Osteoporoza reprezinta o degradare a calitatii osului ce depinde de o multitudine de factori si se produce odata cu inaintarea in varsta, avand ca efect, in primul rand, o scadere a rezistentei mecanice ce poate culmina cu producerea unor fracturi chiar in timpul unor miscari normale. In acelasi timp, se poate ajunge la o deformare dureroasa a oaselor, la o incovoiere a spatelui si la pierderi in inaltime.

Astfel, osteoporoza reprezinta o boala scheletica sistemica, ce este caracterizata prin scaderea masei osoase, alterarea microstructurii tesutului osos si, prin urmare, duce la cresterea riscului de fractura.
Rezistenta pe care o vor avea oasele la batranete depinde de modul in care acestea s-au intarit incepand din copilarie si pana la maturitate, cand debuteaza procesul de degradare osteoporotica, mai sever la femei si la persoane cu anumite afectiuni, dar care, intr-un grad mai mare sau mai mic, afecteaza orice persoana trecuta de 30-40 de ani.
Procesul osteoporotic nu este inca pe deplin inteles. El depinde de modul in care se degradeaza procesul de reinnoire a masei osoase, pentru ca trebuie sa stim ca osul reprezinta o structura vie, un sistem extrem de complex in care au loc in permanenta o serie intreaga de procese de care depinde sanatatea noastra.
Osteoporoza nu iarta pe nimeni, chiar daca nu se face simtita decat in stadiile avansate, in care incepe sa ne degradeze viata intr-un mod semnificativ, motiv pentru care este numita si "dusmanul din umbra".
Cel mai sigur mod de a lupta impotriva ei il reprezinta miscarea moderata, dar sistematica, zi de zi, pastrarea unei greutati normale, nici subponderal, nici supraponderal, asigurarea unei alimentatii echilibrate cu un aport suficient de calciu si de vitamina D. Aceste doua elemente, calciul si vitamina D, reprezinta principala arma impotriva osteoporozei, fiind substante ce nu au voie sa ne lipseasca nici o zi, incepand din perioada prenatala si pana in ultima zi de viata.

Sistemul osos
Sistemul osos este mentinut sanatos prin exercitii fizice regulate si printr-o alimentatie sanatoasa, in primul rand printr-un aport adecvat de calciu si de viatamina D.
Pentru a intelege cum si de ce se produc modificarile caracteristice osteoporozei trebuie stiut ca osul reprezinta o structura vie, in continua prefacere si cu o dinamica intensa, fiind supus unor modificari continue.
El are un rol esential in sustinerea corpului, in protectia diferitelor organe, de exemplu, in protectia creierului, a inimii, a plamanilor, a maduvei spinarii, dar si in metabolism.
Osul prezinta o rezistenta mecanica ce poate fi asemuita cu cea a betonului armat, dar este mult mai usor. Este format din 8% apa si din 92% substanta solida (uscata), din care 65% reprezinta substanta minerala si 35% substanta organica. Osul contine 99% din totalul de Ca2+ din organism, 85% din fosfor, 66% din magneziu si 60% din sodiu. Substanta anorganica mai contine si carbonati, fosfati si fluor, dar si plumb, strontiu si radiu.
Masa osoasa este de doua tipuri: cea spongioasa, numita trabeculara, si cea compacta, numita si corticala.

Osul trabecular sau spongios reprezinta un procent de 20% din intregul masei osoase, are aspect de burete si este mai putin dens si mai putin rezistent la solicitari mecanice, ocupand in general partea interioara a oaselor, ca in cazul vertebrelor. Este puternic vascularizat si contine de multe ori maduva osoasa, unde are loc hematopoieza (producerea celulelor de sange), ce reprezinta un proces vital, fara de care viata nu este posibila. Datorita caracterului spongios, osul trabecular prezinta o suprafata mult mai mare si este caracterizat printr-o activitate metabolica intensa, cum ar fi schimbul de ioni, in primul rand al celor de calciu. Este tipul de os cel mai sever afectat de osteoporoza.

Osul cortical sau compact reprezinta 80% din masa osoasa, este mult mai dur, mai dens, cu o rezistenta mecanica mult mai mare, are un aspect stratificat si acopera toate oasele, formand o parte importanta a oaselor lungi. Structura lamelara ii permite sa formeze un sistem de canale vasculare longitudinale si transversale cu diametrul de 50-90 de micrometri.

Vascularizare si inervatie
Osul primeste 10% din debitul cardiac, fiind vascularizat prin arteriole ce provin din artera nutritiva a osului respectiv. La randul lor, venulele se aduna in venele medulare cu o capacitate de 6-8 ori mai mare decat capacitatea arteriala. Este prezenta, in acelasi timp, si o vascularizare limfatica si o importanta inervatie prin prelungiri nemielinizate ale nervilor.
Osul contine diferite tipuri de proteine, un rol esential jucandu-l vitamina D, dar si K.

Structura osului
In formarea osului trebuie sa distingem doua elemente esentiale. Acumularea unei proteine moi, numite colagen, si impregnarea acesteia cu saruri minerale, continand in special calciu. Aceasta determina duritatea osului, iar reteaua proteica - elasticitatea sa. Structura submicroscopica a osului este extrem de complicata si de interesanta.
Colagenul, care se prezinta sub forma de fibre cu diametrul de 50-70 de nanometri, reprezinta 90% din substanta organica. Depozitele submicroscopice de fosfat de calciu se transforma in asa-numita hidroxiapatita, cristale sub forma de bastonase lungi de 40 de nanometri si cu diametrul de 1,5-3 nanometri, ce se dispun in lungul fibrelor de colagen. In cadrul acestor procese sunt inca multe aspecte neelucidate.

Remodelarea osoasa
In remodelarea osoasa un rol esential il joaca doua tipuri de celule.
Celulele osteoclaste contribuie la eliminarea tesutului osos vechi, adica la resorbtia acestuia, formand cavitati microscopice.
Celulele osteogeneratoare, care contribuie la formarea tesutului osos nou si la coordonarea acestui proces cu actiunea osteoclastelor, sunt de mai multe feluri. Dintre acestea osteoblastele sunt cele care conduc efectiv la formarea tesutului osos nou, umpland cavitatile generate de osteoclaste. Acest proces este mult mai activ la nivelul osului trabecular, la nivelul caruia are loc 80% din remanierea osoasa, cu toate ca el reprezinta doar 20% din masa osoasa.
Prin acest proces osul isi poate modifica atat forma, deci inclusiv lungimea si grosimea, dar si structura, deci, densitatea.
In fiecare moment, circa 5% din tesutul osos se gaseste in acest proces, care de la inceputul resorbtiei osoase locale si pana la maturizarea noului tesut dureaza cateva luni.
La individul tanar in fiecare an este inlocuita, prin remodelare, 10% din intreaga masa osoasa. 
Astfel, osul este inlocuit in mod constant, pe tot parcursul vietii, adaptandu-se fortelor mecanice la care este supus. Remodelarea osoasa are loc prin coordonarea unor procese complexe care nu sunt inca deplin intelese. Un rol important il joaca echilibrul hormonal, aportul de calciu, vitamina D, care este esentiala in absorbtia calciului, exercitiile fizice, dar si o serie intreaga de substante ce tin de alimentatie sau de poluare.
Pana la varsta de aproximativ 20 de ani, bilantul procesului de remodelare osoasa este pozitiv, adica este creata o masa osoasa mai mare decat cea eliminata. Apoi, pana in jurul varstei de 30 de ani, masa osoasa ramane relativ stationara si, foarte important, calitatea acesteia ramane relativ stabila. Aceasta o putem evalua cel mai simplu prin densitatea osoasa.

Instalarea osteoporozei
Dupa 30-40 de ani, se instaleaza o continua degradare a structurii oaselor, atat din cauza faptului ca se creaza o masa osoasa mai redusa decat cea eliminata, cat si din cauza degradarii calitatii acesteia.
Osul normal are trabeculele dese si groase. Pe masura ce se instaleaza osteoporoza trabeculele devin mai rare, mai subtiri si, pe alocuri, rupte. Cu alte cuvinte, osul devine poros. De altfel, termenul de osteoporoza provine din latina insemnand "os poros".
Aceasta treptata degradare a masei osoase este normala, ea manifestandu-se odata cu varsta la toti oamenii. Viteza cu care evolueaza difera insa in functie de diferiti factori, uneori chiar foarte mult.

Femeile. Osteoporoza afecteaza in special femeile, atat din cauza acumularii unei mase osoase mai mici in tinerete, cat, in special, din cauza sensibilitatii hormonale sporite, a pierderii de estrogeni odata cu menopauza sau din cauza unor dereglari hormonale ce pot interveni mai devreme. Riscul pentru femei este de doua ori mai mare decat la barbati. Ele ating maximul masei osoase la 20-24 de ani, in timp ce barbatii continua sa-si creasca masa osoasa pana la 30 de ani. Apoi intervine pierderea masiva de masa osoasa in perioada postmenopauza.

Barbatii. Daca degradarea osoasa apare la femei in special pe seama unei resorbtii excesive in timp, barbatii par sa sufere in special de o formare osoasa deficitara. Si la barbati echilibrul hormonal joaca un rol important, in acest caz fiind implicat testosteronul.
Dar la barbati osteoporoza imbraca in general forme mult mai usoare si se manifesta mult mai tarziu. Reprezinta insa un mecanism descifrat in mai mica masura decat la femei. Un avantaj il reprezinta si acumularea in tinerete a unei mase osoase semnificativ mai mari. Dar si la ei osteoporoza se poate instala devreme si in forme severe, mai ales ca urmare a unor boli, a unor tratamente medicamentoase, alcoolismului etc.

Copiii. Mai rar, osteoporoza se intalneste, totusi, si la copii, in special, ca urmare a anumitor boli sau a administrarii a diferite medicamente, dar si ca o tulburare genetica ce impiedica formarea tesutului osos corespunzator.
Cateodata, cauzele sunt necunoascute, vorbindu-se de o osteoporoza idiopatica juvenila sau infantila. Aceste cazuri sunt insa extrem de rare si de multe ori acest tip de ostoporoza dispare de la sine in 2-4 ani, neafectand cresterea si nelasand vreo invaliditate datorita posibilitatii de recuperare ulterioara a masei osoase deficitare. Semnele de alarma includ: fracturi atraumatice, mai ales la nivelul membrelor inferioare, durere lombara sau la nivelul soldurilor, picioarelor, genunchilor sau gleznelor, dificultati la mers. Cea mai buna conduita este de a proteja coloana vertebrala si membrele de fracturi pana ce boala se auto-limiteaza.