Faradelegile savarsite de Garda de Fier intre 6 septembrie 1940 si 24 ianuarie 1941 au imbracat cele mai groaznice forme: arestari si maltratari, asasinate si masacre, jafuri, devastari, daramari si incendieri de temple, sinagogi, gospodarii, intreprinderi si institutii evreiesti. Peste 300.000 evrei si cateva zeci de mii de tigani au fost ucisi in zonele controlate de Armata Romana condusa de Maresalul Ion Antonescu, in cel de-al Doilea Razboi Mondial. Acesta este Holocaustul Romanesc! O tragedie care a devenit unul dintre cele mai sensibile subiecte ale Romaniei postcomuniste… Desi este negat de multi, Holocaustul Romanesc a existat! Printre cei care-l neaga se numara politicieni cunoscuti, dar si intelectuali si profesori universitari romani cu prejudecati, care incearca sa rescrie istoria si sa stearga, sa faca sa dispara acest capitol odios al istoriei noastre. Iar daca nu stiati, avem si un Muzeu al Holocaustului (pe care l-am vizitat de curand); acesta se afla in Bucuresti si este adapostit de Sinagoga Mare din zona Unirii. Dar inainte de a vorbi despre Muzeul Holocaustului, haideti sa incepem cu inceputurile… haideti sa ne intoarcem in timp, cu mai bine de 70 de ani in urma, si sa vedem ce a insemnat de fapt Holocaustul.
In 1940, statul condus de maresalul Ion Antonescu promulga o lege cu caracter antisemit, prima de altfel si asa a inceput tragedia. Au urmat pogromuri la Bucuresti, Iasi, Galati sau Dorohoi si o serie de deportari ale evreilor si tiganilor din Romania.
Pogromul de la Dorohoi (1940)
In anul 1940, starea generala de nemultumire cauzata de cedarea catre sovietici a Basarabiei si a nordului Bucovinei a determinat regimul Regelui Carol sa se apropie de Germania, sa consolideze relatiile cu aceasta si sa gaseasca tapii ispasitori ai situatiei in care se afla tara. Si au fost gasiti tapii ispasitori: evreii! Totodata, Germania a pus conditia implementarii unei politici antisemite. Pe 28 si 29 iunie 1940, trupe romanesti au ajuns in Dorohoi si odata cu ei si refugiati romani care au raspandit zvonuri cum ca evreii ataca Armata Romana aflata in retragere. Iar pe 1 iulie 1940, ofiteri si soldati din Regimentul 3 Graniceri si din Regimentul 8 Artilerie din Armata Romana au executat Pogromul de la Dorohoi.
In acea zi, soldatul evreu roman Iancu Solomon a fost impuscat de sovietici impreuna cu alti doi ofiteri romani si a fost inmormantat in cimitirul evreiesc din oras. Conform protocolului militar, plutonul de onoare, format din soldati evrei romani si soldati romani, a tras salve in onoarea soldatului Solomon si dupa aceea s-a indreptat spre iesirea din cimitir. Acolo, soldatii evrei romani au fost intampinati de ofiteri ai Regimentului 3 Graniceri, care i-au dezarmat si i-au aliniat langa gardul cimitirului unde au fost dezbracati de uniforma militara si impuscati. Pentru a masca crima, ofiterii Regimentului 3 Graniceri au pus in bratele unuia dintre morti o mitraliera, afirmand apoi ca, de fapt, evreii au fost cei care au deschis focul asupra militarilor romani.
Militarii Armatei Romane au devastat atunci locuinte, magazine ale evreilor, iar cei prinsi au fost batuti, umiliti si ucisi. Adam Calmanovici a fost impuscat dupa ce i s-a taiat organele genitale. Lui Herscu Croitoru i-a fost smulsa barba, dupa care i s-a dat foc. Hana Petraru a fost impuscata de un vecin. Urechile unei batrane, Feiga Riezel, au fost taiate pentru a i se fura cerceii, iar apoi a fost impuscata impreuna cu sotul ei, Eli. Conform procesului-verbal intocmit pe 3 iulie 1940 de autoritatile locale, in timpul pogromului de la Dorohoi au fost ucisi 50 de evrei, din care 11 femei, 5 copii, 34 de barbati. Istoricii spun ca numarul celor ucisi a fost de peste 150 de suflete.
Pogromul de la Bucuresti (1941)
Pe fondul unor conflicte intervenite intre Maresalul Ion Antonescu si legionari, acestia din urma s-au revoltat impotriva armatei si a maresalului. Revolta este cunoscuta in istorie sub numele de Rebeliune, iar primele victime au fost evreii. In timp ce devastau sinagogi, magazine si case ale evreilor, legionarii i-au acuzat pe evrei ca ei au starnit si ca ei ataca Armata Romana, numindu-i jidoviti pe acestia. Legionarilor li s-au alaturat jandarmi, personalul din Prefectura de politie din Bucuresti, precum si organizatii de muncitori si studenti. Un ministru al guvernului de atunci a comandat incendierea cartierelor evreiesti Multe sinagogi precum Templul Coral, Bet Midras, Templul Unirea Sfanta, Sinagoga Atena, Sinagoga Cizmarilor, Templul Spaniol, Sinagoga Cahal Grande, Sinagoga Malbin au fost jefuite, distruse si incendiate. Documente vechi de sute de ani au fost arse, impreuna cu carti de rugaciune si alte obiecte religioase, iar enoriasii gasiti in lacasele de rugaciune au fost jefuiti, batuti, torturati si batjocoriti.
Mii de evrei au fost ridicati din casele lor, din sinagogi si de pe strada, au fost batuti si maltratati pana cand si-au cedat averile, bijuteriile, casele si alte proprietati. 125 de evrei, din care cinci nu au mai fost gasiti niciodata, au fost omorati la abator si in Padurea Jilava. Au fost impuscati in cap si in ceafa, iar trupurile lor au fost atarnate in carligele abatorului (unii dintre ei aveau intestinele scoase si infasurate in jurul gatului). Peste 200 de camioane au fost incarcate cu bunurile jefuite in acele zile groaznice. Adepti ai legionarilor au raspandit teorii conform carora pogromul a fost o inscenare pusa la cale de evrei si de comunisti si chiar si dupa 70 de ani aceste teorii aberante sunt inca vehiculate de negationisti ai Holocaustului.
Pogromul de la Iasi (1941)
Dupa 6 luni de la pogromul de la Bucuresti, a urmat cel de la Iasi. Pe 27 iunie 1941, Maresalul Antonescu a dat ordin Armatei Romane sa curete Iasiul de jidani.
Mii de evrei au fost ucisi pe strazi si in casele lor de catre jandarmi, politisti, serviciul roman de siguranta, ajutati fiind de civili si locuitori ai orasului. Alti 4.000 de evrei au fost condusi spre gara si acolo au fost incarcati in trenuri de marfa precum vitele. Trenurile cu vagoanele sigilate, pazite de armata si de trupe germane, au circulat zile intregi fara ca vagoanele sa fie deschise si fara ca evreii inchisi in ele sa primeasca apa sau mancare. Peste 2.600 de evrei au murit atunci sufocati si insetati in trenul mortii, mai ales ca erau niste zile toride de vara; cei care au supravietuit pogromului si-au pierdut mintile sau au ramas invalizi pe viata.
Dupa disparitia dictaturii antonesciene, in Romania a urmat un sever regim comunist, criteriile rasiale antonesciene fiind inlocuite cu criteriile luptei de clasa. Abia in manualele de istorie ale anilor ’80 a fost pomenit antisemitismul. Dupa 1989, colaboratori si apropiati ai dictatorului Ceausescu devenisera suporteri inflacarati ai dictatorului Antonescu si cu sprijinul miliardarului roman Iosif Constantin Dragan, un alt apropiat al dictaturii comuniste, imaginea regimului Antonescu era remodelata in Romania postdecembrista.
In 1991, la propunerea unui deputat al FSN, Parlamentul Romaniei pastra un moment de reculegere in memoria Maresalului Ion Antonescu drept multumire pentru "serviciile" aduse statului roman. Abia scapasem de dictatorul Ceausescu si ne era dor de un alt dictator al vremurilor trecute. Dupa cateva ezitari provocate de presiunile exercitate de partidele extremiste, Romania incepe sa-si recunoasca si sa-si asume greselile din trecut. Emil Constantinescu este cel care are prima initiativa, in 1997. Mai apoi, presedintele Ion Iliescu infiinteaza in 2004 Comisia pentru Studierea Holocaustului in Romania.
Alexandru Florian, directorul Institutului National pentru Studierea Holocaustului din Romania, a concluzionat intr-un raport ca soarta evreilor romani si ucraineni (au fost si evrei de origine ucraineana pe teritoriile noastre) a fost sub directa responsabilitate a Guvernului Ion Antonescu si ca exterminarea lor s-a facut prin colaborarea dintre institutiile romanesti, Jandarmeria si Armata, si trupele germane aflate in acele zone.
In 2006, sub mandatul presedintelui Traian Basescu, se lanseaza ideea construirii unui Memorial al Holocaustului la Bucuresti, ca gest simbolic prin care guvernul isi asuma responsabilitatea statului roman pentru atrocitatile petrecute in timpul regimului Antonescu. Muzeul Holocaustului se afla astazi intr-o cladire veche, Sinagoga Mare, in spatele unui bloc ceausist de pe strada Sfanta Vineri, in zona Unirii, fiind foarte aproape de actualul Muzeu al Evreilor din Romania care se afla in Sinagoga Unirea Sfanta si despre care o sa scriu intr-un alt articol. De altfel, in zona se afla mai multe astfel de lacase de cult. Cladirea este proaspat renovata si este deschisa publicului pentru vizitare. Muzeul Holocaustului se afla pe strada Vasile Adamache nr. 11 si poate fi vizitat gratuit de marti pana sambata, orele 9-13.
Sinagoga mare este cea mai mare sinagoga din Bucuresti si a fost construita in 1846, fiind declarata monument de arhitectura al Romaniei de catre Academie. Aceasta are o arhitectura eleganta la exterior si este somptuoasa la interior si placuta ochiului, insa adaposteste un trecut intunecat marcat simbolic in expozitie de panourile de sarma ghimpata. Expozitia incepe cu exponate care atesta participarea evreilor la Razboiul de Independenta si la Primul Razboi Mondial si continua cu documente, fotografii care m-au cutremurat si marturii din timpul primului pogrom, cel de la Dorohoi, despre care am scris mai sus. Intr-una din fotografii, apare si Sinagoga Mare, care a fost vandalizata si ea la acea vreme impreuna cu alte locuri de cult, de catre legionari. De asemenea, o serie de de fragmente din legislatia antisemita din vremea Maresalului Antonescu, care mi s-au parut imposibile si de-a dreptul odioase.
O mare parte a memorialului vorbeste insa de Transnistria, unde foarte multi evrei din Basarabia, Bucovina si Ucraina, dar si tigani au pierit. In lagarul de la Vapniarca, detinutii au fost hraniti cu mazare furajera si sute de oameni au paralizat. In continuare, am citit despre evreii din Transilvania trimisi in lagarele naziste, iar in ultima parte a expozitiei, am aflat ca multi crestini romani si-au riscat viata pentru a salva evrei, printre ei amintindu-se de Traian Popovici, Viorica Agarici, Regina Elena a Romaniei sau Theodor Criveanu.
Extras din comunicarea facuta de Ion Antonescu in sedinta Consiliului de ministri din 6 octombrie 1941:
In ceea ce priveste pe evrei, am luat masura ca sa-i scot definitiv si total din aceste regiuni. Masura este in curs. Mai am in Basarabia aproximativ 10000 de evrei, care in cateva zile vor fi trecuti peste Nistru, iar daca circumstantele vor permite, vor fi trecuti dincolo de Urali. (Andreea Lazar)
Arata formular/Ascunde
Scrie-ne despre Romania ta! Trimite-ne si fotografiile sau filmele tale cu locuri, oameni, situatii sau intamplari din Romania pe adresa 
Poti castiga premii constand in 
Descopera Romania asa cum au vazut-o, au simtit-o sau au iubit-o cei care au avut curajul sa ne spuna opiniile si visele lor sau sa ne trimita imaginile si sperantele lor. 
Asteptam materialele tale pe adresa
De asemenea, sunt si cateva obiecte autentice din al doilea razboi mondial.