Seleniul, esential pentru sanatatea noastra

Imprimare

Seleniul, un oligoelement esential, joaca un rol fundamental pentru sanatatea noastra. Seleniul are un rol structural si enzimatic, reprezentand un constituent al selenoproteinelor. Prezent in toate tesuturile corpului nostru, are concentratia cea mai mare in rinichi, ficat, splina si pancreas. In plus, el contribuie la reducerea complicatiilor diabetului, contracareaza inflamatiile si procesele degenerative la nivelul articulatiilor si joaca un rol important in prevenirea si combaterea afectiunilor cardiovasculare. Este cunoscut ca un puternic antioxidant si avand un rol catalitic in producerea hormonilor tiroidieni activi. Seleniul este necesar pentru functionarea corecta a sistemului imunitar si in prevenirea mai multor forme de cancer, precum cel hepatic. Joaca un rol important in contracararea metalelor grele, a afectiunilor hepatice si ale prostatei. Este necesar pentru a asigura o buna motilitate spermatica si poate reduce riscul de avort. In acelasi timp, este esential bunei functionari cerebrale, reduce starile de oboseala, anxietate si previne declinul mental si boala Alzheimer. In egala masura este benefic pentru piele si par, previne acneea si aparitia matretii.

Importanta seleniului pentru sanatatea noastra
Numarul proceselor vitale in care este implicat in mod necesar seleniul este extrem de mare, astfel incat chiar si o succinta trecere in revista a beneficiilor seleniului poate parea ca nu se mai termina. Trebuie stiut insa ca spre deosebire de multe alte substante active, in cazul seleniului dispunem astazi deja de un impresionant numar de studii. Chiar daca intre ele exista inca unele contradictii, acestea au inceput sa fie explicate si binefacerile seleniului sa fie in afara oricarui dubiu. Si mai trebuie stiut ca in cazul seleniului nu avem doar evidentierea binefacerilor pe care le produce, ci, in majoritatea cazurilor, avem si explicatii clare asupra modului in care el actioneaza la nivel biochimic.
Este suficient sa amintim ca au fost identificate peste 35 de selenoproteine, ca prezenta seleniului este indispensabila in sinteza ADN-ului, precum si in structura selenocisteinei, cel de-al 21-lea aminoacid. Si un rol la fel de important il joaca in producerea hormonilor tiroidieni activi.
Un numar important de enzime sunt selenodependente, pentru multe, selenocisteina jucand un rol esential. Astfel, selenoenzima thioredoxin-reductaza intervine in sinteza ADN, precum si in controlul starii redox intracelulare. Cea mai binecunoscuta functie redox este reducerea peroxidului de hidrogen si a atat de periculosilor hidroperoxizi fosfolipidici. Astfel, seleniul contribuie la mentinerea integritatii membranei celulare, protejeaza productia de prostaciclina si reduce riscurile de degradare oxidativa a biomoleculelor, cu un impact direct in reducerea riscului de ateroscleroza sau cancer.
Sunt multe remedii si substante active care par si probabil ca au efecte benefice, uneori esentiale pentru sanatatea noastra, dar seleniul se distinge nu numai prin numarul spectaculos de efecte benefice, ci, poate in primul rand, prin numarul si amploarea studiilor care au identificat si demonstrat nu numai efectele pozitive ale acestuia, ci inclusiv modul in care seleniul intervine in procesele biochimice astfel incat reuseste sa conditioneze un numar impresionant de procese vitale. Iata de ce merita sa ne oprim atentia asupra acestui oligoelement atat de important pentru sanatatea noastra.

Solul, seleniul si sanatatea
Trebuie sa stim ca aportul natural de seleniu depinde foarte mult de zona. Atat din punctul de vedere al concentratiei de seleniu in sol, cat si al faptului ca factori precum aciditatea solului sau prezenta aluminiului si fierului pot influenta in mod semnificativ capacitatea plantelor de a absorbi seleniul disponibil. Iar Europa si in special Romania beneficiaza de un sol sarac in seleniu, astfel incat concentratia de seleniu este deficitara in plantele cultivate in aceste regiuni si implicit si in pasarile si animalele ce se hranesc cu aceste plante. Ca atare, si alimentatia noastra este periculos de saraca in seleniu. In unele zone ale Europei s-a luat chiar masura de a imbogati furajele cu seleniu pentru a contracara deficitul de seleniu. Iar aceasta, atat din cauza impactului asupra alimentatiei populatiei, cat si a afectiunilor inregistrate la animale. Deja dupa 1950, in zonele cele mai afectate, a fost sesizata o grava deficienta reproductiva si de crestere, privind mai ales afectiuni musculare si cardiace, de exemplu la oi.
Trebuie stiut ca Romania se numara printre zonele cele mai sarace in seleniu, ceea ce ridica un grav semnal de alarma. La fel de important de stiut, pentru a constientiza mai clar riscurile, este faptul ca in unele zone din China si din Africa, unde continutul de seleniu este inca cu mult mai scazut, au fost evidentiate boli endemice, extrem de grave, cauzate tocmai de acest deficit de seleniu. Astfel, intr-o zona din China, unde solul este extrem de sarac in seleniu, s-a inregistrat o boala caracteristica zonei, numita afectiunea Keshan, dupa numele acestei regiuni, ce consta intr-o extrem de grava cardiomiopatie, si afectiunea Kashin-Beck, o cumplita deformare artritica. Iar in Africa, intr-o zona a Zairului, in care carenta de seleniu este insotita si de o carenta de iod, s-a evidentiat o alta afectiune endemica, ce consta intr-o severa retardare mintala, cretinismul mixoedematos.

Despre toate acestea puteti afla mai multe din emisiunea online Solul, seleniul si sanatatea, realizata de Cecilia Caragea, cu sprijinul companiei Pharma Nord.



Dar sa trecem in revista beneficiile acestui supliment alimentar, aruncand o privire mai atenta asupra catorva dintre principalele functii ale seleniului.

Imunitate

Numeroase studii au pus in evidenta faptul ca deficitul de seleniu are ca urmare o scadere a functiei imune, a capacitatii organismului nostru de a se apara. Acest fapt este corelat si cu prezenta si rolul important pe care il joaca seleniul in ficat, splina si ganglionii limfatici, organe ce joaca un rol esential pentru buna functionare a sistemului imun. De altminteri, asigurarea unui aport suplimentar de seleniu, chiar si la persoanele fara deficit de seleniu, a condus la o stimulare a sistemului imun, incluzand si o proliferare a celulelor T activate. La un aport de 200 de micrograme de seleniu pe zi s-a evidentiat o crestere a capacitatii limfocitelor de a distruge celulele tumorale, fiind crescuta si activitatea celulelor NK (natural killer cell) cu peste 80%. Selenocisteina joaca un rol indispensabil in formarea selenoproteinelor esentiale in activarea celulelor T si a controlului raspunsului imun. Faptul ca ARN-ul mai multor gene asociate celulelor T codifica aspecte functionale ale unor selenoproteine reprezinta indicii serioase cu privire la faptul ca, in privinta imunitatii, seleniul joaca un rol mult mai complex decat s-a crezut.
Deficitul de seleniu este direct corelat cu scaderea imunitatii, cu incidenta, virulenta si evolutia diferitelor infectii virale. Surprinzatoare a fost constatarea ca, in cazul deficitului de seleniu, inclusiv virusi inofensivi pot deveni virulenti. In acest sens, interesante sunt rezultatele obtinute in experimente pe soareci in cadrul carora s-a constatat modul in care la injectarea in soareci, cu deficit de seleniu, a unui virus nevirulent, acesta a suferit mutatii ce l-au facut puternic virulent. Iar mutatiile s-au dovedit a fi ireversibile. Astfel, o populatie cu deficit de seleniu poate reprezenta un mediu propice pentru aparitia unor mutatii genetice ireversibile la diferiti virusi si la aparitia a noi boli. Este un mecanism care se crede ca a dus si la aparitia afectiunii Keshan. In cazul virusului Coxsackie, implicat in aceasta boala, s-au inregistrat sase mutatii distincte. Acest mecanism ar putea sta si la baza primelor cazuri de HIV la oameni, in cadrul populatiei selenodeficiente din Zair. De altfel, seleniul pare sa reprezinte o substanta vitala pentru cei infectati cu HIV. Mai multe zeci de studii au demonstrat modul complex in care este implicat seleniul in aceste cazuri. Infectarea cu HIV duce la o scadere rapida a seleniului in plasma, deci la un deficit de seleniu indus chiar de virusul HIV, si astfel la necesitatea administrarii unui plus de seleniu capabil sa acopere acest deficit. Sunt studii care au evidentiat o mortalitate de 20 de ori mai mare la cei infectati cu HIV in cazul in care prezinta un deficit de seleniu decat la cei la care acest deficit este compensat. In acest caz, pragul de deficit fiind considerat la o concentratie in plasma de 85 de micrograme pe litru. Dar trebuie stiut ca majoritatea europenilor prezinta concentratii mai mici, un studiu din Scotia evidentiind o concentratie medie sub 60 de micrograme pe litru, iar la noi s-ar putea sa fie chiar mai mic. Seleniul apare, de asemenea, a avea un efect protectiv si in cazul hepatitelor B si C, scazand in mod substantial riscul de evolutie spre un cancer hepatic.
Foarte interesant este faptul ca virusii au dezvoltat un proces de autoaparare fata de seleniu, blocand seleniul in selenoproteine virale si reducand astfel rezerva de seleniu activ a organismului. Aceasta capacitate este comuna multor virusi patogeni, precum HIV 1 si 2, virusul Coxsackie B3, virusii hepatitei B si C sau virusului pojarului. Pastrarea unei concentratii adecvate de seleniu reprezinta o protectie importanta in fata proliferarii virusului, a pastrarii competentelor sistemului imun si a controlului procesului redox. Si trebuie inteles ca in prezenta acestor actiuni virale aportul necesar de seleniu devine in mod necesar mult mai mare.
Seleniul este indispensabil sistemului imunitar, el actioneaza ca un stimulator si un modulator al sistemului imunitar si s-a observat ca atunci cand se consuma seleniu in doza zilnica recomandata, acesta este capabil sa creasca capacitatea organismului nostru de a face fata virusurilor. Seleniul, impreuna cu vitaminele C si E, ajuta la fortifierea imunitatii si asigura protectia necesara impotriva infectiilor virale. Unele studii arata ca seleniul este de ajutor in controlul virusului herpetic.
Seleniul stimuleaza productia de anticorpi proprii organismului. El intareste sistemul imunitar si creste rezistenta impotriva racelilor, gripelor si infectiilor. Aceasta proprietate a seleniului il face sa fie prescris de catre medici mai ales in perioada toamna-iarna pentru o cat mai buna stare de sanatate.

Reproducere
In zootehnie, rolul seleniului este cunoscut de mult atat din punctul de vedere al impactului pe care il are in capacitatea de fecundare, cat si in evolutia sarcinii. Studiile la om au evidentiat un deficit de seleniu in cazul avortului timpuriu ce pare a fi cauzat de o protectie antioxidativa insuficienta a membranelor biologice si a ADN-ului, cauzate de o concentratie insuficienta a selenoproteinei glutation peroxidaza GPx. Seleniul este esential si pentru fertilitatea masculina. El intervine in biosinteza testosteronului, precum si in formarea si dezvoltarea normala a spermatozoizilor. Deficitul de seleniu este corelat cu motilitatea scazuta a spermatozoizilor si cu tendinta de rupere a cozii acestora, scazand astfel sansa de fertilizare. Explicatia pare sa rezide in faptul ca selenoproteina glutadionperoxidaza GPx4, care protejeaza dezvoltarea celulelor spermatice de daunele oxidative, polimerizeaza in spermatozoizii mature, formand o proteina structurala in capsula mitocondriala a regiunii intermediare a cozii. Cum GPx4 reprezinta 50% din materialul capsule, se presupune ca aceasta polimerizare confera integritatea structurala si motilitatea spermatozoizilor. Studiile au aratat ca suplimentarea aportului zilnic de seleniu cu 100 de micrograme timp de 3 luni a crescut semnificativ motilitatea spermatica in cadrul unui grup de barbati subfertili. Sunt multe alte studii si procese prin care seleniul intervine atat in privinta fertilitatii, cat si a dezvoltarii sarcinii.
Seleniul poate spori fertilitatea masculina datorita cresterii productiei de sperma, respectiv a ratei spermatogenezei si prin cresterea motilitatii spermatozoizilor. Trebuie stiut ca, in cazul barbatilor, aproximativ jumatate din cantitatea de seleniu din corp este concentrata in testicule, canalele seminale si in zona prostatei.
Reduce, de asemenea, riscul de sarcini oprite din evolutie.

Creier si starea de spirit
Sunt multe argumente care demonstreaza importanta seleniului pentru creier. Astfel, in cazul unei alimentatii sarace in seleniu, organismul asigura creierului un surplus de seleniu in detrimentul restului organismului. De altfel, s-a evidentiat faptul ca activitatea unor neurotransmitatori este alterata in cazul deficitului de seleniu. Interesant este si faptul ca suplimentarea aportului de seleniu reduce convulsiile epileptice netratabile la copii.
La varsta a treia, concentratiile reduse de seleniu au fost asociate in mod semnificativ cu senilitatea si declinul cognitiv accelerat. Iar in cazul unui grup de pacienti cu Alzheimer s-a constatat o concentratie de seleniu la nivelul creierului cu 40% mai mica, cu perturbari semnificative in mecanismele de protectie fata de produsele de peroxidare.
Deficienta de seleniu este asociata si cu o incidenta crescuta a depresiilor, a anxietatii si a starilor de confuzie si ostilitate. Comparand doua grupuri carora li s-au administrat 32, respectiv 226 de micrograme de seleniu pe zi, s-a pus in evidenta in mod clar impactul seleniului asupra starii de confuzie si depresie. Si trebuie avut in vedere ca 32 de micrograme reprezinta aportul mediu de seleniu in UK, si chiar daca nu-l cunoastem cu exactitate in cazul Romaniei, el este comparabil sau poate chiar mai mic.
Putem spune ca seleniul reprezinta un element esential pentru creier. Celulele nervoase trebuie sa aiba seleniu pentru a produce glutation, unul dintre antioxidantii cei mai importanti pentru creier. Privarea de seleniu conduce la perturbari ale activitatii principalilor neurotransmitatori, serotonina, dopamina si adrenalina, semnalizand, conform cercetarilor recente, posibila vatamare si disfunctie a creierului.
Un nivel mai scazut de seleniu este asociat cu declinuri mentale in cadrul populatiei varstnice si la pacientii cu boala Alzheimer. Suplimentarea cu seleniu a raportat o imbunatatire a starilor mentale, reducerea oboselii mentale si a anxietatii la adulti. De asemenea, suplimentarea cu seleniu este asociata cu reducerea severitatii crizelor epileptice la copii.
Dar, in acelasi timp, deficitul de seleniu inseamna proasta dispozitie, anxietate si depresie. Seleniul te ajuta sa ai mintea mai limpede, sa fii mai binedispus si mai agreabil, mai stapan pe sine, mai increzator si mai energic.

Functia tiroidiana
Seleniul joaca un rol extrem de important si pentru tiroida. Si trebuie stiut ca deficitul simultan de seleniu si de iodina exacerbeaza hipotiroidismul si poate conduce chiar la cretinismul mixoedematos, asa cum se intampla in Zair, intr-o zona in care exista un deficit grav al ambelor substante.
Seleniul joaca un rol important in reglarea activitatii tiroidei, intervenind direct in stabilirea echilibrului optim al ratei T3/T4 la nivelul plasmei in procesul de transformare a tiroxinei T4 in hormonul activ T3. Astfel, un nivel scazut al seleniului poate compromite metabolismul hormonal tiroidian. La tineri cu deficit de seleniu, raportul T3/T4 poate atinge valori caracteristice populatiei de varsta a treia, in timp ce o suplimentare a dozei zilnice de seleniu pentru un grup de varsta a treia a avut ca rezultat o semnificativa crestere a raportului T3/T4.
Astfel, seleniul joaca un rol esential in metabolismul hormonilor tiroidieni, in reglarea glandei tiroide si combaterea diferitelor afectiuni tiroidiene, precum nodulii tiroidieni sau tiroidita autoimuna.

Afectiuni cardiovasculare
Seleniul are o functie protectiva fata de sistemul cardiovascular. In acest sens, un rol important il joaca selenoproteina glutadion-peroxidaza GPx in combaterea modificarilor oxidative ale lipidelor si in reducerea agregarii plachetare. Astfel, GPx4 reduce hidroperoxizii fosfolipidelor si esterii colesterolului asociati lipoproteinelor si reduce acumularea lipoproteinelor oxidate de mica densitate pe peretii arterelor. GPx este necesar, de asemenea, in metabolismul hidroperoxizilor. In cazul deficientei de seleniu, o acumulare a acestor hidroperoxizi inhiba enzima prostaciclin-sintetaza, care este responsabila de producerea prostaciclinei vasodilatatoare de catre endoteliu, dar stimuleaza producerea de tromboxan, asociat cu vasoconstrictia si agregarea plachetara. De altfel, la persoanele cu afectiuni ale arterelor coronariene, agregarea plachetara este corelata cu deficienta de seleniu. Dar o serie de alti antioxidanti, precum vitamina E, pot compensa in anumite limite deficienta de seleniu.
Seleniul ajuta la mentinerea elasticitatii tesuturilor, previne rigidizarea arterelor si formarea placilor de aterom, este util in subtierea sangelui si poate preveni accidentul vascular cerebral, insuficienta cardiaca si infarctul. Combinand seleniul cu vitamina Q10 s-a obtinut o reducere cu peste 50% a mortalitatii cardiovasculare intr-un studiu efectuat asupra unui grup de varstnici, obtinandu-se in acelasi timp o revigorare functionala a inimii.

Stresul oxidativ si conditii inflamatorii
Seleniul actioneaza simultan ca un antioxidant si ca un agent antiinflamator. Aceasta, deoarece seleniul in functia sa antioxidanta, in primul rand prin intermediul GPx, poate reduce peroxidul de hidrogen, hidroperoxizii lipidici si fosfolipidici, si prin aceasta poate reduce propagarea radicalilor liberi. Reduce, de asemenea, intermediarii hidroperoxidici pe caile de ciclooxigenaza si lipooxigenaza, reducand productia de prostaglandina si leucotriene inflamatorii. Poate inlatura peroxidul de hidrogen si poate reduce productia de superoxizi.
Orice problema asociata cu stresul oxidativ sau inflamatoriu este susceptibila sa fie influentata de nivelul de seleniu, asa cum este cazul la artrita reumatoida, pancreatita si astm.
Astfel, seleniul joaca un rol extrem de important in prevenirea si incetinirea proceselor degenerative de la nivelul articulatiilor, in combaterea artritei si poliartritei reumatoide si a distrofiei musculare.

Osteoartrita
Dintre afectiunile articulatiilor, osteoartrita este cea mai frecventa, 80% dintre persoanele peste 65 de ani prezinta osteoartrita. Ea reprezinta un grup eterogen de conditii patologice, cu modificari microscopice si radiologice comune. Osteoartrita este o boala degenerative, care apare prin distrugerea cartilajului articulatiei. Astfel, suprafetele osoase articulare, nemaifiind protejate, pot suferi leziuni. Evolutia bolii este de obicei progresiva, insa exista si situatii in care se poate stabiliza la un moment dat. Osteoartrita scade dramatic si progresiv calitatea vietii la varste inaintate, fiind insotita de semne si simptome suparatoare, dintre care durerea si incapacitatea functionala sunt cele mai importante. Durerea este ea insasi cauzatoare de handicap, deoarece determina o mobilitate redusa si, secundar, atrofie musculara si laxitate articulara.
Un rol important in aparitia si dezvoltarea osteoartritei il joaca seleniul. Mult timp ignorat, importanta lui este totusi binecunoscuta si datorita afectiunii endemice Kashin-Beck intalnita in Asia, in zonele in care solul este foarte sarac in seleniu. Studiile ultimelor decenii au stabilit o legatura stransa a osteoartritei articulatiilor mari cu deficitul de seleniu. Astfel, s-a pus in evidenta ca deficitul de seleniu are un grad major de corelare statistica cu aparitia osteoartritei la genunchi. Indivizii care au un nivel suficient de seleniu au un risc redus la jumatate de a dezvolta o forma grava de osteoartrita la ambii genunchi, cifrele fiind chiar mai importante pentru sexul feminin. Cu cat nivelul de seleniu din organism este mai redus, cu atat mai severa este artrita. Mecanismele prin care seleniul protejeaza articulatiile sunt deosebit de complexe si nu sunt inca pe deplin intelese, dar importanta seleniului este evidenta prin efectele lui.

Cancer
Deja din 1970 studiile au evidentiat relatia semnificativa intre doza zilnica de seleniu si mortalitatea produsa de cancer, in unele cazuri mortalitatea fiind chiar si de 2-6 ori mai mica.
Rezultate semnificative s-au obtinut in cazul unor studii privind diferite forme de cancer, cum ar fi cel de ficat, de plamani sau de prostata. Rezultate spectaculoase s-au obtinut in cazul carcinomului hepatocelular in China, unde acesta reprezinta a treia cauza de mortalitate. Unele studii au fost realizate la nivel de orase. Astfel, in cazul unui oras ai carui locuitori au primit sare cu adaos de seleniu, dupa sase ani s-a observat o scadere cu 35% a incidentei cancerului hepatocelular fata de un alt oras in care nu s-a administrat acest adaos de seleniu. Studii extinse au aratat ca seleniul poate reduce in mod semnificativ riscul dezvoltarii cancerului hepatic de catre cei afectati de hepatita B sau C.
Interesant este faptul ca - pe langa rolul selenoenzimelor - in cazul preventiei cancerului se pare ca intervin si alte mecanisme extrem de importante. In primul rand, este esentiala capacitatea seleniului de a stimula raspunsul imun si de a produce metaboliti antitumorigenici, precum metilselenol sau precursorii lui, care pot perturba metabolismul celulelor tumorale, sa inhibe angiogeneza si pot induce apoptoza celulelor canceroase.
Seleniul ajuta la formarea de celule ucigase natural, care pot lupta impotriva celulelor canceroase si poate reduce riscul de cancer la nivelul mai multor organe, atat din punctul de vedere al dezvoltarii unei tumori maligne, cat si al reducerii riscului de deces, in multe studii, acesta fiind redus cu peste 50%, atat in cazul cancerului hepatic, cat si al celui pulmonar, colorectal, de prostata si al celui mamar, precum si in cazul leucemiei. Rezultate pozitive s-au obtinut si din punctul de vedere al suportabilitatii radioterapiei. Este insa important faptul ca majoritatea rezultatelor concludente s-au obtinut prin administrarea unei doze zilnice de 200 de micrograme de seleniu. Din acest punct de vedere trebuie avut in vedere si faptul ca saturarea selenoproteinei P (SelP) se produce doar la doze ce depasesc 100 de micrograme de seleniu pe zi.

Metale grele
Seleniul are si capacitatea de a interactiona si de a reduce prin aceasta toxicitatea unui numar mare de metale grele, precum plumbul, arseniul, cadmiul, mercurul, argintul, platina, prin formarea derivatilor mai putin toxici sau inactivi.

Alte efecte benefice
Trebuie stiut, de asemenea, ca seleniul are si rolul important de a regenera vitaminele C si E, actiune complementara, dar importanta in lupta impotriva radicalilor liberi. De asemenea, este vitala actiunea de protejare a celulelor si membranelor celulare impotriva stresului oxidativ. Trebuie stiut faptul ca deficitul de seleniu se coreleaza cu scaderea activitatii glutation-peroxidazei si este asociat cu distrugerea membranelor celulare, ca rezultat al acumularii de radicali liberi.
De asemenea, seleniul intervine in sinteza coenzimei Q10, in reglarea nivelului hormonilor masculini si in buna functionare a prostatei la barbati.
In celulele si tesuturile organismului uman au fost descrise aproximativ 25 selenoproteine (proteine care contin un reziduu de selenocisteina), clasificate in glutation-peroxidaze, tioredoxin-reductaze si deiodinaze.
Inainte de toate, seleniul este un cofactor necesar pentru mentinerea activitatii glutation peroxidazei, o familie de enzime ce catalizeaza degradarea hidroperoxizilor organici rezultati din procesele metabolice normale si asigura protectia proteinelor, lipidelor si a acizilor nucleici fata de actiunea moleculelor oxidante. Astfel, deficitul de seleniu se coreleaza cu scaderea activitatii glutation-peroxidazei si este asociat cu distrugerea membranelor celulare, ca rezultat al acumularii de radicali liberi.
Si nu trebuie sa uitam efectele benefice esentiale ale seleniului asupra sistemului imun si a celui endocrin.
Seleniul are si un important efect hepatoprotector, fiind recomandat in primul rand in cazul hepatitei B si C, precum si al hepatitei la alcoolici. Seleniul intervine in ameliorarea simptomelor astmului si are un efect benefic in cazul hipertrofiei de prostata.
Sunt rezultate care indica un rol activ al seleniului in reglarea glicemiei, cu un rol activ in activitatea insulinei si in reglementarea proceselor metabolice, in imbunatatirea captarii glucozei. De asemenea, seleniul are ca efect reducerea progresiei complicatiilor diabetului, cum ar fi neuropatia, retinopatia si cataracta, datorita proprietatilor sale antioxidante.
Seleniul poate juca, de asemenea, un rol important si in tratarea degenerescentei maculare si a cataractei.
In general, putem spune ca seleniul incetineste procesul de imbatranire si ne ajuta la mentinerea starii bune de sanatate si tinerete. De asemenea, ajuta pielea si intregul organism sa reziste mai bine in fata arsurilor solare si a iradierii. El este benefic si pentru piele, previne acneea si ne ajuta sa pastram pielea tanara. Ne ajuta sa avem un par sanatos si viguros si previne aparitia matretii.
Seleniul intervine in mod indirect si in cazul curelor de slabire prin faptul ca inhiba enzima necesara celulelor grase pentru a produce trigliceridele ce prezinta un risc crescut pentru inima. In afara de aceasta protectie pentru inima, seleniul intervine si prin sinteza unor hormoni tiroidieni cu rol in scaderea rezervelor adipoase, consecutiv activarii lipolizei.

Aportul de seleniu
Seleniul, elementul chimic cu numarul atomic 34, cu un aspect cenusiu-lucios, al carui nume vine de la grecescul Selene (luna), a fost descoperit de catre savantul suedez Jons Jakob Berzelius in anul 1817. Utilizat initial mai ales in industria sticlei si apoi a celulelor fotovoltaice, a devenit ulterior cunoscut pentru rolul esential pe care il joaca in organismul nostru. Astfel, astazi, el reprezinta unul dintre cele mai importante oligoelemente, aportul zilnic gasindu-se in functie de zona si de alimentatie, aproximativ intre 30 si 100 de micrograme pe zi. Un aport zilnic de pana la 800 de micrograme pe zi este considerat fara nici un fel de risc, totusi, pentru unele persoane supersensibile ar trebui evitate doze zilnice de peste 600 de micrograme pe zi. In doze mari, peste 2-5.000 micrograme, apar efecte toxice precum prurit, ulcere pe piele, unghii fragile si altele.

Alimentatia si seleniul
Aportul alimentar de seleniu este asigurat printre altele de cereale, seminte de floarea-soarelui, alune braziliene, ceapa, ciuperci, peste, crustacee, carne, oua etc. Trebuie insa avut in vedere ca aportul de seleniu depinde in primul rand de concentratia de seleniu din sol care dicteaza concentratia acestuia in plante si - daca furajele nu sunt imbogatite cu seleniu - mai departe si concentratia de seleniu in produsele animaliere. Trebuie stiut ca la nivel mondial, ca valoare medie, continutul de seleniu din sol, facand abstractie de cazurile extreme, este in jur de 200-300 de micrograme pe kilogram. Dar in Romania aceasta concentratie este cu 40% si chiar cu 63% mai mica, astfel incat aportul de seleniu pe care ni-l asigura produsele alimentare este cu totul insuficient, fiind imperios necesar sa suplimentam acest aport zilnic cu doze adecvate. In absenta acestei suplimentari riscam sa inducem un deficit cronic de seleniu cu riscuri majore pentru sanatatea noastra. Efectele deficitului de seleniu nu se manifesta imediat. Ele apar in timp, dar atunci cand sunt manifeste, din pacate, de multe ori, ele sunt extrem de greu de contracarat. De aceea este recomandabil ca masurile sa fie luate cat mai repede.
De asemenea, mai trebuie stiut ca in afara de continutul propriu-zis de seleniu mai trebuie urmariti si alti factori. O cantitate semnificativa de pesti sunt contaminati cu metale grele. In aceste cazuri, seleniul le reduce toxicitatea, interactionand cu acestea, dar in acelasi timp nu mai este disponibil pentru organismul nostru. In plus, trebuie stiut ca seleniul apare in diferite structuri moleculare specifice diferitelor alimente. Iar aceste molecule sunt mai greu sau mai usor asimilabile de catre noi, adica difera biodisponibilitatea seleniului prezent in aceste alimente sau in suplimentele respective. Astfel, in afara de continutul propriu-zis de seleniu prezent intr-un aliment sau intr-un supliment nutritiv trebuie sa fim foarte atenti si la biodisponibilitatea acestuia. In plus, in foarte multe procese vitale, seleniul nu actioneaza singur, astfel incat o eficacitate maxima se obtine atunci cand el este insotit de o serie de alte elemente bioactive.

Un produs cu rezultate remarcabile, puse in evidenta in peste 25 de ani de utilizare, il reprezinta Bio-Seleniu+Zinc de la Pharma Nord, care contine si o serie suplimentara de antioxidanti esentiali pentru buna functionare a organismului nostru si a caror activitate potenteaza actiunea seleniului. Astfel, acesta asigura un aport suplimentar de vitamina A (beta-caroten) - un antioxidant de exceptie, tinand cont de faptul ca o singura molecula de beta-caroten poate satura pana la 1.000 de radicali de oxigen, vitamina B6 - esentiala in asimilarea zincului si in metabolismul metioninei, vitamina E - care potenteaza efectele vitaminei A, dar este ea insasi capabila sa elimine radicalii liberi inainte chiar ca acestia sa ajunga la membrana celulara, precum si vitamina C – care, dincolo de propria ei actiune, este necesara unei actiuni eficiente a vitaminei E. In plus, zincul este la randul lui un element esential in activitatea celulara, in capacitatea de aparare a organismului, in cresterea imunitatii, potentand in mod esential actiunea seleniului. Trebuie mentionat si faptul ca produsul Bio-Seleniu+Zinc de la Pharma Nord a fost inclus intr-o serie intreaga de cercetari la nivel european despre importanta seleniului pentru sanatate! (Foto: www.istockphoto.com, www.pharmanord.com)

Nu uitati! Un om informat este un om puternic si sanatos! Alegeti intelept suplimentele nutritive, optati pentru un stil de viata adecvat si pentru o alimentatie sanatoasa! Sanatate, ca-i mai buna decat toate!