Nalba, aliatul numarul unu al sistemului respirator si nu numai

Imprimare

Nalba este o membra de seama a familiei Malvaceae din ordinul Malvales. Ea mai este cunoscuta in literatura si sub alte denumiri precum: Marva - in ebraica, Grande Mauve - in franceza, sau Mallow - in limba engleza. Botanistii folosesc denumirea de Malva sylvestris pentru planta cu cele mai multe beneficii fitoterapeutice din familia sa. Hippocrate si Galenus o considerau in trecut foarte valoroasa din punct de vedere medicinal, iar pe langa greci era folosita in bucatarie si de romani sau egipteni.

Nalba este o specie bienala, comuna tarii noastre si cu un areal extins eurasiatic. Ea poate atinge pana la 100-120 cm in inaltime, fiind sustinuta de o radacina pivotanta, puternica si carnoasa, frecvent utilizata in medicina alaturi de flori sau frunze. Frunzele sale sunt lung petiolate cu trei pana la sapte lobi, iar florile sunt sustinute de un peduncul de pana la 3 cm. Ele stau cate doua pana la sase in axilele frunzelor si au fiecare cate cinci petale libere, paroase, de culoare rosu-violet. Inflorirea plantei este lunga, din mai pana in octombrie, si o putem intalni mai frecvent pe soluri acide, bogate in nitrati sau nisipoase.
Drept compozitie, pe langa mucilagii, provitamina A si vitaminele B1, B2 si C din frunze, planta este recunoscuta pentru produsii sai de hidroliza cu actiune emolienta, care favorizeaza expectoratiile si fluidifica secretiile bronsice. Tot in favoarea aparatului respirator, planta mai prezinta efecte benefice si in cazurile de emfizem pulmonar. Nalba poate fi, de asemenea, asociata cu eucaliptul in tratarea bronsitelor, faringitelor si laringitelor (recomandabil gargara).
Datorita mucilagiilor din compozitie (2,5-15% in planta verde), nalba este des utilizata in tratarea inflamatiilor mucoaselor gastrointestinale si ale vezicii urinare. Frunzele si florile crude pot fi astfel folosite ca ingrediente pentru o supa de nalba cu boabe de orz, un adjuvant in tratarea ulcerului gastrointestinal. Se recomanda spalaturile cu nalba in cazul inflamatiilor de mucoase oculare, vaginale sau rectale. Nalba are, de asemenea, si o actiune demulcenta, putand fi folosita la cataplasme pentru tratarea arsurilor, inflamatiilor pielii sau muscaturilor de insecte. Cataplasmele se pot face cu frunze oparite sau cu cele ramase dupa infuzie. Tot in urma infuziilor, se pot folosi si comprese pentru tenul uscat si ridat.
Un rol benefic in medicina umana, dar si in cea veterinara il are si o alta planta din familia Malvaceae, denumita Althaea officinalis sau cunoscuta ca nalba mare. Ea este frecvent intalnita in zona eurasiatica, mai ales in cea mediteraneana si pontica, din zona de stepa si pana in subetajul fagului. Aceasta planta poate atinge pana la 150 cm in inaltime, are florile albe si frunzele lanceolate, cu marginea puternic serata si cu un petiol de aproximativ 2 cm. Ea este caracteristica zavoaielor, pajistilor si malurilor apei si infloreste mai tarziu, intre lunile iulie si septembrie. (Razvan-Constantin Ciubotaru, Foto: www.freeimages.com)