La inceputul secolului XX, radioul si electricitatea s-au dezvoltat in stransa legatura. Aceasta datorita similitudinilor tehnice si tehnologice, precum si a specialistilor implicati in noua cucerire a stiintei. Notiunea de electronica apare in anul 1930, dar stiinta numita electronica, mult mai tarziu. De problematica tehnicii radioului s-au preocupat, atat ca profesionisti, cat si ca amatori, multi ingineri din domeniul electric, si nu numai. Dintre romani, mentionam pe academicianul Constantin Budeanu, binecunoscut pentru rolul sau important in dezvoltarea electrotehnicii, dar care a fost si membru al Asociatiei "Radiofonia". Deosebita este insa si contributia fratilor Konteschweller, Mihail si Titus, mai ales a acestuia din urma, ale carui realizari sunt mai putin cunoscute in Romania zilelor noastre. Incercam astfel, prin acest prim demers, sa indreptam lucrurile. 

Datoria, obligatia fiecarui popor este sa-si cunoasca istoria. Iar daca suntem ingineri sau tehnicieni, oameni ai tehnicii in general, atunci trebuie sa cunoastem si istoria tehnicii. Romanii se pot lauda ca au dat lumii multi oameni care au avut un cuvant de spus in istoria tehnicii. Ii amintim pe Traian Vuia, Henri Coanda, Aurel Persu, Augustin Maior, Constantin Budeanu si multi altii, ale caror contributii la dezvoltarea stiintei si tehnicii mondiale sunt cunoscute si recunoscute, atat la noi cat si peste hotare. Exista insa si o alta categorie de inaintasi care au adus, de asemenea, contributii semnificative la progresul tehnicii, dar care nu sunt cunoscuti sau nu sunt cunoscuti indeajuns. Aceasta se datoreaza si vitregii vremurilor, dar si comoditatii noastre, trebuie sa recunoastem. Trebuie sa invatam de la altii sa ne promovam cu curaj (as zice chiar cu tupeu) valorile, indiferent daca sunt mai mari sau mai mici, si sa fim mandri de ele.
Acest articol se doreste a fi o recunoastere si un omagiu adus unui personaj care ne face sa ne simtim mai mandri ca suntem romani. In acelasi timp, articolul doreste sa deschida o carare pe care sa patrunda adevaratii profesionisti (si, de ce nu, si cei mai putini profesionisti) din domeniul istoriei tehnicii, oameni care, in mod sistematic si onest, sa aduca la cunostiinta publicului larg cat mai multe amanunte legate de viata si activitatea acestui om.    
Personajul despre care doresc sa va vorbesc se numeste Titus Konteschweller si a fost de profesie... medic. Cu toate acestea, talentul si pasiunea l-au adus in pozitia de a fi unul dintre cei mai importanti fabricanti de aparate de radio din anii '20 ai secolului trecut. Voi prezenta o serie de  informatii noi privitoare la viata si, mai ales, la activitatea lui Titus Konteschweller. Aceasta actiune este o premiera in Romania. La nivel mondial exista destul de putine mentiuni despre doctorul Titus Konteschweller, atat ca medic cat si ca radiofonist, insa fara a se face nici macar o singura aluzie la originea acestuia.

Introducere
Secolul XIX s-a incheiat cu o serie de adevarate revolutii tehnice absolut remarcabile, care au schimbat definitiv fata lumii si viata fiecaruia dintre noi. Mentionam aici numai doua dintre ele: energia electrica si, "copilul ei", radioul. Daca energia electrica a inceput sa devina o activitate economica de sine statatoare, la indemana publicului larg, radioul inca nu depasise limitele laboratoarelor si institutiilor. Aceasta se datora si varstei lor diferite. Primul electrician al lumii a fost Alessandro Volta, la 1800, iar primul radiofonist al lumii a fost Guglielmo Marconi, la 1895. De fapt, notiunea de radio avea sa apara mult mai tarziu. Pe atunci se vorbea de TFF - telegrafie fara fir sau, in limba franceza: TSF - télégraphie sans fil si, ulterior, téléphonie sans fil. Interesant este ca si astazi, dupa aproape o suta de ani, in Franta se mai foloseste expresia Poste de TSF cand se desemneaza un aparat de radio.
Edison incepuse productia si comercializarea energiei electrice inca din anul 1882. Amintim ca distributia se facea in curent continuu. Este binecunoscuta confruntarea din acea perioada, dintre Thomas Edison si Nikola Tesla pe seama avantajelor curentului continuu, respectiv alternativ. In tara noastra, acest lucru s-a repercutat pana dupa prima jumatate a secolului al XX-lea, cand inca mai existau localitati unde distributia energiei electrice era facuta in curent continuu. Aparitia radioului a constituit un argument important in favoarea curentului alternativ, deoarece singurele mijloace de crestere a performantelor radioului erau: o antena cat mai bine plasata si, la emisie, o putere cat mai mare. Puterea trebuia obtinuta in curent alternativ de inalta frecventa, iar pentru aceasta se foloseau generatoare electrice a caror frecventa era de ordinul a o suta de mii de hertzi. Dupa Primul Razboi Mondial, radioul se maturizeaza si cunoaste o dezvoltare cu adevarat exploziva. Insa el ramane legat de electricitate si se vorbeste inca mult timp de radioelectricitate. Electronica apare, ca notiune, in anul 1930.

Anii '20
Dupa ce a trecut printr-un razboi devastator si a scapat de gripa spaniola, omenirea cunoaste o dezvoltare fulminanta, un boom economic unic in istorie. Toate noile cuceriri ale tehnicii sunt lansate pe piata. Electricitatea isi consolideaza pozitia de factor indispensabil al progresului. In Romania, se fac studii privind constructia metroului in Bucuresti si se trece la inventarierea surselor hidraulice de folosinta energetica. In Statele Unite ale Americii, in anul 1920, are loc prima emisiune comerciala de radio.
Radioul se schimba complet; el renunta de scanteile care l-au definit pana atunci si isi bazeaza evolutia pe noua inventie: lampa electronica cu trei electrozi, trioda. Astfel radioul devine mai mic, mai ieftin si la indemana publicului. Totusi, ramane inca un obiect de lux, pe care nu si-l putea permite oricine. Aceasta perioada, a anilor '20 si '30, poate fi denumita, pe buna dreptate, epoca "cand radioul era rege". Expozitiile de specialitate se tineau lant, organizatiile de profil si publicatiile de profil au aparut cu zecile. Se organizau concursuri pe tema, se organizau audieri colective, ba chiar, in America, contra catorva centi, se puteau asculta cinci minute la radio. Bineinteles ca, peste toate acestea, au aparut sute de producatori si zeci de mii de dealeri cu magazinele lor si cu reclamele lor. La 1 septembrie 1929 se inaugureaza la Bucuresti, in parcul Carol, Expozitia Internationala de Radio. Vizitatorii din provincie beneficiau de 50% reducere la transportul pe calea ferata.
Din punct de vedere practic, radioreceptorul, postul de TFF, era un ansamblu inedit. Aparatul propriu-zis se prezenta intr-o caseta de lemn, frumos lustruita si prevazuta elemente de reglare. Pentru a se asigura o buna racire, lampile erau montate in partea superioara. Difuzorul, care pe atunci se numea vorbitor, era amplasat in apropiere si era constituit dintr-o casca de radio careia i se atasase o palnie. Alaturat se gaseseau cele doua baterii de acumulatoare: una de 4 V pentru filamente si una de 80 - 120 V pentru tensiunea de placa. Antena era reprezentata de un fir, in lungime de cativa metri, aflat in exterior si montat cat se poate mai sus. Numai aparatele deosebit de sensibile aveau, in locul antenei-fir, o antena-cadru.
La nivelul anilor '20, performantele receptoarelor radio se defineau in functie de numarul de posturi de emisie receptionate si de distanta pana la ele, aceste posturi fiind relativ putine si aflate la departari mari.
In ceea ce priveste principiul de functionare, doua erau montajele care se luptau pentru cucerirea pietii: montajul tip reactie, cu variantele sale si montajul tip heterodina. Montajul cu reactie avea avantajul unui numar redus de lampi (deci mai ieftin) si a unei amplificari sporite. Batalia dintre cele doua montaje s-a dat pana prin anul 1935, cand, odata cu cresterea numarului de emitatoare, s-a impus al doilea tip, care avea o mai buna selectivitate si o manevrabilitate sporita.
La inceput, alimentarea posturilor de TFF s-a facut de la baterii de acumulatoare. Dar aceste baterii trebuiau sa fie incarcate. In consecinta, s-a apelat la ajutorul electrotehnicii care a dezvoltat o adevarata industrie a dispozitivelor de incarcare. Relativ repede tensiunea de placa a putut fi asigurata de la retea, prin intermediul unui redresor cu dioda cu vid. Mult timp insa, inlocuirea bateriei de filament, de 4 V a constituit o problema. Pentru incarcarea acumulatoarelor s-au folosit diferite solutii; unele dintre ele ni se par astazi nastrusnice, cum ar fi si un grup convertizor complet, echipat cu ampermetru, reostat si borne de intrare si de iesire, la care tensiunea de intrare este de 110 V, iar tensiunea de iesire este de 5 sau de 7 V, la un curent de 5 A.
Existau doua tipuri de redresoare mecanice, primul cu vibrator si al doilea cu colector turnant. Ambele montaje erau prevazute cu aparate de masura. La primul exista si lampa redresoare - dioda cu vid - folosita pentru obtinerea tensiunii de placa. Atat vibratorul, cat si colectorul turnant erau antrenate sincron cu tensiunea retelei si realizau o redresare monoalternanta, prin intreruperea circuitului in timpul unei semiperioade.
Incepand cu anul 1930, odata cu aparitia unor tipuri noi de lampi, apar si primele aparate de radio fara baterii de acumulatoare, avand alimentarea asigurata integrala de la reteaua electrica, cu redresorul inclus in caseta. Distribuitorii de energie electrica devin interesati de acest nou consumator care, chiar daca nu era de putere mare, avea o durata mare de utilizare, deci energia consumata era importanta. Astfel, magazinele care vindeau aparate electrice incep sa faca reclama si sa vanda si radiouri si echipamente conexe si, invers, dealerii de aparate de radio, de lampi, incep sa vanda si becuri, uscatoare de par si alte aparate electrice. Aparatele de radio se construiesc cu posibilitatea de a fi alimentate de la diferite tensiuni ale retelei electrice, sector, cum se numea in epoca. In cativa ani, si difuzorul va fi inclus in caseta iar aparatul de radio se va apropia de aspectul pe care l-am cunoscut in zilele noastre.

Activitatea romaneasca
Interesant este ca, in acea perioada, erau foarte multi intelectuali care se preocupau, ca amatori, de posturile TFF. Este vorba de avocati, medici, profesori, preoti, cadre din armata si, desigur, ingineri electricieni, in general oameni cu o situatie materiala buna. Acestia s-au grupat in diverse organizatii cu caracter nelucrativ. Schimbul de idei, accesul la realizarile din alte tari si o extraordinara pasiune au facut ca medicii, avocatii etc. sa devina adevarati profesionisti ai domeniului. Astfel, ei au reusit sa impinga lucrurile inainte atat din punct de vedere legislativ, cat si din punct de vedere tehnologic. In vremea respectiva nu era un lucru neobisnuit sa citesti un articol sau chiar o carte de specialitate, scrisa de un medic sau un artist plastic. Din randurile amatorilor de radio romani mentionam numai cativa: prof. fiz. Dragomir Hurmuzescu - directorul Institutului Electrotehnic, ing. Emil Petrascu - conferentiar, g-ral. G. Negrei, ing. Constantin Budeanu - director Electrica, Victor Slavescu - bancher, dr. I. Popescu - sef de lucrari, ing. chimist G. Gane, comandor C. Boerescu, ing. Mihail Konteschweller. Acestia s-au organizat in anul 1925 in Asociatia Prietenilor Radiotelefoniei "Radiofonia"; ei organizau auditii colective si editau o revista cu acelasi nume, a carei aparitie era saptamanala.
La Craiova, in anul 1927, ia nastere Societatea "Radio Amatori Craiova", al carei presedinte este ales doctorul Alexandru Savopol. Inventivitatea romanilor este reliefata intr-un citat din cartea Personalitatea Doctorului Alex. Savopol. Iata ce zice profesorul de arte plastice Mihail Gelep: In anul 1926 ... doctorul (Alexandru Savopol - n.n.) apare iarasi la mine incarcat cu toate piesele necesare pentru constructia unui aparat si, dupa 2-3 zile de lucru impreuna, punem la punct si aparatul Doctorului - aparat dificil, greu de manuit si, mai ales, greu de alimentat, pentru ca la Craiova, pe vremea aceia, nu se gaseau nici acumulatori si nici baterii. Ne-am gandit atunci - fara sa fi vazut sau citit pe undeva - sa utilizam curentul retelei electrice si dupa multe peripetii si incercari am izbutit sa construim o rezistenta facuta din nichelina care ne da si curentul de 4 volti necesar filamentului si tensiunea de 80 volti, necesara placei. Iata cum, nevoia si pasiunea i-au impins pe cei doi radioamatori sa gaseasca o solutie care, peste 5-6 ani, va fi aplicata in mod curent la productia industriala a radioreceptoarelor. La acea vreme, in Craiova, distributia energiei electrice se facea in curent continuu la 120 V si in curent alternativ tot la 120 V. Presupunem ca locuinta profesorului Gelep era in partea orasului alimentata in curent continuu; aceasta deoarece, in general electrificarea s-a inceput din centru, in curent continuu, si ulterior s-a continuat la periferii, in curent alternativ. In plus, si redresarea ar fi fost o mare problema. Putem sa ne imaginam cum arata rezistenta de nichelina pentru reducerea tensiunii de la 120 V la 4 V. Precizam ca, in citatul precedent, cand se vorbeste de aparatul Doctorului este vorba de aparatul doctorului Titus Konteschweller.
    
Fratii Titus si Mihail Konteschweller
In Romania, abia in 1933 se poate vorbi de o activitate de productie, de fabricare a aparatelor de radio, dar si aceasta era realizata de o firma straina. Specialisti romani, ca cei mentionati mai sus si altii, au existat si au avut realizari remarcabile, dar, ca intotdeauna, a lipsit acel ferment (a se citi "cadru legislativ") menit sa sprijine, sa ajute, pe cei care doresc sa faca ceva nou.
Cu toate acestea, din toata pleiada de romani entuziasti ai radioului, se desprinde o figura cu totul deosebita. Este vorba de un om care a fost atat de sigur pe fortele sale intelectuale, incat, plecat fiind la Paris, a reusit sa puna bazele unei activitati ample, de productie a noilor posturi TFF. Mai mult, aceste aparate, care erau de conceptie proprie, se puteau bate de la egal la egal cu cele ale marilor fabricanti ai vremii: Telefunken, Atwater Kent, Lorenz, RCA etc. Acest om a fost Titus Konteschweller.
Frate al mai cunoscutului Mihail Konteschweller, Titus Konteschweller se arata a fi un om perseverent, sigur pe capacitatile sale, cu o vointa de fier si o mare putere de munca.
Titus Konteschweller a absolvit facultatea de medicina din Paris si, imediat, produce senzatie in lumea medicala cu lucrarea Pyretotherapie, aparuta la Editura Maloine&Fils din Paris, in anul 1918. Este vorba de ideea privind "utilizarea" febrei, induse in mod voit, la tratarea unor boli. Cu aceasta ocazie introduce un nou termen medical, pyretoterapie, care desemneaza tocmai tratamentul de provocare a febrei in vederea vindecarii unor maladii. Aceasta lucrare este citata si in prezent in materialele de specialitate. Titus Konteschweller preconiza aplicarea acestei metode in tratamentul febrei tifoide. Un alt medic, Juluis Wagner-Jauregg a folosit aceasta metoda in tratamentul sifilisului, aceasta aducandu-i Premiul Nobel in anul 1927. Ulterior, odata cu descoperirea antibioticelor, metoda a fost data uitarii. Abia in ultimii ani pyretoterapia a inceput sa fie reevaluata in lumina unei posibile utilizari in oncologie.
In ceea ce priveste radioul, Titus Konteschweller, ca un mare pasionat al domeniului, s-a axat pe productia de aparate care foloseau un principiu de functionare la moda, respectiv "superreactia". Acest principiu asigura o amplificare foarte mare a semnalului. Astfel, un aparat cu superreactie cu doua lampi, atinge performantele unui aparat de radio obisnuit cu 7-8 lampi. Deoarece superreactia se preteaza cel mai bine la receptia undelor scurte, iar performantele unui aparat TFF se defineau functie de numarul de posturi indepartate receptionate, aparatele doctorului Titus Konteschweller erau dintre cele mai bune din lume.
Titus Konteschweller a pus la punct, in atelierul sau din strada Wattignies nr. 69 din Paris XII, o schema de aparat cu superreactie cu doua lampi, schema care a fost imbunatatita incontinuu. Au existat mai multe variante, repectiv: comuna, de lux, portabila etc. Varianta comuna este cea prezentata in prima fotografie a articolului. Aceasta este si prima varianta, realizata in anul 1923. Au urmat variantele portabila si de lux ale postului TFF.
Iata ce povesteste profesorul Mihai Gelep: In anul 1926 intamplarea face sa-mi cada in mana o revista de radio, in care era descris un aparat cu 3 lampi, - inventiunea unui medic - concetatean de-al nostru stabilit la Paris, si al carui aparat pe vremea aceia era cotat ca cel mai bun - Super Reactia Dr. Konteschweller. Dupa multe, foarte multe incercari, din cauza nestiintei, am ajuns totusi sa injgheb acest aparat care da auditiuni satisfacatoare, insa care era foarte greu de manuit.
Titus Kontescweller se dovedeste a fi si un bun manager. El desfasoara o activitate specifica: publica materiale publicitare in revistele vremii, pune la dispozitie aparatele, in mod gratuit, pentru auditiile colective care se organizau, dezvolta o retea de dealeri, participa la concursuri si targuri nationale si internationale de specialitate. In ziarul L'Ouest-Eclair, din 10 iunie 1927, se anunta transmiterea, la postul de radio Parts-PTTa unui radio-concert organizat de Asociatia Generala a Auditorilor de TSF, cu concursul aparatelor cu superreactie ale doctorului Titus Kontescweller. In program: selectiuni din Traviata, balent din Manon etc. Un dealer din Spania, de langa Barcelona, al firmei Dr. Titus, publica in ziarul local, pe langa anuntul publicitar, si o prezentare tehnico-functionala a aparatului. Bineinteles ca un sustinator important al lui Titus Konteschweller era fratele acestuia, Mihail Konteschweller, care isi desfasura activitatea in Bucuresti.
Mihail Konteschweller s-a nascut la Craiova, in anul 1897, si a fost un cunoscut si apreciat inginer practician de radio. A scris multe articole si a publicat mai multe carti de specialitate, toate fiind foarte bine primite si care, chiar si astazi, se bucura de aprecierile amatorilor de radio. Din nefericire, a murit prematur, la varsta de numai 50 de ani. Ultimii ani ai vietii i-a petrecut la Iasi, in calitate de profesor in cadrul Politehnicii. Mihail Konteschweller a fost un pionier al telemecanicii, chiar si pe plan mondial. In toamna anului 1935, in cadrul expozitiei-targ a industriei romanesti, desfasurata in parcul Carol I din Bucuresti, a facut numeroase demonstratii de telemecanica, deosebit de spectaculoase, cu un vaporas care era condus, prin unde radio, pe toata suprafata lacului. In revista Radiofonia nr. 5-6 din luna ianuarie 1926, Mihail Konteschweller, publica, in detaliu, modul de constructie al unui aparat de radio cu superreactie, aparat despre care precizeaza ca este realizat de fratele lui, Titus, la Paris, si ca si el, Mihail, a contribuit la aceasta realizare.
O realizare cu totul deosebita a firmei doctorului Titus Konteschweller este castigarea concursului initiat de revista Radio News. La mijlocul deceniului al treilea al secolului al XX-lea, revista Radio News era una dintre cele mai mari, daca nu cea mai mare revista de radio din lume. Revista aparea la New York, lunar, intr-un tiraj de 380.000 de exemplare. In luna aprilie a anului 1927, revista Radio News lanseaza un concurs de aparate de radio comerciale, portabile, care sa functioneze pe baza principiului superreactiei, principiu considerat, atunci, a fi cel mai bun. Conditiile impuse sunt foarte stricte. Printre altele, in dimensiunile de 12x8x7 inchi, trebuia sa incapa tot aparatul, respectiv: montajul electronic cu lampi, castile, antena si bateriile. Se dadeau indicatii foarte precise, mergand pana la a detalia modul in care trebuia facuta impachetarea aparatului care va fi trimis la redactie. Se puneau la bataie 11 premii, in valoare totala de 300 de dolari, premiul intai fiind de 100 de dolari. In luna septembrie a aceluiasi an, se anunta castigatorii, mai precis castigatorul: doctorul Titus Konteschweller din Paris. Acesta a castigat premiul intai. Celelalte premii nu s-au acordat, calitatea aparatelor fiind necorespunzatoare. S-au mai acordat un numar de 4 mentiuni. Revista se exprima laudativ la adresa acestui aparat, despre care afirma ca worked very well, exceedingly well (functioneaza foarte bine, extrem de bine) si ca, in curand, va publica o varianta realizata cu componente americane. Acest aparat este descris de catre Mihail Konteschweller in cartea sa, Radio pentru toti - vol. II, cu precizarea ca este stabilit de fratele meu, doctorul Titus Konteschweller.
Mai stim ca Titus Konteschweller a participat cu aparatele sale la mai multe expozitii de specialitate, cum ar fi, de exemplu, Prima Expozitie Internationala de TSF-uri care a avut loc la Liege.
Incepand cu anul 1930, montajele superreactie incep sa piarda teren in fata montajelor (super)heterodina. Odata cu cresterea semnificativa a numarului emitatoarelor radio, incepe sa se puna problema selectivitatii si mai putin cea a sensibilitatii radioreceptoarelor, iar, in aceasta privinta, (super)heterodinele erau superioare superreactiilor.
Trebuie sa aratam ca realizarile doctorului Titus Konteschweller sunt mentionate, in mod curent, in lucrarile istorice de gen din Franta (in catalogul Les appareile les plus puissants, de exemplu).
Activitatea desfasurata de Titus Konteschweller in perioada agitata de formare si dezvoltare a radioului se dovedeste a fi bogata si fructuoasa. Nadajduim ca, si prin cercetari viitoare, sa se poata demonstra apartenenta acestei personalitati la galeria marilor nostri inaintasi, care au facut cinste tarii unde au vazut lumina zilei. (Dr. ing. Ionita Daescu)