O initiativa frumoasa avea sa ne atraga prin cotloanele – si povestile... – bisericii-cetate din Cisnadie. Micul oras cu alura de vechi sat sasesc din apropierea Sibiului are parte de cei mai simpatici ghizi: copiii si adolescentii din localitate. Ei au fost instruiti, in cadrul unui program special, sa poata sa faca fata unei asemenea provocari, sa prezinte turistului – roman, dar si, in cazul multora dintre acesti ghizi sui-generis, turistului strain – locurile cele mai interesante din oras. Unul dintre aceste locuri, fireste, este biserica fortificata, ridicata in veacurile XII-XIII. Pentru un ceas, ghidul nostru prin labirintul cu legende si istorii adevarate a fost Daniela Maris, eleva la liceul din localitate – una dintre cele mai silitoare eleve, capabila sa reprezinte orasul si in competitiile scolare (cum a facut-o de nenumarate ori), ca si dinaintea calatorului avid sa afle lucruri noi...
Biserica fortificata din Cisnadie – pe care am explorat-o si noi alaturi de Daniela - a fost construita in mai multe etape, prima data in secolele XII-XIII, in stil romanic, iar a doua oara in secolele XV-XVI, au fost adaugate elemente de stil gotic si, pe parcurs, a fost inaltata. O numim biserica-cetate pentru ca in perioada Evului Mediu ea avea rol religios, dar si de aparare, in fata asalturilor turcesti. Biserica a fost construita de sasi – o minoritate germanica, venita aici in valuri succesive din Luxemburg, Flandra, Belgia, nordul Frantei, vestul Germaniei, in secolul al XII-lea (1141-1161), de catre regele Gheza al II-lea, care a dorit sa creeze un sistem de fortificatii in Transilvania.
Turnurile cetatii
Dupa cum ati putut observa, biserica fortificata din Cisnadie seamana destul de mult cu cea din Prejmer, este una dintre cele mai bine prezervate biserici-cetate din Transilvania. Zidul de aparare fiind foarte bine conservat, lasa sa se vada boltile – la Prejmer erau deja construite locuinte pe partea interioara a zidului de aparare, iar aici, deasupra acestor bolti se aflau mici case de lemn care aveau rolul de a depozita granele, in caz de atac, pentru ca dincoace de ziduri se refugia toata comunitatea, tot satul. Strategia era ca in biserica sa fie adapostiti copiii, femeile si varstnicii, iar barbatii luptau pe zidul de aparare. Exista si aici, la Cisnadie, ca si in alte biserici-cetate, un "turn al slaninei", unde fiecare familie din sat isi depozita slanina si, bineinteles, existau si niste reguli foarte interesante: in acea incapere se intra numai duminica, numai capul familiei venea, taia din slanina o bucata cat credea ca ii va fi de ajuns in saptamana urmatoare si, ca sa fie sigur ca nimeni nu va fura, aplica o stampila pe locul unde a taiat ca sa aiba dovada.
Particular pentru biserica fortificata de la Cisnadie este existenta a doua ziduri de aparare, nu a unuia singur. Daniela ne roaga sa ne oprim, ocolul pe care il dam bisericii, pentru a ne atrage atentia asupra unui amanunt: Aici se vede cum a fost construita biserica. In partea de jos, unde nu este zidul atat de neted, este constructia de tip romanic, din secolele XII-XIII... Iar pentru ca este o biserica de tip cetate, vedem imbinate elementele de constructie specifice unei bazilici obisnuite, cu elemente de aparare, cum ar fi turnurile si zidul, cu gurile de tragere. In ceea ce priveste turnurile de aparare, trebuie sa recurgem putin si la imaginatie, pentru ca ele nu mai au chiar aceeasi forma ca pe vremuri. Iata, avem aici Turnul Secerilor (se stie ca, in vremea pana la revolutia industriala si la aparitia masinilor de secerat, sasii din Cisnadie au detinut... monopolul manufacturii de seceri, in Ardeal! – n.n.), apoi, pe mijloc, Turnul Scolii – pentru ca tot timpul in Transilvania si mai ales in satele sasesti s-a pus accent pe educatie, iar din secolul al XVII-lea, in Ardeal, scoala este obligatorie (ca un amanunt, chiar si atunci cand satele erau asediate, activitatea in Turnul Scolii continua), iar urmatorul este Turnul Portii... In acest din urma turn astazi se deruleaza diferite actiuni culturale, de la concerte la expozitii. Tunelul de sub Turnul Portii, avand forma de „S”, atrage atentia. O explicatie exista: Atunci cand inamicul voia sa traga in interior, prin aceasta intrare, sageata nimerea in zid, pe cand, daca dinauntru se tragea afara, atunci cu siguranta inamicul aflat dinaintea portii era ranit...
Legenda paratrasnetului
Nu sunt insa acestea singurele elemente arhitectonice interesante pe care le putem observa inainte de a intra in interiorul bisericii. Pe partea de vest se afla Turnul cu Ceas. Poate mai putin celebru decat cel de la Sighisoara, cel de la Cisnadie este primul turn cu ceas din Transilvania (si din Romania), ridicat la 1425. Insa fascinatia pentru acest turn are un cu totul alt motiv: Poate observati pe perete, din varf pana jos, un fir cu o forma ciudata. Acesta este primul paratrasnet de la sud-est de Viena – 1795 – si are o legenda extraordinara, care are legatura si cu comoara noastra (despre care probabil ca ati auzit vorbindu-se!). Locul unde ne aflam noi este pe o inaltime si aici trasneste cel mai des, motiv pentru care biserica a ars de neumarate ori, de-a lungul existentei ei, iar preotul care slujea aici pe la sfarsitul secolului al XVIII-lea, dupa ce a facut un drum la Viena, cand s-a intors, pentru ca biserica tocmai arsese, a spus oamenilor din comunitate ca ar fi bine sa puna un paratrasnet. Dar era ceva modern, ceva de care ei nu auzisera si se temeau sa foloseasca orice venea dintr-un domeniu al stiintei, i-au spus chiar preotului: Daca Dumnezeu vrea ca biserica noastra sa arda, atunci trebuie sa o lasam sa arda! – si au inceput sa renoveze biserica arsa. Insa in acelasi an s-a intamplat ca biserica sa arda din nou, iar comunitatea nu mai avea resurse sa o reconstruiasca. Singura lor sansa era sa apeleze la comoara comunitatii, care era pastrata intr-o camera secreta. Parintii bisericii au scos comoara, au folosit o parte din ea pentru a repara turnul, dar dupa doua saptamani iar a ars si abia atunci oamenii din Cisnadie au acceptat ca e un semn, ca trebuie sa puna un paratrasnet, altfel in curand nu vor mai avea nici o letcaie pentru reparatii. Paratrasnetul a fost pus, dar el nu este drept, ci a luat forma ultimului trasnet care a lovit biserica – pentru ca au spus ca unde a trasnit o data, nu va mai trasni niciodata – si, dupa cum vedeti, pana in ziua de azi asa a ramas... (Simona Lazar)
Puteti citi continuarea pe antenasatelor.ro
Arata formular/Ascunde
Scrie-ne despre Romania ta! Trimite-ne si fotografiile sau filmele tale cu locuri, oameni, situatii sau intamplari din Romania pe adresa 
Poti castiga premii constand in 
Descopera Romania asa cum au vazut-o, au simtit-o sau au iubit-o cei care au avut curajul sa ne spuna opiniile si visele lor sau sa ne trimita imaginile si sperantele lor. 
Asteptam materialele tale pe adresa