Imaginea toamnei tarzii e legata mereu de insingurare. Mai putina lumina, mai putina caldura, disparitia vegetatiei, toate contribuie la aparitia unui sentiment pe care secolul nostru, cu nelinistile si cu amenintarile lui, il exacerbeaza: insingurarea. Urat cuvant si cat se poate de periculos! Unora le lipseste un partener de viata, le lipseste o familie, altii sunt singuri in munca lor, care nu le da satisfactii, in timp ce exista si oameni care sunt singuri… in doi. A venit toamna, iarna se apropie cu pasi repezi si, printr-un proces tainic, de rezonanta cu natura care isi pierde culorile si lumina, sufletul multora dintre noi are nevoie tot mai mare de sprijin, mangaiere si intelegere.

Dar exista oare un antidot pentru singuratate? Una dintre marile dileme ale psihologilor moderni este atitudinea pe care trebuie sa o aiba cei atinsi de aceasta "boala a singuratatii". Majoritatea sustin ca oamenii care sufera de singuratate trebuie sa-si gaseasca preocupari intr-o activitate de grup. Reconsiderandu-si modul de actiune, psihologii au ajuns la concluzia ca cel mai bun medicament impotriva singuratatii este… acceptarea ei, acceptarea melancoliei, acceptarea tristetii ca pe un experiment fundamental de autocunoastere si autocontrol.
Cu alte cuvinte, nu ar trebui sa ne fie deloc teama de singuratate, ci mai degraba sa cautam sa o acceptam, sa intelegem mesajul destinat noua, pe care ea il ascunde. Aparitia acestui sentiment de izolare sufleteasca poate fi semnul ca trebuie sa devenim mai buni, mai generosi cu cei din jur, mai putin critici, mai deschisi sufleteste sau  poate mai atenti la adevaratele noastre capacitati interioare de a fi fericiti. Singuratatea are un sens extrem de constructiv. Totul este sa o acceptam cu curaj, sa gasim caile de a-i descifra mesajul si sa actionam. Rezultatul nu va fi doar dezrobirea de acest sentiment apasator, ci si o imbunatatire a conditiei noastre umane. Tot raul spre bine, spune proverbul. In cazul singuratatii este cat se poate de adevarat. (Carmen Tender, Foto: www.freeimages.com)