Situata la aproximativ 11 kilometri de orasul Onesti, in comuna Barsanesti, satul Caraclau, Manastirea Caraclau este unul dintre lacasurile tinere, dar care transmit un fior duhovnicesc aparte. Aflata pe frumoasa vale a Trotusului, in mijlocul fanetelor nesfarsite, manastirea a fost o dorinta implinita a locuitorilor din zona. Biserica din lemn a fost sfintita in data de 25 iulie 2004, in anul implinirii a 500 de ani de la trecerea in vesnicie a Domnitorului Stefan cel Mare si Sfant. In anul 2010, un incendiu nemilos a distrus acoperisul adapostului de animale si a ars furajele. Dar ajutorul primit de la oameni cu suflet de aur si mainile neobosite ale maicutelor au facut ca adapostul sa fie refacut. Biserica mare a manastirii se afla in prezent in constructie.
Aflata in zona, nu am dat inapoi din cauza calitatii drumului si m-am indreptat impreuna cu familia catre manastire. Pe un teren aflat nu foarte departe de manastire, am zarit maicutele la adunat fanul. Le-am salutat si ne-au intrebat daca ne indreptam catre manastire. O maicuta si-a lasat treaba si a mers cu noi, cu masina manastirii, mult mai potrivita pentru acele drumuri. Nu am intrebat cum o cheama, dar, credeti-ma, m-a emotionat discutia cu dansa si as vrea din toata inima sa o revad. Un chip linistit, din care izvora lumina smereniei crestine, emana atata bunatate, cum rar mi-a fost dat sa vad. L-a intoarcere i-au iesit in cale toti oamenii de care avea nevoie sa baloteze fanul. Ne-a spus, cu aceeasi bunatate, ca ne-a ajutat pe noi, sa ajungem la manastire si Bunul Dumnezeu i-a scos in cale ajutoarele de care avea nevoie sa-si continue treaba.
Cand ne-am luat ramas-bun, m-a intrebat cum ma cheama si am inteles ca se va ruga pentru mine. Am simtit ca am in fata mea un inger! E destul de anevoios drumul catre manastire, dar linistea, lipsa de aglomeratie, peisajul si bunatatea intalnita compenseaza pe deplin. Dumnezeu sa va apere de toate relele stiute si nestiute si sa va indrepte pasii catre locuri binecuvantate, adevarate oaze de liniste, de puritate sufleteasca si de smerenie! (Aglaea Ciubotaru)
