Cand aveam 18 ani, prima mea iubire, un baiat cu care am fost impreuna 2 ani, m-a chemat in oras, la o terasa, ca sa ma anunte ca relatia noastra s-a incheiat. Nu ma asteptam deloc la asa ceva, dar mi-am dat seama ca treaba e foarte serioasa si ca baiatul chiar nu ma mai vrea in viata lui. Dupa ce mi-a dat vestea, am plecat plangand si m-am ascuns undeva in spatele terasei, pe niste trepte, unde am continuat sa plang.

Gest frumos. Reflectand asupra acestui act politicos, de bun-simt, dar facut destul de rar, ma intreb ce te indeamna sa-l faci? Sa fie oare educatia primita ce ne indeamna la gesturi frumoase? In momentele rare cand le facem, explicam ca tocmai aceasta (cei "7 ani de-acasa") sunt cauza acestor gesturi. De fapt, educatia ne indeamna sa facem tot timpul astfel de gesturi, totusi noi le facem rar. Sa va povestesc un gest foarte frumos facut de sotul meu, gest care m-a marcat.

Cel mai frumos gest mi l-a facut... sotia mea. Cand ne-am cunoscut, mi-a spus ca niciodata, dar niciodata, nu o sa aiba copii, pentru ca pur si simplu nu doreste sa-si deformeze corpul sau sa nu doarma noptile. Am acceptat-o asa cum era, pentru ca o iubeam si credeam ca o sa se schimbe daca ma iubeste. Au trecut 7 ani de la casatorie si in tot acest timp ea luase anticonceptionale, cu toate ca eu tot ii spuneam ca-mi doresc enorm de mult un copil, iar ea se facea ca nici nu aude.

Prietenul meu reuseste mereu sa ma impresioneze. Este vorba de o relatie la distanta si cu toate astea ma surprinde intotdeauna. El e in Belgia, eu - in Romania si, practic, ne intalnim cand avem bani de bilet de avion. Ultima data cand am fost la el m-a asteptat la gara cu un trandafir si un leu de plus a carui burtica se incalzea la cuptorul cu microunde. Apoi, cand am ajuns acasa, mi-a facut cadou niste sosonei foarte simpatici si m-a tinut in brate pana a trebuit sa revin in tara.

Cel mai frumos gest pe care l-a facut cineva pentru mine... Aaa, cred ca stiu. Eram insarcinata in luna a opt-a, mai aveam cateva saptamani pana sa nascsi trebuia neaparat sa merg la medic pentru niste analize. Deoarece aveam o burta imensa, nu mai incapeam la volanul masinii mele, asa ca am fost nevoita sa merg cu autobuzul (ceea ce nu era deloc placut la o ora de varf). Era o zi torida de vara si de-abia ma mai puteam misca. Intr-un tarziu, am ajuns in statie cu chiu cu vai si m-am asezat sa astept autobuzul. In cele din urma, a venit, dar era extrem de aglomerat, cu elevii ce se indreptau spre scoli. Din pacate pentru mine, nu am gasit nici un loc liber, asa ca a trebuit sa stau in picioare. Acest lucru era un chin pentru mine deoarece aveam picioare foarte umflate (de la 38 am ajuns sa port 40 la sandale) si trebuia sa stau asa 5 statii pana la medic.

In urma cu 9 luni, bunica mea a trecut de partea celor drepti... A fost o despartire destul de grea. Si parca n-ar fi fost de ajuns, in urma cu 6 luni mi-am pierdut bunicul, un om minunat, pe care cu siguranta nu il vor uita multe generatii ale familiei mele. Locul in care se odihnesc bunicii mei este, evident, in satul lor in care au trait... Impreuna cu familia mea ajungem in sat cam o data pe saptamana, pentru a vedea ce "face" casa si gospodaria.

Am facut destule gesturi amabile fata de persoane cunoscute, dar si necunoscute, lucruri marunte, dar care pot zice ca au avut o anumita importanta pentru acele persoane din moment ce am primit cate un Multumesc spus din tota inima. Cred ca cel mai frumos gest a fost sa ajut un prieten sa-si scrie lucrarea de licenta, adica i-am scris-o eu in totalitate.

Era o zi frumoasa de toamna si ma plimbam printr-un parc din orasul meu impreuna cu cea mai buna prietena a mea, cand, deodata, am vazut o batranica atacata de niste caini. Cu toate ca mie imi e foarte frica de caini, am sarit in ajutorul acesteia si i-am alungat. Doamna Ileana, asa o chema pe batranica, era muscata la picior si sangera, am luat-o la mine acasa, fiindca stateam prin apropiere, am bandajat-o si apoi am mers la spital...

Cel mai frumos si impresionant gest pentru mine a fost cererea in casatorie a sotului meu. Motivele sunt evidente, mai ales daca veti citi toata povestea jocului nostru de-a cerutul in casatorie.

Ca orice alta persoana, am avut parte de oameni invidiosi si rai, dar si de oameni minunati, care mi-au fost alaturi si la bine si la greu. Un lucru extrem de important pentru mine, pe care nu -l voi uita niciodata, este excursia din clasa a IV-a pe care mi-a platit-o doamna invatatoare, eu neavand o situatie materiala buna.

Felul in care arati conteaza, chiar mai mult decat crezi.
In liceu obisnuiam sa ma ingrijesc de felul cum arat, cum ma imbrac si cum arat in ochii celorlalti. Este normal pana la urma, ca adolescent vrei atentie, iar atentia trebuie s-o capeti si s-o mentii intr-un fel sau altul.

Haosul este ultimul lucru pe care si-l poate dori un om, o societate sau o tara. Din pacate, asta este insa ceea ce se intampla in Romania. Ne cuprinde haosul. Faptul ca legile se cearta intre ele sau incalca chiar Constitutia, cu toate ca este grav si inacceptabil, s-ar putea sa fie tratat de multa lume cu o anumita indiferenta si cu foarte multa superficialitate. Insa o tara in care este ignorata Constitutia si care nu se poate baza pe un sistem legislativ clar si in care legile nu sunt respectate, nici in litera si nici in spiritul lor, nu are nici un viitor. Din pacate, este cazul Romaniei. Si zi de zi ne afundam mai adanc pe acest drum atat de periculos. Problema este ca am ajuns chiar mai departe. In situatia in care statul, adica persoanele care reprezinta institutiile statului, nu mai respecta populatia, nu mai respecta cetateanul, iar acesta la randul lui nu mai are incredere si nu mai respecta nu numai persoanele aflate in diferite functii, dar incepe sa nu mai respecte nici institutiile ca atare. De aici si pana la disolutia statului nu mai este decat un pas.

Finalul facultatii a venit parca prea repede. Trei ani trec ca gandul, mai ales daca ii imbini cu un job part-time. La inceputul ultimului an universitar, am schitat un plan temeinic de atac, cel mai important punct fiind nu imi voi scrie licenta in ultimul moment. Cu o saptamana inainte de momentul predarii, anuntam pe toata lumea ca ma inchid in casa, 30 de pagini in 7 zile. Cu o doza de optimism de la cine-stie-ce-stramos mostenita, am reusit sa o duc la legat in ora dinaintea intalnirii cu profesorul coordonator.

Romania mea se arata in mare parte a timpului in Capitala. Aici m-am nascut, aici locuiesc, aici am experimentat o parte din anii de liceu (inca trec prin ei), dar si primul sarut. Nascuta in masina, pentru ca nu mai aveam rabdare sa vad lumea, intr-o zi geroasa de noiembrie 21, cu prima gura de aer trasa in piept, am hotarat eu sau, mai bine zis, cei care m-au conceput ca aici ma voi face mare, imi voi construi o personalitate puternica si voi incerca sa cunosc cat de mult este posibil. Am descoperit aici, de-a lungul timpului, oameni saraci si tristi, dar si lacrimi fericite, zambete intense, suflete tari si minti stralucite. Am descoperit adevarate valori ale tarii, mancarea traditionala, aurul ei verde, cu ale lui marcaje, si marea, care mi s-a parut... prea mare prima data. Am descoperit de mica poeziile lui Eminescu si povestile lui Creanga si, cu timpul, multi alti oameni puternici, adevarati eroi, precum Alexandru Ioan Cuza, Spiru Haret, Aurel Vlaicu sau Ioan Cantacuzino.

Iubesc Romania pentru ca este tara in care m-am nascut, am copilarit, impreuna cu cei patru frati ai mei, si m-am maturizat. Aici am facut primii pasi in viata si am spus cuvantul mama, am invatat alfabetul, am absolvit scoala, am cunoscut iubirea, m-am casatorit si am adus pe lume un copil. Iubesc locurile natale, casa parinteasca si casele bunicilor care m-au crescut, dar si casa pe care mi-am construit-o, cu gradina ei plina de flori si legume. Cum sa plec din Romania, cand aici am toti prietenii mei, toate rudele mele, cu care ma intalnesc si la bine si la rau... Aici se afla mormintele bunicilor mei la care ma duc mereu cu flori.

Locuiesc in Brasov, orasul pe care nu l-as schimba cu nici un alt oras! Locuiesc intr-un cartier frumos, aproape de strand, parcul Aventura, gradina zoologica... Stau la ultimul etaj al unui bloc de 10 etaje. Pozele pe care vreau sa le vedeti sunt facute de la geamul bucatariei mele sau de pe balcon. Am o panorama superba! Acum, toamna, nu va inchipuiti ce frumoasa se vede padurea cu multitudinea ei de culori! Ai senzatia ca te afli in fata unui imens tablou de-al lui Grigorescu! Intr-o zi, dupa o ploaie scurta, la geamul de la bucatarie a aparut un curcubeu. Aveai senzatia ca daca intinzi mana, il poti atinge!

In inima unui defileu al raului Tarnava Mare, pe un deal izolat, s-a pastrat printr-un miracol cel mai frumos orasel medieval din sud-estul Europei: Cetatea Sighisoara. Capodopera aproape integrala a sasilor sighisoreni din perioada medievala, acest oras fermecator poate provoca unui calator neavizat sosit din sud sau est un mic soc cultural, asa cum mi s-a intamplat mie, munteanca get-beget.

Am 28 ani si o fetita de 4 ani. In gimnaziu m-a impresionat profesorul de engleza si nu pentru ca era barbat, ci pentru ca, spre deosebire de ceilalti profesori, lui ii placea ceea ce facea si asta se vedea in felul cum ne explica, cum ne invata, iar atunci cand cineva nu intelegea ceva, indiferent cine era acel elev, cu note bune sau proaste, il lua pe acel elev la tabla si ii explica pana intelegea si acel elev (indiferent daca ora se termina), iar el era multumit ca toata lumea a inteles ceea ce a explicat.

Nu e vorba despre ce subiecte se pot aborda, cred ca ar fi mai corect sa spunem cum se pot aborda. Fie ca e vorba de sistemul de invatamant (de bursele elevilor care si asa mici, niciodata nu ajung la timp), fie ca e vorba de eleganta nu neaparat vizibila, dar in mod cert memorabila cu ajutorul careia trecem peste probleme, toate sunt subiecte. Traim in "tara lui lasa-ma sa te las", iar impedimente exista indiferent de domeniu, indiferent de felul cum zambesti sau in care castigi un zambet.

Multi ar spune ca Romania nu este o tara frumoasa, insa se inseala amarnic. Romania e bogata in comori, de la cele mai simple pana la cele mai complexe: natura, port popular, arta gastronomica, pictura, arhitectura si lista continua. Sunt multe de enumerat, dar pacat ca in curand s-ar putea sa nu le mai avem. Casele taranesti au fost inlocuite de vile si blocuri... Portul popular, de hainele gasite in mall, iar natura si arhitectura sunt distruse treptat tot de unii din romani.

Cred ca imaginile vorbesc cel mai bine despre Romania mea, mai exact despre Timisoara, orasul in care locuiesc de peste 33 de ani.
Sunt imagini surprinse acum cateva zile, cand am luat Timisoara la pas, intr-un periplu printre cele mai frumoase cladiri si monumente din oras. (Liana Toma)

O poveste pentru copii, cu final pentru adulti
Intr-un copacel aproape uscat, de la o margine a satului, traia o vrabiuta cu cei trei pui ai sai. Fusese mare seceta in acel an si vrabiuta mama abia a reusit sa adune cateva paie pentru a-si face un cuib. Insa, sarmana de ea, se tot gandea ca iarna va veni si va avea mare nevoie de un cuib mai calduros... si astfel, grijile nu o lasau sa doarma nici o clipa.

Vreau sa va spun ca in Romania am vizitat locuri care nici nu credeam ca exista sau poate exista doar in filme, imagini si locuri, care pun stapanire pe tine, iti ofera o stare de liniste si relaxare foarte greu de descris in cuvinte.

Artisti, oameni de cultura, fete cunoscute din showbiz ori mari sportivi sunt, in permanenta, tentati sa plece din tara natala. Teroarea comunismului, principala cauza a emigratiei de dinainte de 1990, a fost inlocuita de alte minusuri, peste care multi nu pot trece: deziluziile, disparitia valorilor reale si degradarea umana (teme care revin adesea in discursurile lor), imposibilitatea de a obtine ori de a-si pastra respectul de sine.