Ziua buna dragi cititori Dacic Cool si sper ca ati avut si aveti in continuare o vara cat mai frumoasa, plina de relaxare, in compania prietenilor dragi si a frumusetilor oferite de tarisoara noastra, mereu noua si fascinanta. Cu siguranta, toata lumea a auzit de Printul Charles al Marii Britanii. Acest print, mostenitor al Coroanei, s-a indragostit nu de una, ci de mai multe zone unice ca peisaj si traditii de pe teritoriul tarii noastre. Una dintre aceste zone este si satul Viscri, din comuna Bunesti, judetul Brasov. Stand "de paza" la granita dintre Brasov si Mures, localitatea este ferita de drumuri principale si oarecum izolata de alte comunitati.
Acest lucru si-a pus amprenta pe viata locuitorilor, sasi si romani deopotriva. Cu toate acestea, zona s-a deschis in sens turistic de cand romanii au aflat ca un strain de asemenea calibru vine sa se relaxeze aici, la noi, departe de lumea dezlantuita. Printul a achizitionat doua case vechi, din jurul anilor 1200, le-a reconditionat si a contribuit astfel la conservarea unei bucatele din istoria nationala!
Oameni primitori, satuc conservat ca sit antropologic, natura si linistea oferita de ea se numara printre atractiile zonei (interzis la constructia si desfatarea in pensiuni, care mai de care mai deocheate si lipsite de gust, printre altele). O masa calda in restaurante traditionale facute... in casele viscrenilor, obiecte lucrate manual, precum caciuli, botosei ori ciorapi de lana sau masti, imbogatesc aceasta lista.
Poate cel mai frumos loc din Viscri, caruia va recomand din tot sufletul sa-i treceti pragul, este Biserica Fortificata, printre putinele construite in pur stil gotic din tara, o constructie de o arhitectura unica, pastrata ca acum multe secole, care te atrage si te prinde intr-un miraj din care iti este aproape imposibil sa scapi. Ma intreb de ce ai face-o? De ce ai mai vrea sa pleci de aici? Oare nu au nevoie de un ajutor ceva, in conservare, ingrijire sau poate un gradinar? M-as fi lasat inchis pe viata acolo, in acea fortificatie din acel satuc uitat de timp, dar nu si de lume, in care poti comunica cu Dumnezeu mai bine.
Ansamblul de fortificatii din jurul bisericii este pastrat integral, cu toate elementele importante ale unei astfel de constructii. Din bunavointa enoriasilor protestanti ai zonei a fost refacuta in mai multe randuri de-a lungul anilor 1700 si nu numai, ca urmare a unui incendiu mistuitor ce a avut loc in anul 1638. Sapaturi arheologice efectuate in anii '70 au scos la iveala elementele unei biserici si mai vechi, datand din secolul al XII-lea, inca dinaintea colonizarii saxone, din vremea comunitatii Szekler. Tot atunci a fost facuta si ultima restaurare. Structura forticata reprezinta triumful constructorilor sai asupra conditiilor vitrege impuse de mediu, triumf realizat intr-un stil cu totul si cu totul impresionant.
Astazi, biserica atrage prin pastrarea in stare foarte buna a zidurilor, precum si printr-un mic muzeu din incinta caruia expune de la haine ale calugarilor pana la unelte din lemn pentru tesut, tamplarie sau sculptura. Stau aici marturie obiecte personale ale sasilor veniti din zona orasului Bremen, bani vechi, ceasuri, chei sau foarfece, pastrate in stare foarte buna. Nu mai ramane decat sa le descoperim impreuna! Indemnul meu este sa vizitam, sa descoperim, dar sa lasam atmosfera asa cum e ea, linistita, naturala, sateasca, saseasca. (Razvan-Constantin Ciubotaru)