Icoana Maicii Domnului Prodromita - mangaierea neamului romanesc

Imprimare

Pentru noi, crestinii ortodoxi, fiecare zi in care constientizam prezenta lui Dumnezeu in viata noastra este prilej de sarbatoare. Iar daca uneori nu ne dam seama ca fiecare clipa este un dar, avem in calendarul ortodox numeroase prilejuri de bucurie si dovezi ale prezentei Domnului. Mai cu seama cand constatam ca si din neamul romanesc s-au ridicat sfinti care sunt praznuiti cu multa bucurie si evlavie. Nume mari ale tuturor timpurilor si de pe intreg cuprinsul tarii, care au luminat poporul acesta cu invatatura lor, lumineaza astazi in vesnicie pentru pacea si buna intelegere intre oameni.

Desi pare neobisnuita sarbatoare din data de 12 iulie, nu este deloc lipsita de importanta pentru noi romanii si pentru Ortodoxie in general. Icoana nepictata de mana omeneasca, numita Prodromita, este o mangaiere data neamului romanesc, de insasi Maica Domnului. A primit numele de Prodromita deoarece se afla la Schitul Romanesc Prodromu, din Sfantul Munte Athos. Gradina Maicii Domnului, asa cum mai este denumit Muntele Athos, incepand de prin secolul al XIV-lea s-a bucurat de mult sprijin din partea boierilor a domnitorilor care au condus Tarile Romane. Mihai Viteazul, Stefan cel Mare, Vasile Lupu sunt doar cateva nume care au contribuit cu danii importante pentru sustinerea manastirilor si a schiturilor din Sfantul Munte si din intreaga Grecie. Timp de vreo 500 de ani, mai multe manastiri din tara noastra au fost inchinate Athosului, sprijinind atat material, cat si trimitand vietuitori pentru neintreruperea vietii monahale.
Desi neamul nostru s-a tinut cu dintii de ortodoxie si are insemnate contributii in acest sens, ctitorind mult, iar romanii fiind mentionati ca vietuitorii implicati ai Sfantului Munte, totusi, noi nu avem o manastire acolo. Avem insa cateva schituri si cateva chilii, care prin purtarea de grija a Maicii Domnului sunt imbogatite cu odoare de pret si vietuitori care impletesc slujirea cu pravila. Maica Domnului - Patroana Sfantului Munte, asa cum ea insasi a fagaduit Sfantului Atanasie, vegheaza asupra calugarilor din schituri, manastiri, dar si asupra pustnicilor, pe care ii apara si-i indestuleaza cu cele de trebuinta traiului. Livezile de maslin, viile, nucile, alunele, dafinul, lemnul pentru icoane, cruci si alte obiecte lucrate de calugari sunt doar cateva resurse prin care isi pot castiga existenta cei de aici.
Cel mai mare schit romanesc din Sfantul Munte este Prodromu. Acesta tine de Manastirea Marea Lavra care apartine grecilor. Constructia complexului monahal a inceput in anul 1852 si are ca ctitori pe ieroschimonahul Nifon Ionescu si pe ucenicul sau Nectarie. Pentru infrumusetarea Schitului Prodromu aveau nevoie de un iconar priceput ca sa picteze icoana Maicii Domnului. Iordache Nicolau, un iconar din Iasi, se invredniceste de primirea acestei lucrari, ce avea sa fie poate cea mai de pret mangaiere a calugarilor si a intregului neam romanesc. Pentru o astfel de lucrare, iconarul se pregateste cu post si rugaciune. Picteaza lasand pentru final chipurile care cereau o mai mare concentrare si indemanare, insa intampina unele dificultati, neputand reda aceste chipuri, astfel incat icoana sa fie demna de Sfantul Munte. Coplesit de neputinta, opreste lucrul, urmand ca in ziua urmatoare sa descopere minunea care face icoana atat de vestita si de pretioasa. In zorii zilei, sfintele fete ale Maicii Domnului si a Pruncului Iisus erau pictate, fara ca cineva sa aiba acces in acea incapere sau in preajma icoanei.
Intr-un document aflat la Schitul Prodromu se pastreaza marturia care atesta veridicitatea minunii petrecute. Insusi pictorul declara astfel: Eu, Iordache Nicolau, zugrav din targul Iasi, am zugravit aceasta sfanta icoana a Maicii Domnului cu insasi mana mea, la care a venit o minune: dupa ce am ispravit vesmintele, dupa mestesugul zugravirii mele, m-am apucat sa lucrez fetele Maicii Domnului si a lui Iisus Hristos(sic). Privind eu la chipuri, cu totul a iesit din potriva, pentru care foarte mult m-am mahnit, socotind ca mi-am uitat mestesugul. A doua zi, dupa ce m-am sculat, am facut trei metanii inaintea Maicii Domnului, rugandu-ma sa-mi lumineze mintea, sa pot ispravi sfanta ei icoana. Cand m-am dus sa ma apuc de lucru, am aflat chipurile drese desavarsit, precum se vede. Vazand aceasta minune, n-am mai adaos a-mi pune condeiul, fara numai am dat lustrul cuviincios, desi o greseală a fost aceasta ca am dat lustru la o asemenea minune.
Insa minunile nu s-au oprit aici. Inca de cand se afla la Iasi, in fata icoanei au inceput a se petrece o multime de vindecari. In drumul spre Sfantul Munte au loc o serie de minuni care-i fac pe romani aproape sa regrete ca un asemenea odor pleaca din tara. Multi si-au gasit alinare in suferinte, dovada stau marturiile lor, dar si acatistul Icoanei Prodromita, care nu este altceva decat un imn de lauda si multumire in cinstea minunilor savarsite. Binecuvantarile continua si astazi, icoana fiind socotita un izvor de mangaiere al romanilor care in fiecare an se bucura de sarbatoarea "Cinstirii Sfintei Icoane a Maicii Domnului Prodromita de la Muntele Athos".
De ce s-a milostivit Maica Domnului si a binecuvantat neamul nostru cu o asemenea podoaba ramane o taina pe care cel mai probabil nu o vom putea deslusi niciodata pe deplin, insa ce simtim cu certitudine este ca ea vecheaza neincetat asupra noastra, ocrotindu-ne si calauzindu-ne atunci cand suntem in deriva. Cu ochii la aceasta minunata icoana si cu zdrobire de inima, sa rostim cu certitudinea ca ne aude: Bucura-te, slavita Prodromita a Schitului Prodromu! (Bianca Sarbu, Foto: basilica.ro)