DACIC COOL

Marti, 28 Mar

Ultimele Titluri :
Te afli aici : Oameni Personalitati Dimitrie Leonida: locuinta si biserica

Dimitrie Leonida: locuinta si biserica

Email Imprimare

In anul 2013, energeticienii romani au sarbatorit 130 de ani de la nasterea celui care este considerat, pe buna dreptate, a fi parintele energeticii romanesti: Dimitrie Leonida. Sunt bine-cunoscute realizarile lui Dimitrie Leonida din domeniul tehnic, si nu numai. In schimb, omul Dimitrie Leonida este mai putin cunoscut. Se stie mai putin despre cum isi petrecea Dimitrie Leonida timpul liber. De asemenea, se stie si mai putin despre ceea ce a urmat dupa disparitia profesorului Leonida, despre ce s-a intamplat cu mostenirea materiala lasata de marele energetician.

Contributia autorului consta tocmai in descoperirea si diseminarea informatiilor inedite privind atat locuinta lui Dimitrie Leonida, cat si modul de valorificare a mostenirii materiale lasate de acesta.Un bun energetician trebuie sa cunoasca si istoria acestei ramuri a tehnicii, iar daca este roman, trebuie sa cunoasca si istoria energeticii romanesti. Si in acest sens, Dimitrie Leonida ne este model. Inca din anul 1915, Dimitrie Leonida a inceput sa scrie mai multe lucrari in care a prezentat aspecte privind preistoria energeticii romanesti, incepand de la primele sisteme de iluminat cu lumanari din secolul al XVIII-lea. 
Mergand pe aceasta linie, a istoriei energeticii romanesti, consideram ca nu este lipsit de interes sa prezentam aspecte care tin de viata privata, si mai putin de opera tehnica a marelui energetician roman Dimitrie Leonida. Trebuie accentuat faptul ca vorbim nu numai de realizari tehnice, ci si de altceva, la fel de important, anume drumul, directia, mostenirea. Astfel, Dimitrie Leonida a infiintat o scoala care a functionat peste 40 de ani si a dat energeticii romanesti mii de specialisti; este vorba de Scoala Comunala de Electricieni si Mecanici. La aceasta scoala, Leonida a fost director, profesor, autor de manuale si propagandist. Alta mostenire, poate chiar mai importanta, este Muzeul National Tehnic. Mostenirile tehnice lasate de Dimitrie Leonida sunt bine-cunoscute; este vorba de hidrocentrala de la Bicaz, termocentrala Grozavesti, centrala Diesel de la Botosani, trenul TFF nr. 2, statia TFF din parcul Carol etc.
Ca parte a istoriei energeticii romanesti, vom prezenta doua aspecte privind viata omului Dimitrie Leonida, respectiv apartamentul in care a locuit in ultimii ani ai vietii si modul cum s-a valorificat mostenirea materiala ramasa in urma profesorului.
Dimitrie Leonida s-a nascut la Falticeni, la data de 23 mai 1883.
Tatal, Atanase Leonida, a urmat o cariera militara. De aceea, familia sa a locuit in mai multe orase, ajungand, in cele din urma la Bucuresti. Toti copiii Leonida au ajuns personalitati remarcabile ale timpului, fiecare avand o cariera prestigioasa:
- sora Elisa Zamfirescu a fost prima femeie din lume care a obtinut titlul de inginer. A fost inginer chimist;
- sora Adela Leonida a fost medic oftalmolog. Incepand cu anul 1919 este numita la conducerea Orfelinatului de orbi Vatra Luminoasa, iar din 1920 conduce primul Spital de Oftalmologie din Bucuresti.
- sora Nalalia Leonida, licentiata in litere, a fost directoarea Liceului de fete Regina Maria;
- sora Alexandrina Leonida a fost profesoara de limba franceza;
- fratele Gheorghe Leonida a fost artist plastic;
- fratele Paul Leonida a ajuns general.
Prima locuinta din Bucuresti a familiei Leonida a fost in strada Salcamilor. Aici au locuit generalul Paul Leonida, pana la moarte (1982), si fiul lui Dimitrie Leonida, Mircea Leonida, de asemenea pana la moarte (1992).
Tot aici si-a gasit sfarsitul sculptorul Gheorghe Leonida, in anul 1942. Incercand sa culeaga flori de tei, a alunecat pe acoperisul de tabla al chioscului de vara pe care se urcase si a cazut pe pavaj, decedand pe loc.
La sfarsitul anilor 1940, Dimitrie Leonida se muta in apartamentul situat pe bulevardul I.C. Bratianu, nr. 6, vis-a-vis de spitalul Coltea, in cladirea in care a functionat cinematograful Luceafarul. Apartamentul familiei Leonida ocupa intregul etaj doi al cladirii si a fost amenajat conform cerintelor profesorului.
Biblioteca ocupa cea mai mare parte a deschiderii apartamentului catre strada. Rafturile cu carti ocupau toti peretii. In plus existau si rafturi mobile, care se puteau deplasa, in vederea realizarii unei recompartimentari a bibliotecii. Pardoseala avea culori de mai multe nuante, rezultate din folosirea mai multor esente de lemn. Sub pardoseala, in locuri bine stabilite, erau prevazute prize de energie electrica. Dupa dorinta, aceste prize puteau fi ascunse sau puteau fi utilizate, prin scoaterea unor placi de parchet.
In cele doua capate ale bibliotecii erau prevazute doua birouri. Profesorul Leonida a numit aceste birouri biroul principal si respectiv biroul secundar. Pe biroul secundar avea sculptura Prometeu, realizata de fratele Gheorghe Leonida. Profesorul Leonida isi consulta biblioteca si informatiile le trecea pe ciorne, la biroul secundar. Apoi, intr-o etapa mai avansata, informatiile erau prelucrate la biroul principal. Asa s-a scris cartea Michael Faraday. In momentul mortii, 14 martie 1965, Dimitrie Leonida lucra la al doilea volum dedicat lui Michael Faraday. Langa biblioteca se afla dormitorul, ale carui ferestre dadeau spre bulevard. In dormitor se afla, bineinteles, patul si coltul cu icoane.
Dimitrie Leonida fiind o personalitate a tehnicii romanesti, era adesea vizitat acasa de oameni politici, ministri sau specialisti de cel mai inalt grad, din domeniul energeticii romanesti. Musafirii erau intampinati la usa si, dupa ce-si lasau hainele in cuier, erau condusi prin salonul de primire, in salonul de consiliu. Daca vremea de afara era neprielnica, atunci galosii si umbrelele erau lasate in incaperea din partea stanga a scarilor. In salonul de consiliu se gasea cel mai nou produs al uzinelor Electronica, televizorul Cosmos. Pe geamul ferestrei, care dadea in curtea interioara, era gravat un tablou reprezentand raul Bistrita si plutasii de pe Bistrita. In bucatarie tronau cele mai moderne aparate electrice, respectiv un frigider electric german si un aragaz electric american. Aragazul era fabricat de firma General Electric si avea alimentare trifazata. Trebuie sa amintim ca, in acea vreme si pana spre sfarsitul anilor 1970, in centrul Bucurestiului tensiunea retelei de distributie a fost de 120 V. De multe ori, in bucatarie, se organizau ore de clasa. Elevii, indrumati de profesorul Leonida, stabileau bilantul energetic al apei puse la incalzit intr-o oala, pe aragaz. Unii elevi masurau cantitatea de apa pusa la incalzit, altii masurau temperatura acesteia, iar altii urmareau indicatiile contorului de energie electrica.
Camera nationala a fost denumita astfel de catre Dimitrie Leonida, deoarece aici se gaseau o multime de opere de arta populara, adunate in timpul calatoriilor prin tara. Se aflau aici costume populare, covoare, pleduri, macate, stergare si numeroase piese de ceramica si piese de mobilier, din toate regiunile etnografice ale tarii.
Dupa moartea profesorului Leonida, conform dorintei sale, inventarul camerei nationale a fost donat Muzeului Satului. De asemenea, lucrarile sculptorului Gheorghe Leonida au fost donate Muzeului de Arta. Muzeului Tehnic i-au fost donate toate cele peste 10.000 de volume ale bibliotecii. Marea dorinta, lupta de o viata a profesorului Leonida, a reprezentat-o hidrocentrala de la Stejaru. A avut satisfactia sa-si vada implinit acest vis, dupa mai bine de 50 de ani de eforturi. Totusi, a ramas cu un regret. Faptul ca, din toate bisericile care au existat in cele 25 de sate afectate de crearea lacului de acumulare, au putut fi salvate numai trei. Constructia hidrocentralei de la Bicaz a implicat:
- desfiintarea a trei sate;
- stramutarea partiala sau totala a 22 de sate, reprezentand 2.291 de gospodarii, cu o populatie de 18.760 de oameni;
- cele trei biserici care au fost salvate, sunt: biserica din satul Rapciuni, care exista la 1773, pe vremea lui Grigore al III-lea Ghica, a fost mutata la Muzeul Satului din Bucuresti; biserica Manastirii Buhalnita, ctitorita de voievodul Miron Barnovschi in 1627, a fost mutata, bucata cu bucata, din satul Carnu, in satul Izvorul Muntelui; biserica de lemn, din satul Gura Hangului (1829), a fost mutata in satul Chiriteni, impreuna cu clopotnita. Catapeteasma este a bisericii din satul Fartagi.
Dimitrie Leonida nu a mai apucat sa-si indeplinesca ultima dorinta, aceea de a construi un asezamant bisericesc intr-un loc pitoresc al frumoasei noastre patrii si intr-un mediu romanesc, lipsit de un asemenea asezamant. A revenit sotiei, Iulia, sarcina de a duce la indeplinire dorinta marelui energetician roman.
Atat in timpul vietii, cat si prin testamentul lasat, Iulia Leonida, a asigurat toate cele necesare terminarii bisericii din satul Bogata Olteana. In aceasta actiune a fost indrumata de arhitectul Nicolae Cretoiu, var primar al regretatului profesor.
Biserica, care poarta hramul Sfintei Cuvioase Paraschiva si al Sfantului Dimitrie, a fost construita incepand din anul 1946 pana in anul 1962 si, continuata apoi, din anul 1965, dupa moartea profesorului Leonida, pana in anul 1982, cand a fost sfintita, la data de 22 august, de catre Mitropolitul Ardealului, Antonie Plamadeala.
Dupa disparitia, in martie 1965, a profesorului Leonida, in memoria acestuia, sotia sa Iulia se implica in terminarea lucrarilor la biserica. Astfel, ea doneaza: Sfanta Masa, masa de ofrande, cele doua iconostase laterale, tipsiile pentru lumanari, candelabrul din bronz cizelat, chivotul, potirul, cartile ferecate in argint si alte obiecte de cult.
In Sfanta Masa a fost inzidit un pergament, care poarta un inscris, din care citam:
Pictarea bisericii, zidirea clopotnitei si pictarea acesteia s-au realizat din donatia familiei inginer Leonida Dimitrie si sotia sa Iulia, din Bucuresti, si a arhitectului Nicolae Cretoiu, autorul lucrarii, cat si – mai ales – a generalului Paul Leonida.   
Iulia Leonida a decedat in 20 octombrie 1970, dupa ce a apucat sa vada candelabrul cu 24 de lumini montat si pus in functiune in biserica din Bogata Olteana. Prin testament, Iulia Leonida a lasat:
- 180 de obiecte din Camera Nationala, Muzeului Satului;
- statuile de bronz din apartament, Muzeului de Arta;
- 10.000 de volume de tehnica si stiinta, Muzeului Tehnic
- 295.000 lei, rezultati din lichidarea averii imobile, pentru terminarea bisericii din Bogata Olteana.
 Din aceasta suma, prin grija unui comitet de executare testamentara, s-au realizat:
- usa mare de intrare in biserica;
- crucea mare simbolica din altar;
- scara de beton care duce la cor;
- clopotnita si poarta de fier cu stalpul de piatra;
- pictura in fresca a interiorului bisericii, a pridvorului si a boltii clopotnitei.
Biserica este impodobita cu frumoase sculpturi, realizate in piatra si in marmura de catre maistrul Constantin Stefan, in perioada 1955-1962. O intamplare demna de amintit este cea care s-a petrecut cu ocazia inceperii lucrarilor in marmura. In prima zi, cand echipa de muncitori s-a deplasat la cariera de marmura, aflata la cativa kilometri de sat, a gasit in spatele unui bloc de piatra o trusa completa de spituri si dalti pentru prelucrarea pietrei, de cea mai buna calitate. Batranii satului si-au amintit ca, cu 45 de ani in urma, in vara anului 1914, a venit un geolog francez care a facut prospectari in zona. Izbucnirea ostilitatilor l-a determinat pe francez sa se intoarca in graba in tara sa, cu intentia de a reveni in vremuri mai bune. N-a mai revenit. 
Pictura in fresca a bisericii a fost realizata de profesorul Costin Ioanid, ajutat de Constantin Catea si sase pictori tineri, specialisti in monumentalistica. Lucrarile s-au desfasurat intre 15.06.1978 si 11.09.1979, lucrandu-se cate 12-14 ore pe zi. Iata cateva din cuvintele rostite de Inaltpreasfintia Sa dr. Antonie (Leonida) Plamadeala, Mitropolitul Ardealului, in data de 22 august 1982, cu ocazia tarnosirii bisericii: Am venit cu multa bucurie la aceasta prima sfintire de biserica pe care o fac ca nou Mitropolit al Ardealului si va marturisesc de la inceput ca sunt foarte impresionat de maretia acestei biserici. Apare ca un adevarat lacas de mare frumusete arhitectonica si pictura este foarte frumoasa. Si inca inainte de a proceda la sfintirea bisericii, va mai spun un cuvant de lauda, de apreciere, de multumire pentru toti aceia care de la punerea pietrei fundamentale si pana astazi au ostenit, si-au dat concursul, bunavointa, speranta spre a o vedea cum este ea ridicata azi. As vrea sa felicit obstea mica a acestui sat, care, mica fiind, ne prezinta totusi o astfel de catedrala mareata.
Cum am putea sa-l caracterizam, cu un singur cuvant, pe profesorul Leonida? Fara indoiala: PATRIOT. Bineinteles ca destinul a avut si el un cuvant de spus. Asa cum se cunoaste, Dimitrie Leonida, la sfarsitul studiilor de la Charlottenburg, urma sa lucreze 5 ani in Germania. Insa destinul a facut ca Dimitrie Leonida sa se intoarca in patrie.
Care a fost destinul profesorului Leonida pe pamantul Romaniei? Au fost scolile pe care le-a intemeiat sau la care a fost profesor? A fost termocentrala de la Grozavesti? A fost hidrocentrala de pe Bistrita Moldava? A fost metroul din Bucuresti?
Poate ca da, poate ca nu, nu putem sti sigur. Poate ca termocentrala, hidrocentrala, metroul si celelalte s-ar fi realizat si fara contributia lui Dimitrie Leonida. Dar, ceva stim sigur. In mod cert, destinul profesorului Leonida a fost Muzeul Tehnic. Putem sa ne intrebam, cat se poate de realist, daca n-ar fi existat Dimitrie Leonida, Romania ar fi avut astazi un Muzeu National Tehnic?
Marea calitate a lui Dimitrie Leonida a fost faptul ca a militat pentru transpunerea in practica a ideilor sale. Astfel, vazand lipsa de personal de specialitate, nu s-a multumit sa o semnaleze, ci a trecut la realizarea unei scoli de electricieni si mecanici. Vazand potentialul hidroenergetic al vaii Bistritei, nu s-a multumit sa faca un studiu sau un proiect in acest sens, a militat peste 40 de ani pentru realizarea acestui vis. Exemplele sunt multe si poate ca ar trebui avute in vedere si de energeticienii zilelor noastre. (Dr. ing. Ionita Daescu)

Comentarii (0)


Arata comentarii/Ascunde

Scrie comentariu


busy
 

CONCURS

SCRIE-NE DESPRE ROMANIA TA!

ConcursScrie-ne despre Romania ta! Trimite-ne si fotografiile sau filmele tale cu locuri, oameni, situatii sau intamplari din Romania pe adresa office@daciccool.ro.

Le vom posta si le vom premia pe cele mai bune.

Arata-ne Romania asa cum o vezi tu!

Poti castiga premii constand in produse romanesti oferite de magazinul online DACIC COOL.


 

CONCURS

FII COOL! DACIC COOL!

Descopera Romania asa cum au vazut-o, au simtit-o sau au iubit-o cei care au avut curajul sa ne spuna opiniile si visele lor sau sa ne trimita imaginile si sperantele lor. Descopera Romania prin ochii lor!
Scrie-ne despre o viata frumoasa si sanatoasa intr-o Romanie frumoasa si sanatoasa, scrie-ne despre cum iti doresti sa fie viata ta in tara ta!
Asteptam materialele tale pe adresa office@daciccool.ro.
Le vom premia pe cele mai interesante.
Poti castiga unul dintre cele 10 premii pentru frumusetea si sanatatea ta.