Ziua Independentei - 140 de ani! Sarbatorim, in fiecare an, la 9 mai, Ziua Independentei, marcand astfel un moment de cotitura in istoria neamului romanesc. Insa... istoricii ne atrag atentia asupra denaturarilor impuse in perioada comunista, cu privire la acest moment din trecutul nostru glorios: nu la 9 mai ar trebui sa marcam Ziua Independentei, ci a doua zi, pe 10 mai. De ce?

Foarte multa vreme, noi am fost invabati la scoala ca independenta a fost proclamata pe data de 9 mai. Numai ca acest siretlic a fost folosit in timpul regimului comunist tocmai pentru a se disocia momentul proclamarii Independentei de 10 Mai, Ziua Dinastiei si Ziua Nationala a Romaniei, spunea istoricul Alin Ciupala, momentul e descris si in Memoriile regelui Carol I: Pe 9 mai, ca raspuns la o interpelare, in Parlament, ministrul de externe Mihail Kogalniceanu a folosit celebra fraza: Suntem independenti, suntem natiune de sine statatoare. Dar abia a doua zi, pe 10 mai, regele avea sa proclame, in fata parlamentarilor care venisera la Palatul Regal, Independenta Romaniei. Despre semnificatiile zilei de 10 mai vom prezenta mai multe informatii intr-un articol viitor.
Mistificarea istoriei nu a fost insa doar apanajul epocii comuniste. La numai 33 de ani dupa incheierea Razboiului de Independenta (1877-1878), presa vremii scotea la iveala un caz de impostura cu privire la acest eveniment. Rasfoind, ani de zile, paginile ziarelor romanesti de la inceputul secolului XX, descopeream si acest subiect, pe care vi-l relatez mai jos.

Eroii de la 1877 - Daca eroul nu exista, trebuia inventat
La sfarsitul anului 1911, publicatia Noua revista romana declansa o actiune de strangere de fonduri, in favoarea unuia dintre eroii Razboiului de Independenta, veteranul Grigore Ion, fost sergent in Batalionul 2 Vanatori, nimeni altul decat cel care cucerise drapelul turcesc de la Grivita. Noua revista romana accentueaza in demersul sau ideea ca eroul este un factor necesar pentru constiinta nationala si incearca sa sensibilizeze, dupa 35 de ani, opinia publica, pentru sprijinirea (financiara si morala) a celui care adusese glorie armatei romane.
Numai ca demersul publicatiei amintite avea sa starneasca, asa cum scrie Dimineata din 6 ianuarie 1912, oarecare zgomot, in sensul in care o serie de militari romani care au luat parte la razboi contestau eroismul lui Grigore Ion, afirmand ca el este un erou "inventat" de generalul Candiano-Popescu (maior, in vremea razboiului), in detrimentul adevaratului erou, Grigore al Lucai, fost sergent in Regimentul 16 Dorobanti: "(...) daca eroul nu exista, el trebuie inventat. Or, in cazul eroului de la Grivita, eroul exista. Ceva mai mult, nu exista unul singur, ci doi, dintre care unul este erou, iar celalalt, fatalmente, un impostor".

Eroii de la 1877 - Contestatari si sustinatori
Atacul Diminetii se bazeaza pe cateva declaratii stranse de la persoane care au cunoscut direct pe... Grigore al Lucai (dorobantul mort, de altfel, si inmormantat in satul lui, la Salcia, in Botosani), unii care cunosteau din surse directe intamplarea, altii aducand dovezi indirecte. Teodosie Climoff, fost locotenent in armata rusa, la 1877, scrie ziarului: Declar pe constiinta mea si onoarea de ofiter ca cunosc foarte bine pe Al Lucai Grigore, spunand ca l-a vazut pe acesta facand numeroase acte de bravura, la Grivita. Sotia capitanului P. Negoescu scrie in numele consortului ei, cum ca acestuia sergentul i-ar fi aratat drapelul, pe care-l rapise de la turci, in vreme ce locotenentul Stroe Baican istoriseste cum Al Lucai i-ar fi aratat un pachet invelit in musama, in care se aflau drapelul turcesc si o trambita, sergentul fiind insa nelamurit in ce priveste insemnatatea capturii sale. O alta marturie publicata de Dimineata este cea a colonelului in retragere G. Boteanu, care istoriseste cum drapelul a fost adus in compania sa de Grigore al Lucai, dupa care a fost dat in custodia comandantului brigazii, Alexandru Anghelescu. In fine, dinspre acesta din urma avem o alta marturie, cum ca steagul turcesc ar fi stat la comandament cateva zile, pana ce l-a vazut maiorul Candiano-Popescu si s-a oferit sa-l incredinteze cartierului general al armatei, respectiv lui voda Carol I. Ceea ce va si face, scrie reporterul Diminetii, nu inainte insa de a incropi o alta istorie a luarii drapelului si de a croi un erou din Grigore Ion, sergentul batalionului condus de el. (Simona Lazar)

Puteti citi continuarea pe www.antenasatelor.ro