Se spune ca romanii sunt oameni credinciosi, cu frica lui Dumnezeu, iar numarul mare de enoriasi intalniti la manastirile din tara noastra mi-a intarit aceasta convingere. Desi mereu mi-am planificat calatoriile, ceva sau cineva m-a determinat sa plec din senin, singura, cu trenul de la miezul noptii, spre judetul Hunedoara. Nu stiam foarte multe lucruri despre locul unde aveam sa ajung, dar intuiam ca sunt pe cale sa patrund intr-o altfel de lume.
Ceasul arata ora 07.00 cand am coborat din accelerat, la statia Subcetate, intr-o gara mica, fiind intampinata de un caine prietenos si de doi taximetristi infrigurati de aerul diminetii. Prin intermediul lor am aflat ca unica modalitate de a ajunge la Manastirea Prislop este cu taxiul, contra sumei de 30 de lei. Tot unul dintre soferi mi-a dezvaluit ca pot gasi gazduire in sat cu 25-30 de lei pe noapte. Manastirea propriu-zisa se afla situata la 3 km de satul Silvasu de Sus, din judetul Hunedoara, imprejmuita de numerosi brazi falnici, ce par niste soldati neclintiti de la granita unei paduri nefiresc de frumoase.
Prislopul - bijuteria Transilvaniei
In prezent, Prislopul este o manastire de calugarite, ce ingrijesc cu multa daruire imprejurimile. Biserica este situata chiar in mijlocul curtii manastirii, fiind inconjurata de o oaza de verdeata si de doua paraiase ce serpuiesc tainic de-a stanga si de-a dreapta lacasului. Interiorul bisericii este pictat de Parintele Arsenie Boca, fiind foarte diferit de al altor lacase de cult ortodox. Picturile sunt zugravite in culori foarte deschise, iar chipul Mantuitorului, extrem de luminos, iti induce o stare de inaltare. In fata micutei biserici se deschide un drum spre un deal ce urca la cimitir. Clipocitul unui parau te insoteste pana in varful dealului, unde te asteapta imaginea unui Colt de Rai. Uimirea mea venea din faptul ca, desi in fata ochilor aveam o marturie a faptului ca toti suntem trecatori pe pamant, mi se parea ca intrasem pe un taram de vis. Cimitirul adaposteste osemintele maicutelor si tine la loc de mare cinste mormantul Parintelui Arsenie Boca, in fata caruia pelerini din intreaga tara vin si se roaga. Toate mormintele, dar in special cel al Parintelui Arsenie Boca, erau impodobite de nenumarate flori, de toate soiurile si culorile. In ghivece si vaze mari, maicile aranjasera trandafiri si crini albi ce raspandeau o mireasma irezistibila, invitand in jurul lor suite de fluturi invesmantati in haine de gala. Pe deasupra capetelor celor prezenti se inaltau trilurile mierlelor si privighetorilor ce nu mai conteneau sa incante multimea, ascunzandu-se in inima brazilor sfatosi. Si intr-un astfel de decor mirific nu am putut decat sa imi doresc sa tac, sa ascult si sa ma rog. Povestile pelerinilor care veneau la mormant erau multe, unii dintre ei aducand doar multumiri, altii plangand si cerand ajutor. Dar marturisirea unei tinere mamici, care tinea de mana un baietel de doi ani, cu fata rumena si atitudine cuminte, mi-a atras atentia. Chipul femeii radia de fericire in timp ce spunea celor prezenti ca ani de zile incercase sa ramana insarcinata prin multe metode si tratamente, pana cand a venit la Prislop si s-a rugat. La scurt timp a ramas insarcinata si a nascut un baietel, iar acum vine sa ii multumeasca parintelui.
Pestera Sfantul Ioan de la Prislop
Nu departe de acest loc, urcand putin pe munte, se afla grota Sfantul Ioan de la Prislop, sapata in piatra de acesta. Drumul este abrupt si anevoios, incat nu poti sa nu te intrebi cum de urca calugarul si mai ales cum de traia aici pe timpul iernii. In apropierea pesterii izvoraste un parau cu apa limpede, acesta fiind si motivul pentru care peretii grotei sunt mereu umezi. Pestera are doua icoane, una cu Sf. Ioan de la Prislop si alta cu Fecioara Maria cu Pruncul. Sub icoane, maicile au grija sa puna intotdeauna flori proaspete si sa schimbe uleiul de la candela. Pestera iti ofera un sentiment profund de liniste, ce iti inunda intreaga fiinta, iar timpul isi pierde insemnatatea. La intoarcere, pentru ca se spunea ca mancarea de la manastire este binecuvantata si are gustul mai bun, m-am oprit la bucataria Manastirii Prislop, unde am mancat o delicioasa supa cu galusti si mamaliguta cu branza. Apoi, pentru ca satul era la o distanta de 3 km de manastire, am fost primita de maici intr-o chilie, unde m-am lasat pe aripile unui pui de somn odihnitor.
Manastirile domnesti
La Manastirea Govora am ajuns seara, in ajunul hramului Adormirii Maicii Domnului, cand credincioasele imparteau busuioc si lumanari celor prezenti. Atat biserica, cat si curtea manastirii erau pline de oameni cu lumanari aprinse, care cantau si ascultau cu atentie slujba. Lacasul, care dateaza din timpul domniei lui Constantin Brancoveanu, are un exterior simplu, zugravit in alb, iar catapeteasma este din lemn de tei aurit, sculptata in stil brancovenesc. In interior, pictura este in fresca, realizata de zugravii scolii de la Hurez, fapt atestat prin inscriptiile pastrate. Chiliile maicilor imprejmuiesc biserica, fiind amenajate pe doua niveluri, cu un parter suprainaltat si un etaj.
Pentru ca oboseala m-a impiedicat sa raman la toata slujba Prohodului, dis-de-dimineata am revenit. Dupa slujba de hram, maicile au invitat enoriasii la o masa domneasca cu ciorba de vacuta, sarmale, peste, prajituri si vin rosu. Si tare m-am mai bucurat privind la smerenia unei tinere maicute, care ii servea cu multa daruire pe meseni, ingrijindu-se sa nu le lipseasca nimic. In privirea ei se citea o dragoste de oameni, pe care noi, cosmopolitii, nu prea o mai avem.
De aici, am plecat spre Manastirea Hurezi, cea mai importanta ctitorie a domnului Constantin Brancoveanu. Cand am pasit in biserica aflata in penumbra, in strana se citeau Psalmii lui David, la lumina catorva lumanari. Pe peretii bisericii imbracati in foita de aur, icoanele pictate in stil brancovenesc mi-au aratat ca invinsesera in lupta cu timpul. Pe langa scenele religioase, in pronaos, am vazut si o galerie de portrete ale Brancovenilor, Basarabilor si ale Cantacuzinilor, iar deasupra altarului, o cruce de dimensiuni foarte mari, aurita, mi-a taiat rasuflarea, determinandu-ma sa ingenunchez si sa imi las sufletul slobod. Lacasul este considerat o incununare a artei brancovenesti, distingandu-se printr-o maiestrie a liniilor si a culorilor cu totul aparte. In posesia manastirii se afla o serie de obiecte de cult deosebit de valoroase: picturi, sculpturi in piatra si in lemn, candele de argint donate de Doamna Maria Brancoveanu. Dis-de-dimineata, Manastirea Hurezi se afla in mare sarbatoare, prin cinstirea Sfintilor Martiri Brancoveni. Dupa slujba tinuta de un sobor de preoti, in frunte cu Episcopul-vicar al Ramnicului, maicile au oferit un praznic in curtea manastirii. Mai multe corturi cu copertine de un alb imaculat fusesera amplasate din timp si asteptau la masa atat fetele bisericesti, cantaretii din strana, cat si enoriasii. Membrii ansamblului folcloric din Polovragi, alaturi de Grupul Psaltic "Nectarie Protopsaltul" au oferit bucurie celor prezenti, prin cantari alese. Iar pentru ca tabloul acestei zile frumoase sa fie complet, din inaltul cerului, soarele trimitea binecuvantarea lui, sarutand pe frunte florile din pridvorul sculptat al manastirii si oamenii plini de bunatate. (Magda Campeanu, Foto: www.arsenieboca.ro, www.crestinortodox.ro)
Arata formular/Ascunde
Scrie-ne despre Romania ta! Trimite-ne si fotografiile sau filmele tale cu locuri, oameni, situatii sau intamplari din Romania pe adresa 
Poti castiga saptamanal o 
Descopera Romania asa cum au vazut-o, au simtit-o sau au iubit-o cei care au avut curajul sa ne spuna opiniile si visele lor sau sa ne trimita imaginile si sperantele lor.