In Campia Vlasiei, in comuna Branesti, judetul Ilfov, la 20 de kilometri de Bucuresti, se afla superba Manastire Pasarea. Asezamantul monahal este imprejmuit de lacul format de apele paraului Pasarea, dand locului un aspect mirific. Prima atestare a Manastirii Pasarea dateaza din anul 1813, in timpul domniei lui Caragea Voda, cand staretul Manastirii Cernica a construit o biserica din lemn, cu hramul Sfantul Nicolae. Biserica s-a prabusit la cutremurul din 1838, dar credinciosii au reinaltat biserica. Cu timpul, aceasta s-a dovedit neincapatoare si intre anii 1846 si 1847 s-a construit biserica mare, cu hramul Sfanta Treime.
Venind la manastire, in anul 1864, domnitorul Alexandru Ioan Cuza a propus infiintarea unei scoli primare pentru copiii din satele invecinate si surorile din manastire si a unui spital cu 12 paturi. In anul 1916, cum azilul de batrani din Bucuresti fusese transformat in spital de campanie pentru ranitii de pe fronturile Primului Razboi Mondial, la maicutele de la Manastirea Pasarea au fost aduse spre ingrijire treizeci de batrane aflate in acel azil. Ca o continuare a activitatii de atunci, din anul 1991, in incinta manastirii functioneaza un azil de batrane.
In prezent, in subsolul bisericii mici se afla osuarul, unde odihnesc oseminte ale monahilor. La intrare se poate admira turnul-clopotnita, o constructie maiestoasa, impunatoare, cu trei niveluri, avand inaltimea de 25 de metri. Atrag atentia si chiliile atent ingrijite ale maicutelor. Foarte vizitat de catre pelerini este si muzeul manastirii, care detine o bogata colectie de arta veche bisericeasca, icoane, carti bisericesti, vesminte preotesti.
Aflat cu fiica mea la Branesti, la o olimpiada nationala, nu aveam cum sa pierd ocazia de a vedea manastirea. Asa ca in cele trei ore, cat a durat proba scrisa, m-am deplasat circa cinci kilometri catre manastire. Si bine am facut! Manastirea e un loc in care iti incarci sufletul cu pace si mintea cu ganduri bune. Un colt de rai in care n-ai cum sa nu zaresti mainile harnice ale maicutelor si nici cum natura a inzestrat locul cu frumusete! (Radu Rosu)
