Ceahlaul a fost muntele copilariei mele, muntele pe care il alegeau parintii mei pentru drumetii aproape in fiecare vara. Am revenit pe Ceahlau dupa 20 de ani in care am optat pentru cararile altor munti. Nici sotul meu, nici fiica nu fusesera pe batranul munte, asa ca le-am propus un traseu de poveste. Am ales sa rezerv o noapte de cazare pe munte, astfel incat sa ma asigur ca vom ajunge la Dochia. Am optat ca punct de plecare pentru statiunea Durau. Se puteau alege si comuna Bicazul Ardelean, cabana Izvorul Muntelui sau satul Neagra.

Vremea era superba, cerul senin. Salvamontistii, aflati la baza plecarii pe oricare dintre trasee, ne-au dat ultimele indicatii si o harta a muntelui. Am achitat taxa, 5 lei pentru adulti si 2 lei pentru copii. Daca esti gasit pe munte fara bilet, cica esti amendat. Nu ne-a intrebat nimeni, dar nici nu am regretat ca am platit, pentru ca macar se cunostea ca se face ceva cu acei bani. Marcajele erau vizibile, pe munte era curatenie. Ambalajele, pe care le-am vazut pe cararile muntelui, erau proaspat aruncate, semn ca unii oameni mai au mult de lucrat la capitolul educatie.
Am ales pentru urcare traseul statiunea Durau – cabana Fantanele – varful Toaca (Statia Meteo Ceahlau - Toaca) – cabana Dochia – manastirea Ceahlau. Traseul este mai usor pentru urcare, decat cel pe la Cascada Duruitoarea. Cam neantrenati, stiam ca o sa facem mult mai mult decat cele patru ore prevazute pe indicatoare. De aceea, cazarea pe munte a fost lozul castigator. Dupa parerea mea, cel mai frumos pe Ceahlau este traseul dintre cabana Fantanele si cabana Dochia. Era pacat sa urcam doar pana la Fantanele si sa facem cale intoarsa. Pana la Cusma Dorobantului, o stanca aflata intre cabana Fantanele si Statia Meteo Ceahlau - Toaca, sotul meu avea regrete ca a fost de acord cu traseul. Dupa, s-au dus toate regretele.
Un peisaj de vis aparuse in fata ochilor nostri. O zona de belvedere situata imediat dupa Cusma Dorobantului ne-a acaparat cu totul. Parca nu mai voiam sa plecam. Padurea era la picioarele noastre, umbra muntelui inota in lacul Izvorul Muntelui. Un loc mirific, unde mi-as dori sa ajungeti cu totii! Cu greu ne-am dezlipit de acolo si am continuat traseul pe langa stanca Panaghia, catre Statia Meteo, situata la baza varfului Toaca. Scarile pe care se urca odata pe varful Toaca au fost distruse. In prezent se poate urca doar pe cararile formate pe versant. Noi am continuat traseul catre cabana Dochia fara a urca pe varf. Un jnepenis superb a aparut imediat in fata noastra. Totodata si avertizarea sa nu iesim de pe poteca, in zona fiind vipere.
Si in sfarsit, obositi, flamanzi, dar fericiti am ajuns la cabana Dochia! Acolo am servit masa. Aglomeratie, dar alta varianta decat sa ne multumim cu ce aveam in rucsac nu aveam. Mancarea era buna, dar curatenia in zona de servit masa lasa de dorit. Inteleg ca e greu cu apa si nici nu ma asteptam sa gasesc cine stie ce conditii in varful muntelui, dar totusi fetele de masa din sala de mese puteau fi inlocuite cu musama, decat lasate atat de murdare. Am ales sa mancam afara, unde mesele din lemn nu erau acoperite. Dupa masa ne-am continuat traseul catre manastirea din lemn, unde aveam rezervata cazarea. Manastirea Ceahlau este situata la cinci minute de Dochia. Despre manastire o sa dau mai multe detalii intr-un alt articol.
A doua zi ne-am continuat drumetia, coborand pe un alt traseu, cabana Dochia – Piatra Lacrimata - Cascada Duruitoarea – statiunea Durau. Traseul, dupa cum estimam, s-a dovedit mai dificil pentru noi. Am fost bine sfatuiti sa-l alegem pentru coborare. La cascada sunt mese si banci, de altfel sunt mai multe astfel de locuri amenajate pe Ceahlau, unde puteti sa va odihniti si eventual sa mancati ce aveti prin rucsac. Cascada e superba, un prag o desparte in doua parti distincte. Multi turisti aleg traseul doar pana la cascada, dar parerea mea ramane ca acest traseu nu se poate compara cu cel dintre cabanele Fantanele si Dochia.
Nu pot sa inchei fara cateva sfaturi. Vremea pe Ceahlau este schimbatoare. Pentru orice eventualitate, procurati-va pelerine de ploaie! Alegeti incaltari cu talpa groasa, in care nu intra apa, bocanci! Astfel nu veti simti toate pietrele si in plus sustin glezna. Pe Ceahlau, mai ales pe traseul pe care am urcat noi, nu sunt izvoare cu apa potabila. Luati-va apa suficienta, sa va ajunga pana la izvorul aflat langa manastire! Repartizati greutatea fiecarui membru al grupului! Folositi doar rucsacuri! Mainile trebuie sa fie libere, eventual doar cu bastoane! Nu zaboviti in zmeuris! Si ursului ii place zmeura! Sa nu va ganditi ca nu-i o problema daca va prinde noaptea la Dochia, daca nu aveti o rezervare facuta sau un cort in spate! Cand e vremea buna, locurile de cazare sunt ocupate in totalitate. Se poate campa pe un spatiu special amenajat, langa cabana. Sunt foarte fericita ca am ajuns din nou pe cararile Ceahlaului! E tare bine sa fii sanatos si sa fii liber sa faci ceea ce-ti place! (Oana-Nicoleta Rosu)