel de-al doilea copil al preotului Iraclie si al Emiliei Porumbescu, s-a nascut in Bucovina, la Sipotele Sucevei (astazi sat resedinta de comuna in regiunea Cernauti, din Ucraina), la 14 octombrie 1853, intr-o casuta modesta. In familia Porumbescu s-au nascut noua copii, sase baieti si trei fete: Emilian, Ciprian, Stefan, Titus, Maria (Marioara), Alexandru, Aurelia, Eufrosina si Alecut (Alexandru). Dintre cei noua, doar Ciprian, Stefan si Maria vor ajunge la maturitate, ceilalti copii stingandu-se la varste fragede. Ciprian a fost un copil minune: la numai 4 ani, putea reproduce cu fidelitate melodiile cantate de lautari si pe cele doinite din caval sau cantate din gura de sateni. In familia Porumbescu domnea un adevarat cult pentru muzica, in care parintii dadeau chiar ei tonul, ambii avand voce frumoasa: tatal, Iraclie, era bun cantaret din gura si bun povestitor, in timp ce mama, Emilia, avea si ea voce frumoasa.
Primul sau profesor de muzica si, totodata, cel care a  contribuit la dezvoltarea talentului sau precoce, a fost compozitorul Carol Miculi, fost elev al lui Frédéric Chopin si director al Conservatorului din Liov (Ucraina). De la 6 pana la 11 ani, in fiecare vara, Ciprian s-a bucurat de indrumarea lui Miculi, care venea in casa familiei Porumbescu cu pianul sau. Cum in satul natal nu exista nici o forma organizata de invatamant, Ciprian este trimis sa urmeze primele trei clase elementare la scoala din Ilisesti (judetul Suceava), unde, pentru scurta vreme, patrunde tainele viorii sub indrumarea invatatorului Simon Maier.
In 1863, incepe liceul la Suceava, la Gimnaziul superior greco-oriental. Un rol important in dezvoltarea lui Ciprian l-a avut la Suceava Stefan Nosievici, profesorul sau de muzica, matematica si fizica, de care Ciprian se va atasa profund. Dascal cu har, Nosievici a organizat in scoala formatii muzicale prin care a sadit in inimile elevilor pasiunea pentru muzica si a pus bazele primei asociatii muzicale sucevene. La activitatea de mai tarziu a lui Ciprian, de profesor de muzica, de organizator al unor ansambluri corale si instrumentale la Cernauti, Viena si Brasov, de dirijor si compozitor, a contribuit in mare masura si puterea exemplului dat de profesorul sau. Dupa disparitia lui Stefan Nosievici, Ciprian isi continua studiile liceale, insa este nevoit sa le intrerupa din cauza starii de sanatate. Erau, probabil, primele semne de manifestare a tuberculozei care ii va curma brusc firul vietii.
In aprilie 1865, pe cand Ciprian era inca elev la Suceava, intreaga familie Porumbescu se muta la Stupca, localitate care astazi ii poarta numele, situata la circa 32 de kilometri de Suceava. Aici, Ciprian si-a petrecut adevarata copilarie si cei mai frumosi ani ai scurtei sale vieti, in mijlocul unor oameni harnici, pastratori ai datinilor stramosesti, iscusiti la cantece din fluier, nai, cobza, vioara, bucium si neintrecuti la jocurile din zilele de sarbatoare. Raiul casei de la Stupca si imprejurimile ei pitoresti au fost, pentru Ciprian, martorele primei iubiri si leaganul multora dintre creatiile sale nemuritoare. In bordeiele de la marginea Stupcai, Ciprian statea ore intregi de vorba cu scripcarii satului, le asculta si le invata cantecele, ii observa atent cum manuiesc vioara. Multe din compozitiile sale importante sunt inspirate de cantecele auzite de la rapsozii satului sau la horele de duminica, Stupca fiind, pentru Ciprian Porumbescu, echivalentul Livenilor pentru Enescu.
Talentul si patriotismul tanarului compozitor se dezvaluie in 1871, la Putna, cu prilejul sarbatoririi a 400 de ani de la zidirea manastirii de catre Stefan cel Mare, evenimentul fiind organizat din initiativa unui comitet studentesc condus de Slavici si Eminescu. Intr-un anumit moment al manifestarilor, pe plaiurile Putnei s-a intins o hora mare jucata de intelectuali si tarani laolalta. Entuziasmat de maretia momentului, Ciprian ia vioara din mainile starostelui lautarilor si continua sa conduca taraful sucevean. La final, se arunca fericit in bratele tatalui, exclamand: Tata, am cantat astazi Daciei intregi!
In toamna lui 1873, Ciprian pleaca sa-si continue studiile la Cernauti, la Seminarul teologic, unde isi va cultiva aptitudinile. Aici se remarca in calitate de dirijor al corului seminarului, este compozitor, rapsod popular, violoncelist si, mai ales, violonist. Castiga aprecierea colegilor, a profesorilor si a publicului, melodiile compuse si executate de el avand darul de a ramane mult timp in memoria celor care le ascultau. Cunoscutii il descriau ca pe un tanar frumos, inalt, zvelt si foarte vesel. Se spune despre el ca era o fire sensibila, prietenoasa, blanda, de o bunatate dusa pana la sacrificiu. Desi firav, era de o vitalitate molipsitoare, plin de voie buna si optimism. In perioada petrecuta la Cernauti, Ciprian compune romanta Dorinta, valsurile Rasunete carpatine si Un vis de fericire, Marsul festiv. Dupa infiintarea Universitatii din Cernauti, studentii romani se organizeaza in societatea literar-culturala Arboroasa (vechiul nume al Bucovinei), pe care Ciprian a si condus-o, un timp, in calitate de presedinte. Sedintele literare ale asociatiei se transforma astfel intr-un adevarat recital muzical-poetico-umoristic, in care Ciprian se afirma nu numai ca dirijor si compozitor, ci si ca poet, recitator si umorist. In numai doi ani, reuseste sa organizeze cel mai bun cor din Universitate.
In vacanta de vara din 1876, Ciprian isi pierde mama, bolnava de inima. La scurt timp dupa ce si-a terminat studiile teologice, membrii asociatiei Arboroasa au fost arestati, sub acuzatia de inalta tradare, si li s-a inscenat un proces. Pe 18 noiembrie 1877, pe cand se afla acasa, la Stupca, Ciprian este ridicat de jandarmi, arestat si inchis timp de 11 saptamani in penitenciarul din Cernauti. Conditiile de detentie i-au subrezit si mai mult sanatatea. Cel mai iubit tovaras in timpul captivitatii i-a fost vioara, care a inmuiat pana si inimile celor doi condamnati care imparteau celula cu Ciprian. Prima lucrare creata dupa iesirea din inchisoare a fost Hora detrunchiatilor, o compozitie pentru pian ce surprinde lupta studentilor romani impotriva opresiunii habsburgice.
Din nou acasa, la Stupca, Ciprian preda pentru un timp muzica la scoala din sat, apoi se inscrie la Facultatea de filosofie a Universitatii din Cernauti. La Ilisesti, unde locuiau bunicii lui, Ciprian traieste prima si unica lui iubire. Cand isi vizita bunicii, Ciprian si sora lui, Marioara, era primit cu bucurie si in casa pastorului evanghelic Gorgon, bun pianist si mare amator de muzica. Atentia tanarului compozitor este atrasa de Berta, fiica in varsta de 17 ani a pastorului, o aparitie romantica, gratioasa, cu ochii albastri ca viorelele. Ciprian o revede pe Berta in timpul vacantelor. Se indragoseste de ea iremediabil si simte ca si fata ii raspunde la sentimente. Stapanit de imaginea iubitei de la Ilisesti, compune, in septembrie 1879, nocturna Berta.
In acelasi an, pleaca la Viena, unde il cunoaste personal pe Eduard Strauss, unul dintre reprezentantii marcanti ai celebrei familii de compozitori austrieci (Eduard este fratele lui Johann Strauss-fiul si al lui Josef Strauss). Apreciind talentul compozitorului roman, Strauss, care nu accepta sa interpreteze valsuri straine, a facut o exceptie, incluzand in repertoriul orchestrei sale valsul lui Porumbescu Florile dalbe, denumit mai tarziu Camelii. In perioada sederii lui Ciprian la Viena apare ideea crearii unui imn al asociatiei studentilor romani din capitala Imperiului. Acesta va fi Imnul Romaniei june sau Imnul Unirei, cunoscut publicului sub numele Pe-al nostru steag, dupa primul vers al imnului: Pe-al nostru steag e scris Unire,/Unire-n cuget si-n simtiri/Si sub mareata lui umbrire,/Vom infrunta orice loviri. Ciprian Porumbescu a compus muzica pe un text inspirat de Cantecul gintei latine al lui Vasile Alecsandri. In aceeasi perioada, Ciprian incepe sa lucreze la un imn inchinat culorilor drapelului tarii, Cantecul Tricolorului: Trei culori cunosc pe lume/Ce le tin de-un sfant odor./Sunt culori de-un vechi renume/Suvenir de-un brav popor.
Intr-una din vacantele petrecute la Ilisesti, Ciprian o revede pe Berta, insa fata il intampina cu raceala si indiferenta. Printr-o scrisoare inflacarata, Ciprian isi declara iubirea si o cere in casatorie. Sentimentele lui se lovesc insa de prejudecatile parintilor fetei, care il sfatuiesc sa o uite si sa se dedice muzicii, a doua sa iubita. Dragostea neimplinita se revarsa acum in compozitii rascolitoare: Résignation, Te-ai dus, iubito, Dorul, Reveria, A cazut o raza lina. In cele din urma, Berta s-a casatorit cu farmacistul Alfred von Rossignon, la Radauti. Ramasa vaduva, s-a stabilit in Germania, unde s-a stins in 1947, la aproape 86 de ani.
In octombrie 1880, in linistea de la Stupca, Ciprian termina Balada pentru vioara, cea mai cunoscuta dintre lucrarile sale. Compozitie inspirata din cantecul doinit al poporului si din romanta veche romaneasca, Balada are o armonie calda, impregnata de poezie si melancolie, ceea ce o face sa rezoneze cu sufletul oricarui roman.
Ciprian se reintoarce la Viena in 1881. In mintea lui incolteste ideea primei operete romanesti, inspirata din folclorul national. Situatia materiala dificila a familiei il obliga sa-si intrerupa studiile si sa se intoarca in tara, la Brasov, ca profesor de muzica la Gimnaziul din orasul de la poalele Tampei, azi Colegiul National Andrei Saguna. Aici are loc, pe 27 februarie 1882, premiera operetei Crai nou, pe un libret de Alecsandri, creatie care s-a bucurat, de la bun inceput, de un mare succes. Intr-o scrisoare catre tatal ei, dupa premiera, Marioara, sora lui Ciprian, consemna: Opereta a avut un succes extraordinar de mare (...) Cand a iesit Ciprian din culise sa ia loc la pupitrul dirijorului, a fost salutat cu aplauze furtunoase. Dupa uvertura asa de frumoasa si melodioasa, s-a ridicat cortina. Aceasta imagine va ramane vesnic in memoria mea si o sorbeam cu ochii. Pe o parte a scenei, fetite, pe cealalta, flacai. Ei se gaseau toti intr-o padure, sus stralucea luna – Crai Nou – si tineretul a iesit afara ca sa se inchine la Crai Nou. Toti in costume nationale, care straluceau si scanteiau de te orbea. Ce costume splendide, ma credeam transportata intr-o padure din povesti (...) Dupa primul act, lumea striga cat putea Porumbescu!, dupa al doilea isi intrecura masura, batai din picioare, strigate nesfarsite Porumbescu!, Porumbescu! La randul sau, Ciprian marturisea: Astazi am ajuns sa-mi vad dorinta implinita, mi-am vazut visul cu ochii, am avut aplauzele frenetice pentru opul meu, am auzit chemand sute de voci, pline de entuziasm si caldura numele meu (...) Ce sa mai zic, ce sa mai astept de la viata mea, de la viitorul meu? Puteam sa am si sa ma astept la o rasplata a studiilor si ostenelilor mele pana acum, mai mare decat am aflat-o acuma?
Cat a stat la Brasov, sanatatea sa a continuat sa se inrautateasca. In seara zilei de 14 noiembrie 1882, paraseste Brasovul in care incepuse maturizarea lui artistica si pleaca in Italia. Poposeste mai intai la Trieste, unde se intalneste prima data cu intinderea nesfarsita a marii. Urmeaza Venetia, unde raceste si starea de sanatate i se agraveaza, apoi Milano si statiunea Nervi, pe care o alesese pentru a se trata. La Genova, il intalneste pe Giuseppe Verdi, care gazduise in vila sa si alti artisti romani, printre ei numarandu-se si soprana Hariclea Darclée. Iata cum descria Ciprian intalnirea cu Verdi, intr-una din scrisorile trimise celor de acasa: Eram, se intelege, nu numai miscat, vazandu-ma inaintea lui Verdi, dar sa si cant inaintea lui, pare ca nu ma simteam in putere. Dupa ce m-am mai improspatat si am prins curaj, am cantat Doina. M-am uitat de cateva ori la batranul maestru si l-am vazut cu ochii atintiti asupra mea. Cand am ispravit de cantat, el zise (...):
- Mare lucru, cantecul acesta nu mi-i cunoscut, dar toata gama lui o simtesc si o pricep!
Mi s-a parut ca batranul vrea sa se scoale si sa vie la mine. Eu am pasit spre dansul. El mi-a intins amandoua mainile si, strangandu-le pe ale mele, imi zise cu suflet miscat:
- Da, frati ne sunteti. Atestatul ca ne sunteti frati l-am auzit acum.

De la Genova, Ciprian pleaca la Florenta, apoi la Roma. Pe 28 februarie 1883, ajunge din nou acasa, la Stupca. Trecerea brusca de la primavara mediteraneana la iarna bucovineana ii accentueaza tuberculoza si il doboara la pat. Pe zi ce trece, se simte tot mai sleit de puteri. Sub impresia gandurilor si a clipelor ce le traia, asterne pe portativ elegia Tempi passati, o reluare a nocturnei Berta, semn ca purta inca in suflet imaginea iubitei de la Ilisesti.
In seara zilei de 5 iunie, presimtindu-si sfarsitul, o roaga pe Marioara sa aiba grija de tatal lor si de manuscrisele lui. Pe 6 iunie 1883, in zori, Ciprian trecea in eternitate. Inconjurat de rude, prieteni si intreg satul, este condus pe ultimul drum si inhumat alaturi de ceilalti membri ai familiei Porumbescu in cimitirul din Stupca. Pe mormant, asa cum si-a dorit, stau scrise versurile: Iar cand fratilor m-oi duce/De la voi si-o fi sa mor,/Pe mormant atunci sa-mi puneti/Mandrul nostru tricolor.
Muzica instrumentala constituie partea cea mai intinsa a creatiei porumbesciene, iar instrumentul pentru care a compus cel mai mult a fost pianul: rapsodii (Rapsodia romana), hore (Hora detrunchiatilor, Batraneasca, Hora Brasovului), valsuri (Fantome, Camelii, Souvenir de Brasov), nocturne (Souvenir de Nervi, Tempi passati, Berta), polci, mazurci, potpuriuri si idila O sara la stana. Desi instrumentul lui preferat a fost vioara, a creat relativ putine lucrari pentru ea: romanta Reverie, Dorul si Balada. Creatia vocala cuprinde lieduri, romante, hore, coruri (Cantecul tricolorului, Imnul Unirei, Oda ostasilor romani, Cantec de primavara, Cantec de mai, Serenada, Lacrima, Numele tau), cantate (La malurile Prutului, Altarul manastirii Putna), alcatuind partea cea mai valoroasa a creatiei porumbesciene.
Amintirea marelui compozitor, dirijor si interpret roman ridicat de pe plaiurile dulcei Bucovine este astazi vie in satul sucevean care ii poarta numele. Complexul memorial Ciprian Porumbescu cuprinde Casa Memoriala, Muzeul Memorial si cripta familiala din cimitirul satului. Alaturi de fotografii, afise, piese numismatice sau filatelice, in Muzeul Memorial Ciprian Porumbescu, inaugurat in 1971, sunt expuse pianul, violoncelul, bagheta si husa viorii lui Ciprian Porumbescu, dar si albumul oferit de Ciprian iubitei sale, Berta Gorgon (Foto: Wikipedia).

Comentarii (0)


Arata comentarii/Ascunde

Scrie comentariu


busy
 

CONCURS

SCRIE-NE DESPRE ROMANIA TA!

ConcursScrie-ne despre Romania ta! Trimite-ne si fotografiile sau filmele tale cu locuri, oameni, situatii sau intamplari din Romania pe adresa office@daciccool.ro.

Le vom posta si le vom premia pe cele mai bune.

Arata-ne Romania asa cum o vezi tu!

Poti castiga premii constand in produse romanesti oferite de magazinul online DACIC COOL.


 

CONCURS

FII COOL! DACIC COOL!

Descopera Romania asa cum au vazut-o, au simtit-o sau au iubit-o cei care au avut curajul sa ne spuna opiniile si visele lor sau sa ne trimita imaginile si sperantele lor. Descopera Romania prin ochii lor!
Scrie-ne despre o viata frumoasa si sanatoasa intr-o Romanie frumoasa si sanatoasa, scrie-ne despre cum iti doresti sa fie viata ta in tara ta!
Asteptam materialele tale pe adresa office@daciccool.ro.
Le vom premia pe cele mai interesante.
Poti castiga unul dintre cele 10 premii pentru frumusetea si sanatatea ta.