Vacanta de vara era speciala pentru mine, eram copil, asteptam cu nerabdare sa vina zilele fierbinti de vara si serile mult lungite in noapte ca sa merg in vacanta la bunici. Era alt taram, de o frumusete rara, prin simplitatea lucrurilor, inocenta copiilor cu care ma jucam pana noaptea tarziu de-a v-ati-ascunselea, sotron si alte jocuri ale copilariei. Din acele vacante eu am invatat sa fiu mai buna cu mama, tata, fratii mei, cu tot ce ma inconjoara.

Stiu ca pare incredibil, dar sa gasesti ceea ce cauti in interiorul tau e mirific, e de necrezut! Ca sa poti fi fericit, mai intai trebuie sa te cunosti pe tine, sa-ti cunosti limitele, sa stii sa traiesti fiecare minut. Par a fi o persoana nefericita si nici nu vreau sa spun ca sunt fericita, deoarece mi-e teama sa nu-mi pierd fericirea! Nu e uşor sa poti sa ajungi sa te cunosti! Ca sa pot afla ce sunt, a trebuit sa aflu ca eu nu reprezint nimic fara ceilalti, ca eu, ca o persoana, nu am valoare decat in masura in care prin mine ceilalti sunt mai buni, mai fericiti, mai curajosi!

Fiul meu Mihnea Vlad, de 1 an si 6 luni, ne-a schimbat viata la 180 de grade. El ne-a facut pe deplin fericiti. Pe data de 5 septembrie 2009 am aflat vestea cea mare, ca sunt insarcinata, ziua de 26 aprilie 2010 a fost cea mai lunga si cea mai asteptata zi din viata mea, venirea pe lume a pruncului nostru drag! (Anca Dabica)

Locurile care m-au facut pe mine sa revin cu picioarele pe pamant, sa traiesc fiecare moment si fiecare clipa, sa fiu fericita, sa iubesc cu toata inima au fost intr-un satuc unde locuiau bunicii mei, un locul uitat de lume, unde viata e grea, oamenii muncesc la camp in fiecare zi… dar mai trist este ca copii nu au dulciuri in fiecare zi, hainele curate mereu si fac baie doar o data pe saptamana. M-a impresionat sa vad ca in secolul 21 tot ca in Evul Mediu se lucreaza, iar viata trece pe langa ei ca si cum ar trai 1.000 de ani, si nu 80 care mai apuca. Asta m-a facut sa respect viata si mai mult si sa o iubesc asa cum e. (Nicoleta Ciocoiu, Foto: Stock.XCHNG)

Vreau sa va spun ca provin dintr-o familie in care nu am fost dorita, dar, in ciuda tuturor intamplarilor, am avut norocul si curajul de a-mi urma telul in viata, a crede in mine, si mai ales in puterea divina, si a spera ca va veni soarele si pe strada mea. Am intalnit omul care mi-a dat incredere si mi-a schimbat complet viata, iar impreuna ne-am creat propria familie. (Elena Tudor)

Fiecare loc vizitat, fiecare intamplare, fiecare om intalnit, fiecare om cunoscut isi lasa amprenta in sufletul si memoria noastra. Din fiecare experienta invatam ceva, ramanem cu ceva, se petrece ceva. Suferim o schimbare. Ador calatoriile, acestea ma imbogatesc spiritual, imi contureaza personalitatea, imi fac cunostinta cu un alt eu. Am fost in Grecia la munca, studenta fiind, pe perioada verii. Aveam 21 de ani, calatoream pentru prima data afara din tara. Am simtit ca sunt calauzita de o forta nebanuita, de o incredere nedescoperita pana atunci, de o sociabilitate si un optimisim nemaintalnite.

In acest an, Sfantu Gheorghe a arborat vesminte de sarbatoare timp de 7 zile si 7 nopti. A fost vorba de o dubla aniversare, pe de o parte, 20 de ani de sarbatorire a Zilelor Orasului – organizatorii concepand un eveniment retrospectiv, menit sa creeze o amintire generatiilor viitoare; pe de alta parte, multe dintre evenimentele incluse in program au vizat cei 550 de ani de atestare documentara urbana a orasului. Ca si in anii anteriori, au fost organizate, si in acest an, targurile traditionale pentru expozanti, comercianti, mesteri populari si unitati de alimentatie publica. Printr-o intamplare, am avut oportunitatea de a urmari live mult-asteptatele concerte ale unor nume internationale, precum Smokie si CC Catch, sau autohtone, Mircea Baniciu, Hi-Q, productiile Teatrului National si ale Teatrului Nottara din Bucuresti (spre exemplu: Dialoguri si fantezii in jazz, un spectacol de Johnny Raducanu si Ion Caramitru – Teatrul National Bucuresti), programe, precum Targul Mestesugarilor si Gradina Vinului de la Muzeul National Secuiesc…

Poate unii se asteapta sa povestesc despre oamenii pe care i-am intalnit si mi-au schimbat viata, insa putini ne dam seama ca cei de langa noi ne schimba viata, ne dau o lectie de viata ca sa zic asa, si acestia sunt parintii nostri. Pretuiti-va parintii cat timp sunt langa voi, ar fi sfatul meu. Multumesc lui Dumnezeu ca ii am pe ambii in viata, chiar daca tatal meu de doua saptamani se afla departe de mine, in alt oras, internat in spital si operat. Chiar daca el trebuie sa se refaca dupa o operatie grea, el e cel care ne incurajeaza si ne suna zilnic ca sa vada daca suntem bine, daca am mancat, daca am fost la lucru. Dragostea parintilor e cel mai intens sentiment ce exista pe Pamant.

Cred ca fotografia spune totul! El este omul care m-a facut mai buna, mai frumoasa, mai indrazneata, mai fericita. Desi ne cunoastem de 14 ani, din 1997, abia in anul 2009 a indraznit sa ma ceara in casatorie, lucru care s-a intamplat in 2010. Eu am 40 de ani, el are 43 de ani. Poate e tarziu, dar mai bine decat niciodata. (Maria Petrescu)

Dragele mele mamici si viitoare mamici, sunt fericita mamica al unui adevarat ingeras pe nume Andreea-Raisa. Doresc sa va impartasesc si eu experienta de neuitat prin care am trecut. Dupa trei ani in care am asteptat sa apara in viata mea un bebelus, cu zeci de controale, tratamente si teste de sarcina aruncate pe geam, mi s-a dat drasticul verdict ca nu pot face copii. Incercand tot felul de tratamente si fara nici un rezultat, mi-am pierdut orice speranta si am renuntat. Avand un program incarcat la serviciu, lucrand 10 ore pe zi, nu aveam timp de relaxare. In vara anului 2008, am decis sa-mi iau un mic concediu. Dupa doua saptamani de relaxare la soare si balaceala pe stranduri, am inceput serviciul, dar cu schimbari majore, ma simteam foarte rau. Dupa alte doua saptamani in care am vazut ca starile de rau persistau, am decis sa fac un test de sarcina si, ce credeti: s-a intamplat miracolul... eram insarcinata!

Vara aceasta am avut parte de o experienta pe cinste, deoarece am participat la o tabara intitulata "Scoala curajului". S-a dovedit intr-adevar o saptamana plina de peripetii, de adrenalina, de jocuri si de sentimente de melancolie dupa ce s-a terminat intreaga aventura. Viata mea a luat o alta turnura in ceea ce priveste petrecerea timpului liber, a vacantelor, renuntand la vechile obiceiuri nesanatoase.

Eram acum 4 ani la mare si fiul meu se juca cu o fetita de varsta apropiata, ea mai avea un fratior si nu prea voia sa se joace cu el, asa ca mai tot timpul il petrecea cu fiul meu, iar noi, ca parinti, vazand asta, am incercat sa ne apropiem prosoapele unii de altii ca micutii sa poata fi supravegheati de noi. Asa ca am intrat in vorba unii cu altii, astfel afland ca el era preot si ea era asistenta medical la maternitatea din Sf. Gheorghe, jud. Covasna. Am inceput sa vorbim diverse lucruri si parca ne stiam de multa vreme, erau sociabili si foarte deschisi.

De cate ori v-ati oprit, butonand telecomanda, la un program de desene animate si ati ramas acolo, cateva minute, captivi in iuresul evenimentelor? Sunt sigura ca de multe ori ati urmarit cu sufletul la gura cate un episod din Tom si Jerry sau din Scooby Doo, chiar daca ati depasit de mult perioada copilariei. M-am intrebat adesea prin ce minune pot sa privesc cu interes 30 de minute de desen animat de calitate, in timp ce alte programe de stiri politice sunt, uneori, echivalentul unui cantec de leagan. M-am intrebat apoi, ce suflet de copil o fi avut cel care a inventat desenul animat, cata creativitate si cata imaginatie! Prima forma de desen animat a aparut inca din 1906, sub forma unui film Humourous Phases of a Funny Face realizat de catre Stuart James Blackton, americanul fiind considerat inventatorul desenelor animate, chiar daca filmuletul respectiv reprezinta doar o forma necizelata, incipienta a desenelor animate. Odata cu trecerea timpului, au aparut primele desene animate in care personajele principale erau papusi.

Iubesc sa ma rasfat cu uleiurile de baie, ma invaluie in spuma lor fina, bogata, delicata si-mi lasa o piele fina ca matasea si ma simt cea mai frumoasa femeie din lume. Iubesc sa ma invalui in aura parfumului, e a doua mea piele si-mi defineste spiritul si ma simt ca o zana. Iubesc sa-mi alint parul cu cele mai fine balsamuri si masti de par, ce-mi lasa un par stralucitor si fin ca matasea, cu parfum de amintiri calde si dulci si ma simt senzuala.

Visul, dorinta oricarei fete este de a fi cea mai frumoasa, asa cum ne placea sa ne jucam cand eram micute cu oglinda mamei si sa ne prefacem ca suntem Alba-ca-Zapada si atunci cand intrebam oglinjoara cine e cea mai frumoasa din tara, ea sa ne spuna „Tu esti”. Acest mic joc, cu timpul, se consolideaza, de cum devenim domnisoare, frumusetea ocupa un loc primordial. Societatea pune un mare accent pe acest lucru si de ce sa nu recunoastem ca si persoanele sunt clasificate dupa frumusete. Persoanele frumoase reusesc mult mai usor in viata, obtin multe privilegii pentru ca sunt frumoase, chiar acum cateva zile am ramas putin surprinsa cand directoarea biroului unde lucrez a motivat faptul ca nu a angajat pe cineva pentru faptul ca era urata si neingrijita. Ce criteriu nou de selectie a personalului, dar de ce mai ramanem oare surprinsi, nu este acesta adevarul? Adevarul este ca toate eforturile noastre se invart in jurul unui scop, si anume sa fim frumoase.

Prin tine, viata ta si a celor din jur poate fi frumoasa. Imi place sa ma aranjez. Mereu am grija de aspectul meu, de tenul meu, de parul meu, de corpul meu. O fac pentru mine, in primul rand, dar este necesar sa o facem si pentru cei din jurul nostru. Sigur nu mi-ar placea sa vad pe strada o femeie cu parul nearanjat, se stie ca parul este ca si o carte de vizita, sa nu mai vorbesc de manichiura si dantura. Ne simtim bine atunci cand suntem admirati si cred ca celorlalte persoane din jurul nostru le place sa admire femeile chic, curate, elegante, care emana senzualitate. Iubeste-te pe tine si pe cei din jur si vei primi iubire. (Denisa Radulescu, Foto: Stock.XCHNG)

Ne dorim sa aratam foarte bine, sa ni se faca complimente, sa ne facem remarcate oriunde mergem. Tocmai de aceea, zilnic trecem prin diferite ritualuri de infrumusetare. De la pregatirea tenului pentru aplicarea machiajului pana la o adevarata opera de arta pe fata fiecareia, de la spalarea parului cu cele mai bune produse pentru sanatatea lui pana la coafarea lui in cele mai inedite si atractive stiluri potrivite fiecareia dintre noi. Si toate astea pentru ce? Pentru ca, atunci cand suntem complimentate pentru frumusetea noastra, ne simtim extraordinar, ne simtim ca niste dive, devenim mai stapane pe noi. Si plus de asta ca tuturor femeilor ne place sa ne aranjam, sa ne dichisim, sa ne facem si mai frumoase, pentru ca e un sentiment al naibii de placut cand cineva te remarca pentru frumusetea noastra. (Sorina Dulcik)

Cred ca modul in care o femeie se ingrijeste de frumusetea fizica reprezinta mai mult decat o mica placere relaxanta, ci tine mai mult de respectul de sine. Personal, consider ca pentru a avea mereu un aspect fizic placut si ingrijit nu trebuie sa depinda doar de modul in care ceilalti te privesc, ci pentru a te simti bine cu tine, pentru a-ti ridica tonusul si buna dispozitie, iar cu siguranta acest lucru este cel care atrage si mai mult admiratia si aprecierea celor din jur. Am trecut printr-o perioada in care nu puteam sa ies din casa din cauza unei operatii care nu-mi permitea sa ma deplasez, si cu toate acestea imi incepeam fiecare zi in fata oglinzii aranjandu-ma ca intr-o zi normala in care puteam sa merg oriunde, si trebuie sa recunosc ca acest lucru m-a ajutat foarte mult moral. Parerea mea este ca in acest caz conteaza sa stim si sa vrem sa fim frumoase, in primul rand pentru noi si apoi pentru restul lumii. (Roxana Cristina)

Trupul omenesc este frumos numai in masura in care oglindeste sufletul – spune Constantin Brancusi, insa vremurile in care frumusetea venea din inima au apus, se pare. A aparut, nu se stie exact din ce motiv, curentul acesta fashion, de a arata bine cu orice prêt, chiar si cu riscul de a-ti strica sanatatea. S-a ivit crezul conform caruia fiecare este stapan pe trupul sau si poate sa si-l modeleze conform idealului de frumusete pe care-l are. Au aparut idolii si dorinta cat mai arzatoare de a-i copia. Imi amintesc de un fost profesor din facultate si de seminariile lui unde se discuta despre Romania ca despre o tara care si-a pierdut notiunea de frumos, o tara unde tinerii s-au contaminat parca cu microbul aderarii la sabloanele internationale de frumusete.

Ne place sa ne rasfatam, sa ne alintam simturile si sa ne lasam purtate de magia frumusetii pentru ca fiecare din noi isi doreste sa fie o printesa in fiecare zi. Vrem sa fim frumoase si admirate, iar cand primim complimente, ne simtim rasplatite pentru toate orele petrecute la cosmetica, coafor sau in magazine. Ne dorim sa aratam bine pentru ca acest lucru ne reda increderea in noi si ne face mai puternice, mai ambitioase si mai sigure pe calitatile noastre.
Ne hranim cu fericire, iubire si vise, iar trairile sufletului nostru ne ofera o aura de mister care nu poate trece neobservata de ochiul lumii. Frumusetea sufletului intregeste perfectiunea spre care tinde fiecare din noi. Nu trebuie sa uitam ca suntem frumoase in primul rand pentru noi insine, dar nu asteptam decat confirmarea celor din jur pentru a fi pe deplin multumite! (Giorgiana Ciobanu, Foto: Stock.XCHNG)

In 1967 s-a decis ca spatiul extraterestru nu face obiectul proprietatii nici unei natiuni si ca nimeni nu detine in proprietate Luna, Soarele, alte astre sau planete; insa spiritul atat de insetat al proprietarilor de profesie a trecut peste toate aceste legi concrete. Astfel, la putin timp dupa anuntul acestei decizii, un american pe nume Dennis Hope revendica printr-o petitie trimisa la ONU nici mai mult, nici mai putin decat insasi Luna. Respectabila organizatie a decis ca este mai intelept sa nu-i raspunda excentricului american si a presupus ca acesta va intelege semnificatia deplina a anuntului. Cu toate ca nu primeste nici un raspuns, Hope incepe sa vanda spatiul de pe Luna, la inceput cu 30 de dolari pentru un acru. Desi multora aceste tranzactii li s-au parut a fi ultimele mofturi in trend ale vedetelor, totusi febra achizitionarii unei bucati de pamant pe Luna i-a cuprins si pe romani.

Cred ca daca zambim, ne simtim bine si astfel si cei de langa noi vor fi binedispusi! Cred ca frumusetea poate fi testata prin prezenta sau prin absenta zambetului! Cred ca aceasta explicatie va va face sa intelegeti de ce foarte putine femei zambesc! E adevarat ca nu suntem multumite niciodata! Ne place ceea ce e nou, ne place sa facem schimbari pentru a nu ne plictisi si pentru a nu plictisi! Iubim hainele, posetele si pantofii, dar cel mai mult ne iubim pe noi! Mai intai ne relaxam aranjandu-ne: cu ajutorul produselor dermocosmetice, al tratamentelor alternative, spa, al celor faciale si al celor corporale, ingrijirea fiind o necesitate. Mai apoi ne gandim la ceva mai complicat...cum sa ne facem interesante, cum sa fim pe placul colegilor, al copiilor si al celorlalti din viata noastra. Ne streseaza gandul ca nu vom fi remarcate, asa ca ne admiram si ne spunem ca suntem cele mai frumoase, chiar daca banii nu ne permit sa mergem periodic la saloane, ne ingrijim acasa.

Timpul e necrutator. Totul se reflecta pe chipul nostru: noptile nedormite din cauza ca am invatat pentru un examen sau din cauza copilului care mereu are nevoie de ceva, supararile, dar si bucuriile. Si incercam sa ne pastram frumusetea cu orice pret pentru a pastra dragostea sotului sau pentru ca la serviciu sa nu parem in varsta, depasite, obosite. Investim timp, energie, bani pentru a arata tinere, nu din orgoliu, e vorba de instinctul de supravietuire. Mass-media ne bombardeaza zilnic cu imagini cu trupuri tinere, barbatii, oricat de educati ar fi, nu-si pot infrana instinctele de vanatori decat intr-o oarecare masura, iar la serviciu nu mai e apreciata experienta, ci tineretea, pentru ca e sinonima cu entuziasmul si receptivitatea pentru provocari noi: asa ca incercam sa oprim timpul cu orice pret.

Inca din cele mai vechi timpuri, femeia si-a dorit sa fie frumoasa, eleganta, stralucitoare, la moda. Pentru acest lucru investim timp si bani, cautam cele mai noi produse pentru infrumusetare, cele mai la moda haine, cei mai frumosi pantofi etc. Fiecare femeie are frumusetea sa proprie si este frumoasa in felul ei, dar frumusetea este trecatoare, si atunci apelam la mici trucuri pentru a estompa anumite pierderi. Ne dorim sa fim frumoase nu doar pentru noi insine, ci si pentru cei din jur, caci acest lucru ne da incredere! Iar increderea creeaza acel echilibru de care avem nevoie in societate. O femeie este frumoasa atunci cand iubeste, iar acest sentiment o face sa radieze, sa fie naturala, gingasa si zambitoare. Daca ai un suflet curat, pur, atunci te poti bucura de frumusete, indiferent de varsta, fara a crea acea imagine falsa cu ajutorul "mastilor" (farduri, operatii, haine extravagante). O dieta echilibrata, un ritual de ingrijire si un zambet te ajuta sa te simti bine in pielea ta, iar acest lucru se vede nu doar in oglinda, ci si in privirea celor din jur! Fii frumoasa asa cum numai tu esti! (Adriana Dinca, Foto: Stock.XCHNG)