Medierea ca institutie, ca practica si, mai ales, ca doctrina a aparut tarziu, in ultimele decenii. S-a impus cu greu. Dar astazi, in tarile de la care noi vrem sa luam exemplu, ea beneficiaza de un statut clar si nimeni nu mai pune la indoiala importanta si utilitatea ei. Si, in egala masura, nimeni nu mai poate confunda activitatea de mediere cu cea a avocatului. La noi, medierea este introdusa de-abia in 2006, odata cu intrarea in vigoare a legii medierii, prin care au fost stabilite si conditiile ce trebuie indeplinite pentru ca cineva sa poata profesa ca mediator.
In S.U.A., tara-mama a medierii, aceasta functioneaza deja din anii ’70. Si in America, la fel ca si in celelalte tari in care medierea a fost introdusa ulterior, precum Franta, Italia, Anglia, Spania sau Australia, la inceput au aparut nenumarate critici din partea avocatilor. Si a fost nevoie de un indelungat proces pana ce medierea a reusit sa se impuna. Dar, in toate aceste tari, medierea s-a bucurat de o stabilitate a legilor speciale care reglementeaza aceasta activitate, care reglementeaza organizarea profesiei de mediator si conditiile de autorizare a celor care vor sa ofere servicii de mediere. Peste tot, medierea este o institutie distincta in ceea ce priveste procedurile de solutionare a litigiilor.
Trebuie stiut ca medierea nu are nici o legatura cu rezolvarea unui litigiu in instanta, prin judecata si, in acelasi timp, este o procedura deosebita fata de tranzactie, conciliere sau negociere. Medierea are o structura si principii diferite de acestea. Aceste principii si aceasta practica difera intru totul de cea obligatorie activitatii avocatiale. Astfel, activitatea de avocat nu are nimic comun cu cea de mediator, nici prin doctrina, prin teorie, nici prin practica. De aceea, cele doua meserii (de avocat si de mediator) sunt inregistrate ca meserii cu totul diferite, iar pentru dobandirea calitatii de mediator este nevoie de studii speciale, asa cum de altfel prevede in mod explicit si legea. Avocatul apara interesele clientului sau, in timp ce mediatorul este obligat sa adopte o pozitie impartiala.
Medierea este o procedura distincta si alternativa la instanta de judecata. Ea are menirea de a elibera instantele de o parte din cauze si, in acelasi timp, de a oferi celor in litigiu o cale mult mai simpla, mai rapida si mai putin costisitoare de rezolvare a litigiului. Medierea nu antagonizeaza partile aflate in litigiu, ci le reconciliaza, contribuind astfel si la bunul mers al societatii, si la cresterea calitatii vietii, caci viata traita in armonie este mai sanatoasa, chiar si din punct de vedere medical, si mai placuta decat cea traita conflictual. Astfel, beneficiile medierii sunt multiple si se regasesc pe toate planurile vietii sociale si personale. Pentru a ne putea bucura insa de atuurile si beneficiile medierii, aceasta trebuie respectata si lasata sa se dezvolte corect. Iar prima nota distinctiva ce trebuie inteleasa si respectata priveste caracterul non-juridic al medierii. Daca incalcam acest principiu definitoriu, practic am anulat, am desfiintat medierea.
Insa, din pacate, prezenta initiativa legislativa ce confera automat calitatea de mediator avocatilor si notarilor nu are cum sa fie inteleasa decat in masura in care stipulam, fie si tacit, caracterul fundamental juridic al medierii. Altfel, este aberant ca avocatului sa-i fie atribuit in mod automat statutul de mediator, dar inginerului sau medicului nu… Astfel, ajungem sa inglobam medierea in sfera stiintelor si practicilor juridice. Si, astfel, ajungem sa anulam intelesul propriu al medierii. Ajungem prin urmare sa ne anulam definitiv sansa de a beneficia in viitor de avantajele imense pe care le confera institutia medierii pentru bunul mers al societatii. Si nu este o scuza faptul ca medierea s-a dezvoltat relativ incet in acesti sase ani de cand a fost infiintata in Romania. In toate tarile, ea s-a dezvoltat incet. Si aceasta tocmai pentru ca reprezinta o institutie cu totul noua, care are nevoie de timp pentru a se autodefini, pentru a se forma cadrele specializate, pentru a ajunge sa ocupe locul pe care il merita si care i se cuvine in societate. Timpul necesar cresterii tine tocmai de complexitate. Copilul creste mult mai incet decat puiul de gaina, dar asta nu inseamna sa-l omoram pentru ca nu se dezvolta mai repede. Din pacate, actuala initiativa legislativa, daca va fi adoptata, va conduce tocmai la acest tragic deznodamant, la imposibilitatea de a beneficia in viitor de avantajele imense pe care le confera societatii o institutie matura a medierii. (Diana G., Foto: Stock.XCHNG)
