Muzeul poarta numele uneia dintre cele mai marcante personalitati ale zonei Rupea, un invatator neobosit, folclorist si etnograf care a colectionat aproximativ 8.000 de piese cu valoare etnografica. Pe pereti sunt panouri cu informatii si fotografii din diferite perioade de dezvoltare a orasului Rupea. Muzeul este structurat pe ocupatiile de baza ale populatiei din zona: agricultura, cresterea animalelor, olaritul, tesutul, portul si interiorul casei taranesti. In apropiere de Rupea, la Drauseni, se practica olaritul si s-au descoperit vase din lut smaltuite si nesmaltuite, farfurii si cani de vin datand din secolele XVII-XVIII. Caracteristici acestor piese sunt decorul floral in albastru-cobalt aplicat cu pensula, smaltul transparent si arderea in cuptor. Olarii sasi au produs si o gama variata de cahle ornamentate foarte minutios, cahle cu care se lucrau sobele pentru incalzit.
Deoarece Oltul trece prin apropierea satelor Racos, Bogata, Hoghiz, Fantana, Ungra, aici se practica pescuitul. Unii pescari foloseaua o barca simpla, numita "cin", atat pentru pescuit, cat si pentru a putea trece persoane de pe un mal pe altul al raului. Sunt prezentate interioare de locuinte romanesti si sasesti. In locuinta romaneasca, in camera buna (dinainte), o piesa de mobilier impozanta este patul inalt, impodobit cu tesaturi, semn al harniciei femeii. Alte obiecte de mobilier sunt: lada de zeste, masa cu scaune cu spatar, cuierele cu farfurii pictate intr-o singura culoare. Tinda are rol de bucatarie cu cuptor pentru paine si vatra. In spatiul de locuit al sasilor gasim, de asemenea, patul inalt, cuierul cu cani si farfurii din lut, dar si masa cu lada si bufetul pentru vase.
La etaj exista o sala dedicata lui Gheorghe Cernea, atelierul lui de lucru, biblioteca si vitrine in care sunt expuse publicatii vechi ale vremii sau scrierile personale. O camera este rezervata bacaniei lui Michael Falk, ramasa pana astazi in amintirea localnicilor, cu obiecte specifice: cantarul, borcanasele cu bomboane, pungile de hartie, covrigii insirati pe sfoara etc. Un obicei foarte bine reprezentat in muzeu este acela al nuntii. Nunta taraneasca se facea cu calarasi, feciorii care aveau rolul de calarasi purtau o carpa rosie pe umeri - un batic cu franjuri. Unul din ei purta un steag din (carpe) baticuri colorate, cu un manunchi de busuioc si panglica tricolora. Mireasa si mirele au niste costume deosebit de frumoase. Gateala capului la mireasa se numeste "borta cu peuni". Aceasta podoaba consta din doua siruri metalice, cu aplicatii frumos lucrate, asezate ca un cerc pe capul miresii, iar in spate sunt prinse pene de pauni. Aceste cununi erau costisitoare si de aceea se foloseaua la nuntile familiilor mai avute. Ceremonialul nuntii este ca o poveste, care are la final un gest simbolic. Soacra mica ii inmaneaza mirelui pintenul cu trei brate, la capete stau nasterea și moartea, iar la mijloc, casatoria. Un alt obicei este Sarbatoarea coroanei (cununii). Aceasta are loc in fiecare an in ziua de Sfintii Apostoli Petru si Pavel (29 iunie) si este o manifestatie prin care se ridica o coroana mare formata din frunze verzi de stejar si flori, un ritual agrar inchinat bogatiei recoltei.
Turistii doritori sa cunoasca o parte din traditiile si cultura locuitorilor din aceasta zona transilvaneana mai pot vizita si: Cetatea Rupea, Muzeul Aron Pumnul si biserica de lemn din Cuciulata, Biserica fortificata din Homorod, coloanele de bazalt si vulcanul stins de la Racos. (Viorica Axinte)
Arata formular/Ascunde
Scrie-ne despre Romania ta! Trimite-ne si fotografiile sau filmele tale cu locuri, oameni, situatii sau intamplari din Romania pe adresa 
Poti castiga premii constand in 
Descopera Romania asa cum au vazut-o, au simtit-o sau au iubit-o cei care au avut curajul sa ne spuna opiniile si visele lor sau sa ne trimita imaginile si sperantele lor. 
Asteptam materialele tale pe adresa