DACIC COOL

Duminica, 26 Mar

Ultimele Titluri :
Te afli aici : Romania Mea Povesti de viata

Povesti de viata

Superstitii populare romanesti: norocul

Email Imprimare

Tot omul are norocul lui. Cand se naste, se naste si norocul lui, cand moare, ii moare si norocul. Norocul vine din lumea lui, a Noroacelor, pe care n-o stie nimeni, dar care, se crede, e ca un targ mare, unde traiesc noroacele. Cine n-are noroc, n-are de cand se naste pana moare. Astfel spune o vorba din batrani amintind de norocul saracului; caci si acela are noroc, dar e un noroc sarac. Altii au noroc cu ghiotora, este norocul bogat cum ban la ban trage si paduche la paduche. Iar altii nici nu gandesc norocul si norocul da peste ei, pentru ca norocul e orb.

Decembrie - un miracol

Email Imprimare

In rastimpul din preajma Craciunului, pretutindeni in lume, milioane de oameni traiesc taina unui miracol ce nu poate fi explicat. Un miracol care se repetă cu aceeasi emotie, an de an. Atrasi, ca planetele pe o orbita solara, vreme de cateva saptamani gravitam cu totii in apropierea lui Dumnezeu. Si nimeni nu poate sa ne opreasca din drum. Pana la Anul Nou, traim sub imperiul acestei bucurii uriase, care ne intareste si ne transforma si care apoi se sparge ca sticla, in grijile marunte de zi cu zi.

Noiembrie - calatorie intr-un dovleac

Email Imprimare

Oricat ar fi de incarcata de soare si de culori, despre biata luna noiembrie se spune, invariabil, ca e intruchiparea tristetii: luna despresiilor si a melancoliilor negre. Cand colo, natura abia de acum incepe sa puna in scena, cu adevarat, spectacolul toamnei! Ati vazut vreodata un cer mai albastru ca in luna noiembrie? Paduri incendiate mai nebuneste de rosu, galben si auriu? Miresme mai ametitoare de frunze si de ierburi uscate, iesind la margine de drum? Nu le-ati vazut? Nu-i nimic. Asta nu inseamna ca nu exista, ci ca mintea dvs. era abatuta in alta directie. Asa e diferenta cea mare dintre un om fericit si un altul nefericit. Ochiul si sufletul. Unii stiu sa vada si sa se bucure de lumea care ii inconjoara, in vreme ce altii isi vad numai grijile si gandurile negre din cap. Sa luam de exemplu un dovleac. Un dovleac urias uitat undeva, pe un camp la tara sau la o margine de drum.

Halloweenul in ochii copiilor si al nepotilor

Email Imprimare

Halloweenul este o sarbatoare foarte veche, de mii de ani este sarbatorita, de pe vremea vechilor celti. Poporul celt credea ca la aceasta data toate legile timpului si ale spatiului erau anulate, permitand astfel tuturor spiritelor sa se intoarca printre cei vii. Cei vii nu doreau sa fie posedati, astfel ca in data de 31 toti celtii isi stingeau focurile din casa, ca acestea sa devina neatragatoare pentru orice spirit ce ar dori sa salasluiasca acolo. Se imbracau in costume fantomatice si se plimbau prin sat, fiind cat mai inspaimantatori cu putinta pentru a alunga spiritele celor morti care se reintorsesera printre ei. Deghizarea in fantome si vrajitoare a devenit un adevarat ritual pentru romani.

Octombrie - singuri, dar fericiti!

Email Imprimare

Imaginea toamnei tarzii e legata mereu de insingurare. Mai putina lumina, mai putina caldura, disparitia vegetatiei, toate contribuie la aparitia unui sentiment pe care secolul nostru, cu nelinistile si cu amenintarile lui, il exacerbeaza: insingurarea. Urat cuvant si cat se poate de periculos! Unora le lipseste un partener de viata, le lipseste o familie, altii sunt singuri in munca lor, care nu le da satisfactii, in timp ce exista si oameni care sunt singuri… in doi. A venit toamna, iarna se apropie cu pasi repezi si, printr-un proces tainic, de rezonanta cu natura care isi pierde culorile si lumina, sufletul multora dintre noi are nevoie tot mai mare de sprijin, mangaiere si intelegere.

Omul trece, cuvintele Scripturii raman

Email Imprimare

Indemnul totdeauna lucrul tau sa-l incepi cu Dumnezeu a fost din batrani litera de lege, respectata cu sfintenie de taranul roman ale carui intelepciune si credinta erau native. Raportarea permanenta la Dumnezeu si urmarea modelului de vietuire a sfintilor au fost conditiile de baza ale vietii oamenilor de la tara care au gasit intotdeauna sprijinul in credinta. Si asta nu pentru ca traiul ar fi fost mai greu, ci pentru ca oamenii erau mai curati cu inima si mai apropiati de cele sfinte. Munceau din greu,  caci stiau ei din Epistolele Sfantului Apostol Pavel citite in biserica: Daca cineva nu vrea sa lucreze, acela nici sa nu manance, dar nu uitau sa multumeasca, nu uitau sa posteasca, nu uitau de ziua Domnului si de sarbatori. Meseria era candva considerată bratara de aur, innobila omul.

Traditiile lunii octombrie

Email Imprimare

Nu stiu despre altii cum sunt, cum gandesc, insa eu am imbratisat cu mare drag sarbatoarea de Halloween, importata din America. De cativa ani incoace, cu ocazia acestei sarbatori, organizez acasa la mine cate o petrecere distractiva, atat pentru copii (copiii mei plus cativa prieteni de-ai lor), cat si pentru adulti (noi plus cativa prieteni de familie). Ne strangem in total 10-15 persoane. Desi casa mea e mica, ne ajung un dormitor, un hol si o bucatarie. Ma ocup din timp de organizare (cam cu doua saptamani inainte), construiesc un intreg concept, creez ornamente, muzica adecvata, costumatii diverse, jocuri distractive, concursuri cu premii (in dormitor), tombola, zona de fotografii (in hol), zona de gustari (in bucatarie).

Bucurie pe gratis: sa traiesti cu o pisica in casa

Email Imprimare

Articolul acesta n-ar trebui, de fapt, sa fie scris. Pisu nu vrea. E pisica mea, in varsta de zece ani, care, imediat ce ma asez la masa de scris, miauna suparata, imi sare in brate si se vara intre mine si marginea mesei, cu popoul ei dolofan: ,,Scrie daca poti, na! ,,Bineinteles ca nu pot. Nu pot s-o refuz, și ea toarce in delir absolut. Pisu si cu mine suntem un model pentru minunata relatie dintre o pisica și un om. De ce? Primul motiv: Pisu ma inveseleste si-n felul asta are grija sa ma relaxez regulat. Al doilea motiv: imi cere atentie si mangaieri, un ritual multicotidian care ma imblanzeste. Nu exista nici o indoiala, animalele ne fac fericiti. De altfel, interesul pentru natura si animale ii este omului innascut. Nevoia de liniste si somn a pisicii, toaleta indelungata pe care si-o face, curatandu-si blanita, torsul ei ii relaxeaza pe oameni, le creeaza un spatiu familial.

Sfarsit de an scolar!

Email Imprimare

Dupa cum stim, in 2016, anul scolar se va incheia pe data de 24 iunie, adica maine. Deja imi si imaginez bucuria din ochii copiilor-elevi. Cat de mult au asteptat saracii aceasta zi, stiind ca vine vacanta de vara, timp in care nu se mai trezesc dimineata devreme la soneria ceasului, nu mai au acelasi program fix de rutina, pot sa se joace afara cat e ziua de lunga, sa mearga la tara la bunici, sa se bucure de vara. Asa eram si noi, tin minte de parca a fost ieri, cum in ultima zi de scoala deja nu mai aveam rabdare sa mai treaca o zi pana ma ducea mama cu tata la bunici.

Albumele foto - locul unde amintirile prind viata

Email Imprimare

Facand curatenie prin casa, am dat de niste albume de poze. Le-am luat, le-am sters de praf si m-am asezat pe pat ca sa le rasfoiesc. Poze vechi, prieteni vechi, momente de care uitasem au inviat prin acele poze, sentimente de dor, fluturi in stomac si multa emotie, pe toate le-am retrait intr-o clipa. Atatea momente importante capturate in poze, atatia oameni dragi noua pe care nu i-am mai vazut de mult, si unii nici nu mai sunt printre noi, doar in poze ii mai regasim. Si-am rasfoit in continuare pagina cu pagina.

Perla Sloveniei - Pestera Postojna

Email Imprimare

Daca vizitati Slovenia sau sunteti in treacat, indreptandu-va catre nordul Italiei, nu puteti ocoli Pestera Postojna! Pestera ocupa primul loc in topul atractiilor slovene. Si isi merita renumele! Pestera face parte dintr-un adevarat complex, ce cuprinde restaurante, cafenele, hoteluri, magazine, un parc cu bancute si un gazon tuns impecabil, pe langa raul Pivka, care iese din pestera. Intrarile sunt programate la anumite ore, grupurile se aduna in functie de limba vorbita de ghidul ales. Temperatura este de 10 grade Celsius, constanta pe tot parcursul anului.

Despre "spiritul lui Caragiale", cu academicianul Eugen Simion

Email Imprimare

Domnule academician Eugen Simion, cred ca destinul a stiut bine ce vrea de la dumneavoastra cand a decis sa va nasteti la Ploiesti, adica nu departe de locul unde s-a ivit pe lume Ion Luca Caragiale, scriitorul, de la nasterea caruia s-au implinit, la 1 februarie 2016, 164 de ani. Va rog sa imi spuneti, pentru inceput, cateva lucruri despre locul in care ati crescut si despre amprenta lui Caragiale la Ploiesti.

O mica precizare, m-am nascut langa Ploiesti, ca si Caragiale, poate un pic mai aproape decat dumnealui. El s-a nascut la Haimanale, eu m-am nascut intr-o localitate care se cheama Chiojdeanca. Numele ei este, dupa investigatiile mele, unguresc, si asta se explica prin faptul ca, la sfarsitul secolului al XVII-lea, stramosii mei au venit din Ardeal si s-au instalat aici, din motive economice, nationale, religioase si altele, venind din zona Covasnei.

Obiceiuri ciudate ale unor scriitori faimosi

Email Imprimare

Istoria oricarei carti incepe cu o coala alba pe care scriitorul o are in fata la un moment dat. Apoi ajunge sa fie citita, iubita si adorata de unii dintre noi care devenim admiratori ai unor scriitori celebri. Totusi, uneori este bine sa aflam ce fel de oameni sunt cei pe care ii admiram. Buzzle trece in revista unele obiceiuri ciudate ale unor scriitori faimosi, precum Charles Dickens, George Orwell sau Virginia Woolf. Unii scriitori asterneau literele pe hartie doar stand culcati. Patul devenea birou pentru scriitori precum Mark Twain, Marcel Proust, Woody Allen, George Orwell si Edith Wharton.

Desenele copiilor

Email Imprimare

Stateam intr-o zi de vorba cu prietena mea, care este psiholog, si ii aratam cateva dintre desenele copilului meu. I-au atras atentia unele dintre desenele fiicei mele, de cand era mai mica. A fost inceputul unei discutii foarte interesante. Interpretarile psihologice ale desenelor copiilor pot fi revelatoare, precise. Specialistii se folosesc de modul cum sunt desenate anumite elemente, de amplasarea lor in pagina sau de culorile folosite, pentru a descifra cateva lucruri din trairile copilului. Bineinteles, este valabil atunci cand copilul nu este influentat in modul in care deseneaza.

Sanatate cu muraturi

Email Imprimare

Fiecare gospodina pune toamna muraturi: gogonele, varza, castraveciori, conopida, gogosari, ciuperci, pepeni, morcovi. Gustoase, ieftine si sanatoase, nu lipsesc de la masa pe tot parcursul iernii. Nu ingrasa si ajuta la tratarea multor afectiuni. Insa conditia este sa fie de casa, obtinute prin metoda traditionala. Muraturile fabricate la scara industriala, prin metode care includ pasteurizarea si folosirea otetului, sunt lipsite de savoarea celor in saramura, facute in casa, dupa metode de mii de ani. Muraturile fermentate tin sub control microbii din intestine, diminueaza colesterolul rau, imbunatatesc circulatia, scad tensiunea arteriala. Ele ajuta la digestie, mai ales dupa o masa bogata in carne si grasimi.

Speranta in suflet la Biserica Lazaret

Email Imprimare

Cu trei ani in urma, fetita mea, in varsta de 10 ani, a fost diagnosticata cu miopie. Atunci avea dioptria de -1,5 la ambii ochi. La fiecare sase luni s-au adaugat -0,5 sau -0,75 fiecaruia dintre ochi. Mi s-a spus ca cel mai probabil mosteneste miopia, atat sotul meu, cat si mama mea sunt miopi din tinerete. Insa cel mai mult m-au durut preconizarile deloc optimiste, mi s-a spus ca dioptriile vor creste odata cu cresterea fiicei mele, respectiv a globului ocular. Am fost la o conferinta, unde a invatat cateva exercitii oculare, nu i-am cumparat tableta, tocmai pentru ca mi s-a spus ca ar trebui sa evite ecranele mici, la calculator se joaca doar cate jumatate de ora sambata si duminica sau in vacanta.

Povesti si coincidente despre gemeni

Email Imprimare

Se spune ca lumea gemenilor este diferita, ca modul lor de comunicare este unul pe care noi, ceilalti, nu putem sa-l intelegem, si asta pentru ca ei nu impart doar acelasi patrimoniu genetic, ci cresc influentandu-si unul altuia comportamentul. In cele mai multe cazuri exista o intelegere reciproca pe care noi, cei din exterior, nu o putem intelege si o catalogam drept stranie. Una dintre cele mai cautate perechi de gemeni este cea formata din June si Jennifer Gibbons, nascute in insula Barbados, in 11 aprilie 1963. Transferata la Haverfordwest, familia Gibbons era singura familie de culoare din oras si, la momentul respectiv, acest fapt a avut o importanta cruciala in dezvoltarea gemenelor. Astfel, scoala primara a reprezentat o adevarata trauma pentru ele, acestea comunicand doar intre ele si izolandu-se complet de ceilalti. Pana si limbajul lor era diferit de a celorlalti.

La doi pasi, peste Dunare

Email Imprimare

Ma gandeam sa merg undeva la sfarsit de saptamana. Si poate o zi in plus, un fel de week-end prelungit. Cum ar fi s-o iei in sens invers spre Giurgiu? Nu chiar! Desi se lauda cu un spectaculos far genovez, orasul de pe malul Dunarii era infloritor pe vremuri. Daca tot i-am rostit numele, sa ne luam inima-n dinti si sa traversam Dunarea! Ruse, un oras oarecum posac, in care am descoperit un parculet senzational. Daca treci cu vederea blocurile usor suprarealiste, ramase de pe vremea comunistilor, Ruse nu e chiar urat, ci doar, asa cum am spus, cam posac. Mergem intins spre partea de sud-vest. La numai 100 de kilometri, Veliko Tarnovo, cel mai vechi oras al Bulgariei. Ca-n povesti, catarat pe dealuri acum inverzite, orasul are parfum de Levant si cochetarii de mireasa. Casele vechi, cu balcoane din lemn si acoperis rosu, se ascund printre copaci batrani. Biserici de sute de ani, drumuri pietruite si muscate rosii, ca sangele, la tot pasul, fac din orasul vechi un spatiu de poveste.

Povestea romanului care a plecat sa se faca taran italian

Email Imprimare

Avea 18 ani cand i-a murit tatal si, odata cu disparitia lui, s-a risipit si visul de a ajunge cineva, om cu scoala. In Scorteni, un sat din inima Moldovei, adunat intre dealuri, nu departe de Tescanii lui Enescu, flacaul acela cu sufletul lovit si-a lasat mama plangand, in poarta, si a pornit pe drumul cel lung al atator emigranti romani, care alearga in cautarea norocului si a unei vieti mai bune.
Nu stiam atunci cat de putin imi va fi dat sa-mi mai privesc mama in ochi, sa-i sterg lacrimile..., imi spune Marian, framantandu-si mainile. (Avea sa imi spuna, ceva mai tarziu, ca, la scurta vreme dupa moartea tatalui, maicuta lui s-a prapadit si ea - avea probleme cardiace, dar nu a vrut sa ma lase s-o aduc la doctorii din Italia, ca sa o caute; mi-a zis ca Dumnezeu, dragutul, o sa aiba grija de ea si, daca o fi sa aiba zile de trait, o sa le traiasca...).

Letopisetele in piatra ale romanilor din Valea Timocului

Email Imprimare

Acasa la romanii timoceni, timpul curge din nou, in biserica, in limba romana. Obiceiurile cele vechi se intorc, dimpreuna cu graiul ce ador­mise in vechile cimitire.
Pe romanii timoceni, Daniel Muraru i-a descoperit acum cateva veri. Am fost invitat la ei de Dusan Parvulovici, odata cu el am intrat intre oamenii de acolo. Mi-am facut prieteni. Multi isi cauta radacinile romanesti, dincolo de apa, pe malul stang al Dunarii, imi spune. Mi-au dat cateva lectii de istorie. Formidabile. Vor sa stie cine sunt, de unde vin. De ce li se zice cand romani, cand vlahi, cand sarbi... Monumentele funerare pe care le-am fotografiat in satele romanilor timoceni sunt, fiecare luat in parte, o poveste intreaga. Putem spune, piatra cu piatra, povestea unei comunitati, care e, din pacate, tratata cu dispret, cu neglijenta si de noi, si de ei... Imi arata, intr-un cimitir, cateva cruci asezate in linie, una langa alta. In cinci-sase cruci alaturate descoperi istoria unei familii. Aici e strabunicul, alaturi bunicul, tatal, fiii... Vorbesc despre o familie, dar si despre o romanitate perena.

Satul de la capatul unei lumi

Email Imprimare

Sentimentul straniu de fund de lume te-ajunge cand intri in satul asta din Timocul bulgaresc numit - cum altfel? - Fundeni. Cei putini ramasi in casele vechi s-au obisnuit sa traiasca fara speranta. Acolo, in cel mai sarac sat locuit de romani in Timocul bulgaresc, limba romana se pregateste de moarte...
Fara biserica, fara copii, fara viitor, cel mai sarac sat locuit de romani, la sud de Dunare e asezat, dupa legenda, deasupra unei vechi mine de aur si de argint. Povestea celor cativa oameni care mai locuiesc la Fundeni, e parca desprinsa din cantecele motilor: muntii nostri aur poarta...
In Timocul bulgaresc, vlahii isi traiesc si-si povestesc viata in cel mai curat grai romanesc. Numai de cantat nu canta cu vorbe, pe romaneste (ori pe vlaheste), pentru ca de-o postata buna de timp nu li s-a ingaduit asta, desi la Rabrovo, in satul de peste deal, Asociatia Vlahilor din Bulgaria organiza, in iulie 1998, primul festival international de cantece si dansuri populare valahe. In Bulgaria, romanii – ori vlahii, cum li se zice – nu sunt recunoscuti ca minoritate etnica, ci ca grup etno-folcloric. De aceea graiul strabun nu-l dau mai departe institutionalizat, in scoala, ci in casa, impartasindu-l de la o generatie la alta. La Fundeni, insa, satul de la capatul unei lumi (si al unui timp), nu mai sunt decat varstnici care sa vorbeasca romaneste.

Despre oameni si caini

Email Imprimare

Seara rece de sfarsit de martie imi sfichiuia cu o lapovita marunta. Imi inghetaseara mainile pe manerele celor doua sacose si ma grabeam spre casa cu gandul la o cana de lapte fierbinte cu un strop de miere. Mi-era frig, mi-era foame, cand o silueta alba aparuse brusc in dreapta mea. Am tresarit, trezita din visare. Un caine de talie medie topaia pe langa mine, tremurand de frig. Blana scurta era complet uda, iar urechile clapauge atarnau cu apa picurand la varfuri. Alerga, mirosea sacosa, se duce, venea, isi flutura coada tantosa si in tot acest timp tremura.
Evident, era flamand, era infrigurat. In fond, si eu, si el sufeream la fel. Am hotarat sa-i permit o vizita acestui musafir riscant (riscant, deoarece aveam pisica). Am urcat impreuna la etaj, a intrat in casa linistit si la fel de linistit s-a lasat sters, uscat. Pisicii nu i-a dat nicio atentie. Mai salbatica s-a aratat ea, sasaind si scuipandu-l. El a mancat, apoi, delicat, s-a incolacit pe covorasul pe care i-l asternusem intr-un colt ferit al holului. L-am lasat adormit si m-am dus si eu la culcare, impreuna cu felina mea, care se facuse de ras fata de acest mic vagabond canin demn si manierat.

Sa nu ne uitam eroii!

Email Imprimare

Multi dintre noi avem bunici sau strabunici care au luptat in Al Doilea Razboi Mondial. Povestile lor de razboi ne arata eroism, barbatie, vitejie, onoare, devotament si dragoste de tara. Exemple pentru noi toti!
Bunicul meu a luptat in Al Doilea Razboi Mondial la Odessa si la Chisinau. Mirosul amestecat de sange ranced si praf de pusca nu l-a lasat sa uite ce a trait atunci. Cu doua luni inainte sa se stinga din viata, am reusit sa-l inregistrez pe o caseta, povestind intamplari de pe drumul de intoarcere catre casa, dupa ce luptase in apropiere de Chisinau.

Un pret mult prea mare

Email Imprimare

Un fotbal cu baietii pe inserat nu strica, numai ca Marian asta facuse toata dupa-amiaza. Devenise un obicei sa stea pe strada: Ce sa fac in casa? Lectii n-am! Bunica nu putea sa-l convinga sa invete mai mult. Nici la scoala nu putea ajunge. O durea un picior, iar scoala e la trei kilometri. Marian e in grija ei de cand era bebelus, acum este in clasa a cincea. Asta dupa ce si anul trecut a fost tot in clasa a cincea. Parintii lui sunt plecati la munca, in Italia. I-au promis ca, atunci cand va termina scoala (oare cand?), o sa-l ia la ei, in Italia. Sa stea si sa lucreze cu ei. Din nefericire, ca Marian sunt multi copii in Romania noastra. Lasati in grija unor bunici batrani si bolnavi sau a unor unchi ori matusi. Tristetea din ochii lor n-o vad parintii, ei ingrijesc batranii Italiei.

Femeia sotie, femeia amanta

Email Imprimare

Pe Daniela am intalnit-o in parcul de joaca pentru copii, acum cativa ani. Era vesela si foarte grijulie cu copilul sau. O mamica tanara si frumoasa. Privind-o, poti doar sa intuiesti ca viata i-a rezervat lucruri frumoase. Dupa un timp, Daniela mi-a marturisit ca viata ei nu era nici pe departe atat de roz cum crezusem eu. Daniela nu era casatorita, iar fiul ei era rodul iubirii sale cu un barbat… insurat. Departe de a o judeca, am lasat-o pe ea sa-si spuna gandurile, sa-si descarce ofurile. Avea doar 20 de ani cand l-a intalnit pe George si s-a indragostit de el. Au avut o relatie fantastica, asa cum vezi numai in filme… George era un barbat atent, ii facea mereu cadouri, reusea sa o surprinda intotdeauna. Isi facuse planuri, se vedea in rochia de mireasa cu George alaturi, pasind spre o noua etapa a vietii. Din pacate, intr-o zi, cand George parea foarte nelinistit, a avut loc si marturisirea: Sunt casatorit. Impactul acelor cuvinte o mai urmaresc si astazi. Era ziua in care ea tocmai se pregatea sa-i spuna Sunt insarcinata.

<< Inceput < Inapoi 1 2 3 4 5 6 7 8 9 ...35 Inainte > Sfarsit >>
 

CONCURS

SCRIE-NE DESPRE ROMANIA TA!

ConcursScrie-ne despre Romania ta! Trimite-ne si fotografiile sau filmele tale cu locuri, oameni, situatii sau intamplari din Romania pe adresa office@daciccool.ro.

Le vom posta si le vom premia pe cele mai bune.

Arata-ne Romania asa cum o vezi tu!

Poti castiga premii constand in produse romanesti oferite de magazinul online DACIC COOL.


 

CONCURS

FII COOL! DACIC COOL!

Descopera Romania asa cum au vazut-o, au simtit-o sau au iubit-o cei care au avut curajul sa ne spuna opiniile si visele lor sau sa ne trimita imaginile si sperantele lor. Descopera Romania prin ochii lor!
Scrie-ne despre o viata frumoasa si sanatoasa intr-o Romanie frumoasa si sanatoasa, scrie-ne despre cum iti doresti sa fie viata ta in tara ta!
Asteptam materialele tale pe adresa office@daciccool.ro.
Le vom premia pe cele mai interesante.
Poti castiga unul dintre cele 10 premii pentru frumusetea si sanatatea ta.