Sunt sigura ca pana acum sunt mai multe intamplari ori decizii care mi-au schimbat viata. As putea sa povestesc aici despre mai multe, ca de exemplu despre ziua in care am ales sa studiez Filosofia la Bucuresti, si nu Farmacia la Craiova, decizie care cu siguranta mi-ar fi schimbat destinul. Dar prefer sa povestesc despre una dintre cele mai frumoase intamplari ale vietii mele, si anume despre sansa minunata pe care am avut-o sa traiesc in Statele Unite pentru patru luni, doi ani la rand. Este cu siguranta o experienta care mi-a schimbat viata, modul de a gandi si bineinteles, pe mine insami.

Pentru noi, romanii, sarbatorile inca mai inseamna sa fii alaturi de cei dragi. De Craciun mi-am dorit sa fiu acasa, aici unde m-au asteptat toti ai mei, aici unde trosnetul focului si mirosul de brad verde te fac sa te simti cu adevarat roman. Poate ca multi sunt acaparati de mirajul altor tari europene sau occidentale, insa adevaratul sentiment de acasa il ai doar acolo unde te-ai nascut... si pentru ca mi-am dorit sa trec pe acolo pe unde am copilarit, m-am intors zilele acestea intr-un satuc despre care v-am mai povestit: Beresti. Aici ma asteptau cateva matusi si cativa unchi, pentru care viata pare sa nu se fi schimbat. Doar ridurile din ce in ce mai adanci dezvaluie trecerea implacabila a timpului, in rest, acelasi drum noroios, aceeasi casuta din chirpici si aceeasi soba cu plita, toate ma asteptau cu farmecul rustic care mi-a facut copilaria atat de frumoasa.

Locuiesc in Bucuresti, capitala care poate pentru unele persoane inseamna paradisul, insa pentru mine inseamna aglomeratie, agitatie, poluare, stres, zgomot. Ei bine, pentru a scapa de toate aceste chinuri, cum le numesc eu, aleg sa imi petrec perioade din timp la munte. Pentru mine muntele inseamna viata, libertate, imaginatie, liniste, implinire. Impreuna cu prietenul meu fac trasee pe munte, unele mai grele, altele mai usoare, dar in ambele cazuri am ocazia sa vad peisaje superbe, care nu credeam ca pot exista si la noi in tara. Apreciez acest dar frumos lasat de la Dumnezeu pentru a ne infrumuseta viata si a ne gasi linistea sufleteasca. Printre zonele preferate pe care le-am vizitat se numara Muntii Apuseni, zona Glavoi (o vale imensa, unde se sta cu cortul fara a se plati cazare, unde se strang drumeti din toate colturile lumii), Muntii Ceahlau, in Parcul National Ceahlau, unde am vazut Cabana Dochia imprejmuita de jnepeni, si Muntii Fagaras, unde am mancat niste pastravi extraordinar de buni. (Oana Pasat, Foto: Stock.XCHNG)

Povestea mea este destul de banala, dar totusi pentru mine este impresionanta. Pe mine aceasta bunicuta m-a facut sa ma schimb ca om, m-a facut mai bun, mai responsabil si mi-a schimbat parerea despre batrani. Inainte priveam batranii altfel decat o fac acum, aceasta bunicuta a reusit sa ma intoarca pe dos. Am cunoscut-o dintr-o intamplare, era bunica prietenului meu si am fost in vizita pe la ea. Mi se parea prea urata si prea batrana, dar cand a inceput sa-mi vorbeasca cu vocea ei calda m-a facut sa o ascult si am devenit interesata de povestea vietii ei; fusese plecata de tanara de acasa la munca, iar apoi, cum era pe vremuri, parintii cautau sa-si marite fetele, dar ursitul acestei bunici avea sa fie un barbat mai mare ca ea cu 23 de ani si pe deasupra mai avea si patru copii, ea avand varsta celui mai mare dintre copii.

Acum 2 ani am avut ocazia sa merg in Lituania, prin programul Tineret in actiune, traind una dintre cele mai frumoase experiente de schimb de tineri. Proiectul a adunat laolalta reprezentanti din cinci tari ale Europei si a avut ca tema discriminarea, prejudecatile si montare filmulet. A fost pentru prima data cand am trecut de granita Romaniei, prima data cand am intrat in contact direct cu oameni din alte culturi si am invatat alaturi de ei cum sa lucrez eficient in echipa, am constientizat cum prejudecatile imi influenteaza comportamentul si am reusit sa devin mai deschisa fata de cei din jurul meu.

Viata nu e simpla pentru Irina... e o continua provocare, o cursa cu obstacole spre idealuri, spre impliniri de vise. La varsta la care alti tineri au scopurile limitate sau au incetat – din diverse motive – sa mai viseze si sa mai spere, Irina, sub aspectul unei fete fragile, ascunde, de fapt, o forta imensa de a trece prin tot ceea ce ii ofera viata, ca intr-un joc 3D, cu multe nivele.

Unul din cele mai frumoase momente din viata mea a fost intalnirea pe strazile Venetiei cu Mos Craciun. Am avut ocazia sa petrec Craciunul alaturi de fiica mea, care este la doctorand acolo. Am locuit intr-o vila interbelica, pe insula Lido de Veneta, acolo unde are loc Festivalul de la Venetia. Am vizitat insula Murano, unde am fost la o manufactura de bijuterii de sticla, insula Burano cu broderiile ei. M-am plimbat pe toate canalele Venetiei cu vaporetto.  Am vizitat Universitatea Foscaria. Am prins si ninsoare la Venetia! A fost magnific! Oamenii primitori si joviali! (Macrina Bleotu)

Bucura-te ca esti si cu oamenii cu trupul petrecator; Bucura-te ca al tau trup savarseste astazi minuni; Bucura-te ca incaltamintele tale slujesc ca dovada  (Icosul al 6-lea din Acatistul Sfantului Spiridon).
Aflata in centrul vechi al orasului Corfu, din Grecia, impunatoarea biserica ce adaposteste moastele Sfantului Ierarh Spiridon, facatorul de minuni, te cheama, cu dragoste, sa-i treci pragul. E o biserica primitoare si racoroasa, o oaza de liniste si bucurie in mijlocul lumii tumultuoase. Cu pasi timizi, ne indreptam spre incaperea micuta din dreapta altarului, unde Sfantul isi asteapta pelerinii cu bratele deschise.

Povestea noastra a inceput intr-o zi de mai, cu un test cu doua liniute roz, care ne-a umplut mie si lui tati inima de bucurie. Au urmat dimineti la rand cand alergam la oglinda sa vad cat mi-a crescut burtica si pe zi ce trecea ma legam de micutul ce crestea in pantec, fara sa-l cunosc, doar simtindu-l. Sarcina a fost o experienta minunata pentru mine… Joi, pe 20 decembrie, am mers la ultimul control si medicul mi-a zis ca sambata il vedem pe bebe, urmand sa-mi provoace nasterea, pentru ca se apropia Craciunul si mai bine sa fim acasa de sarbatori. Au urmat doua nopti de nerabdare, teama si neliniste si in dimineta zilei de sambata, 22 decembrie, m-am internat.

In anul 2005, in Bucuresti, a avut loc un simpozion  pe care l-am organizat datorita atributiilor care imi revin la locul de munca. Evenimentul a fost o reusita si a avut si participare internationala. Am avut placerea sa cunosc o persoana de origine italiana, directorul Politiei Municipale din orasul Alesandria, Italia, de la care am avut de invatat foarte multe lucruri.
Este persoana care toate acele zile, datorita elegantei sale, educatiei, culturii si modului gentil de a se purta, m-a fascinat, m-a facut sa ma simt o femeie frumoasa, desteapta, mi-a dat incredere si siguranta.

Acum, la 2 ani, dupa o minunata nunta, sunt insarcinata in 4 luni! Asteptam cu nerabdare bebelusul si speram sa fim la fel de fericiti ca si pana acum. E clar cine sunt oamenii care ma schimba zi de zi. In bine! (Magda Gheorghe)

Mi-a fost greu pana astazi sa scriu despre cel putin un om valoros... ei, bine, astazi am avut parte de o viziune. Iata despre ce vorbesc: mergand, dis-de-dimineata, la serviciu, pe jos, ca de obicei, insa foarte ingandurata de faptul ca nu mi s-a publicat ultimul text despre incredere si, amintindu-mi, cum mi-am pierdut increderea si cine m-a suparat foarte mult, m-am simtit foarte rau. Insa, ajungand acasa, ca de obicei, mi-am verificat e-mail-urile si... am realizat ca exista cineva care m-a ajutat, dar nu am constientizat acest lucru pana astazi! Este Andy Szekely si azi am primit un mail care anunta un interviu video.

In urma cu doua luni am sustinut cel mai dificil examen pe care l-am avut vreodata. Accederea intr-o nobila profesie juridica presupune un studiu asiduu al catorva mii de pagini. Pentru un astfel de examen niciodata nu poti sa spui ca stii tot, ca ai asimilat tot, ca esti atotstiutor. Domeniul juridic este un univers intr-o continua expansiune si dezvoltare. Ucenicii cunoasterii acestui univers raman marcati de complexitatea relatiilor din cadrul sau. Marii maestri ai barei din instanta, precum si magistratii, spun ca acest sentiment nu dispare niciodata, ci doar se diminueaza pe masura practicii si a noilor cunostinte astfel dobandite.

Imi aduc aminte si acum prima noastra zi, mai stii? Ne dadusem intalnire la mijlocul unui pod, tu trebuia sa ma astepti, in schimb am facut-o eu... au trecut 10 minute, 20, la un moment dat am renuntat, nu ai aparut si m-am simtit umilita. Mi-am spus in sinea mea: “Ce lipsa de bun-simt, baiatul asta nu ma merita. Daca ma suna sa-si ceara scuze, nici macar n-o sa-l iert ca a ratat prima noastra intalnire”. Era 1 martie 2003! Din acea clipa, viata mea s-a schimbat radical si cred ca si a ta. A, da, si am uitat sa-ti spun ca te-am iertat de mult pentru penibilul moment, te-as mai fi asteptat o viata, si inca una, la nesfarsit.

Mai bun, mai increzator, mai indraznet… Hm!... cred ca stiu la cine ma gandesc, ca tot suntem in apropierea lunii cadourilor! Stiu ca fiecare dintre noi isi doreste sa fie cadorisit macar din cand in cand, iar unii isi doresc ca in fiecare zi sa primeasca cate ceva, chiar daca nu daruiesc nimic, decat contraziceri sau ranchiuna! Unii nu sunt multumiti cu nimic niciodata! Oricat ai face pentru ei, nu sunt si nu vor fi multumiti niciodata! Cunosc astfel de persoane! Si de la aceste persoane am invatat sa fiu mai buna cu mine, sa cred mai mult in mine, nu in ceilalti, sa fiu mai indrazneata in ceea ce priveste viitorul meu!

O experienta extraordinara pe care o recomand cu toata caldura tinerilor studenti este programul de burse Erasmus. Tin minte si astazi ziua care avea sa imi schimbe cursul vietii. Era o zi de marti, la ora de engleza, cand am aflat de posibilitatea de a studia, cu bursa, un semestru, la o universitate din cadrul UE. M-a napadit un entuziasm euforic, iar a doua zi am fost la biroul de relatii internationale pentru a afla mai multe. Am reusit sa obtin bursa pentru Italia! Am terminat cu documentele si am inceput sa cotrobai site-urile dupa bilet de avion.

Persoana care mi-a schimbat viata si m-a schimbat si pe mine cu totul este fiul meu, Ianis. Baietelul meu este un copil vesel si foarte cuminte, este dragostea mea. El mi-a adus fericirea, mi-a redat increderea, intr-un cuvant am devenit alt om de cand Dumnezeu mi l-a daruit. De cand a aparut Ianis, vad viata cu alti ochi. (Andreea Gabriela Telegredean)

A fost odata o fata pe nume Macrina, care era mereu atat de ocupata cu studiul si cu munca, incat niciodata nu avea timp pentru ea. Nu punea pret pe a avea grija de sine. Asa incat, desi mintea si inima ii erau luminoase, chipul de multe ori parea obosit, ochii incercanati, trupul muncit, iar parul aspru. Din aceasta pricina dadea impresia unei cersetoare si multi o evitau, cand, de fapt, realitatea era cu totul alta. Dar ingerul ei pazitor a vazut asta si a trimis un mesager: o frumoasa fata pe nume Gerocossen care sa o ajute ca frumusetea ei interioara sa transpara si in exterior.

Uneori ai sansa in viata sa dai peste oameni care iti redau optimismul si iti arata ca viata merita traita! Acum doi ani eram in cautarea unui apartament. Dupa vizite nesfarsite parca la banca si la diverse apartamente, am gasit unul care ne placea: pretul relativ acceptabil, zona cea dorita. iar privelistea catre Muntii Dobrogei absolut fabuloasa. Sotul meu era cel care a vazut primul apartamentul, i-a placut si urma sa il vizitez si eu. M-a prevenit ca proprietarul vindea apartamentul deoarece, avand diabet, i se amputase de circa doua luni un picior de la glezna in jos si ii era greu sa urce la un etaj superior. M-am dus cu ceva retineri la intalnire, crezand ca voi da peste un om suparat pe toti si pe toate, aspru si nedreptatit.

Acum ceva timp am vazut o fotografie care mi-a aratat cat de norocoasa sunt pentru ca traiesc acum si aici. Am ramas fara cuvinte si cu o multime de sentimente de tristete, suparare, furie, nedreptate atunci cand am vazut fotografia realizata de Kevin Carter in care o fetita din Sudan lupta cu ultimele puteri sa ajunga la un centru de ajutorare UNICEF, iar vulturii roiau in jurul ei in asteptarea pradei.

Sunt o proaspata mamica de 29 ani a unui baietel. Acesti ani au fost plini de suisuri si coborasuri. Nu am sa ma refer la o persoana anume, ci am sa enumar mai multe persoane care mi-au adus plusuri vietii mele. Incep cu mama mea, care mi-a dat dragostea ei, mi-a urmarit primii pasi si acum, la maturitatea mea, m-a facut sa devin un om mai bun. Eram egoista, ma suparam repede si nu stiam sa imi pastrez prietenii. Ea a stiut cum sa ma aduca pe drumul cel bun si simt si eu cum m-am schimbat. Din pacate, acum ea e un inger, si prea putin parca a stat langa mine ca sa se mai poata mandri cu mine ce om frumos am ajuns.

Persoana care mi-a schimbat viata si m-a facut sa fiu mai buna si fericita este iubitul meu. Suntem impreuna de sapte ani si nu avem povestea de dragoste perfecta, asa cum vedem deseori in filme, insa toate momentele bune si rele pe care mi le amintesc ma fac sa zambesc. Nu as renunta la el pentru nimic in lume si stiu ca nici el nu ar renunta la mine. Imi place la el ca este o fire calda, romantica, jucausa, energica, sensibila si miloasa. Rar vezi un baiat caruia sa ii dea lacrimile de fiecare data cand vede o batranica amarata pe strada... Sunt foarte fericita ca am dat peste un astfel de om, de la care nu am de invatat decat lucruri bune. (Catalina Laura Dimitriu)

La varsta de 7 ani am avut un accident de masina din care am scapat ca prin minune cand nimeni nu mai spera. Am scapat dupa ce am fost luata de pe trecerea de pietoni de o masina a carei soferite nu avea nici carnet. Apoi, aceasta femeie a plecat de la locul accidentului. Am fost dusa la spital de un taximetrist care nu a mai asteptat sa mai vina ambulanta. Am fost transferata din provincie la spitalul din Bucuresti. Oamenii care au asistat la acest "spectacol" au ramas ingroziti.

Povestea a inceput in vara anului 2009, cand terminasem anul I de facultate. Ma hotarasem sa devin independenta din punct de vedere financiar si am decis sa lucrez. In Romania?! No way. No chance. Asa ca am apelat la bunul meu prieten internetul si am dat un search. Dar inainte m-am intrebat: La ce m-as pricepe? Ding-Dong! Copii! Da, vreau sa lucrez cu copiii. Asa ca am cautat un job in acest domeniu. Și ce am gasit? Au pair (un fel de baby sitter). Destinatia: Darlington, Anglia.