Maslinul, copacul cu fructe de aur

Imprimare

De mii si mii de ani, maslinul i-a fascinat pe oameni si continua sa o facă, iar, datorita calitatilor sale exceptionale, uleiul de masline era vazut ca un dar al zeilor pentru pamanteni. Unii spun ca maslinul ar fi primul copac cultivat de om pentru fructele sale. Se pare ca el a inceput sa fie cultivat in urma cu mai bine de 7.000 de ani, in Creta și in insulele din jur, care acum fac parte din Grecia. Alții sustin ca ar fi aparut in regiuni precum Iordania, Persia sau pe Valea Nilului. Insa, indiferent de care este adevarul istoric, maslinul este un copac cu totul deosebit, care apare in multe mitologii si care inca ne aprinde imaginatia. Se poate spune ca, pentru om, maslinele reprezinta, probabil, cele mai importante fructe. Se crede ca primele plantatii de maslini au fost organizate in urma cu 5.500 de ani, in insula Creta, de catre civilizatia minoica.

Acolo s-au gasit fosile de maslin care dateaza din anii 1660-1600 i. H., perioada in care a avut loc cea mai mare eruptie vulcanica din ultimii 10.000 de ani, pe insula Thera. In urma eruptiei, orasul Akrotiri a fost complet ingropat in cenusa, civilizatia minoica a fost distrusa, iar padurile din nordul Africii au disparut, in locul lor formandu-se desertul Sahara. In mod evident, civilizatiile mediteraneene au considerat maslinul un copac sacru. Practic, culturile de maslini au influentat istoria civilizatiilor din regiunea mediteraneana. Imperiile din aceasta zona s-au ridicat si au decazut si datorita maslinilor. Pentru ca maslinii ofereau bunastare si rezerve de hrana pentru viitor, popoarele care se indeletniceau cu agricultura au devenit societati mai stabile, mai sigure si mai bogate. Iar acest lucru a dus la cresterea populatiei si la mentinerea pacii in zona. Exista un detaliu care ne arata ca aceasta stabilitate sociala dura mult timp, si anume faptul ca, odinioara, un maslin avea nevoie de 8 pana la 10 ani pana la prima productie de fructe.
Livezile de maslini au ajutat imperiile roman si grec sa creasca si sa devina mari forte economice si politice. Interesant este ca declinul acestor imperii corespunde cu distrugerea livezilor de maslini, ceea ce a dus la reducerea rezervelor de masline, de ulei de masline, de lemn de maslin si de sapun din masline. Ceva asemanator s-a intamplat si in zilele noastre: in razboiul israeliano-palestinian, evreii au distrus cu buldozerele peste 50.000 de maslini, ceea ce a dus la o mare dereglare economica in Fasia Gaza, caci multi palestinieni traiau de pe urma cultivarii maslinilor. In plus, datorita faptului ca, in mod traditional, maslinul este considerat un simbol al pacii si al bunavointei, distrugerea maslinilor de langa Betleem, locul nasterii lui Iisus Hristos si leaganul istoriei biblice, a fost interpretat drept un gest de provocare, de razboi, de rupere a pacii fata de palestinieni.
Nu e de mirare, prin urmare, ca vechii greci considerau uleiul de masline un dar al zeitei Atena. Marele Homer spunea ca este aur lichid, iar Legile lui Solon (valabile in secolele VII si VI i. H.) pedepseau taierea maslinilor cu moartea! Grecii foloseau uleiul de masline in scopuri religioase, ca aliment, ca ingredient cosmetic si ca leac tamaduitor. Lampa sacra utilizata pentru iluminarea pe timp de noapte folosea drept combustibil uleiul de masline. Acesta era folosit si in ungerile rituale sacre, la nunti si la botezuri. De altfel, uleiul de masline este folosit si in crestinism, astazi – ungerea cu untdelemn. Istoricul Herodot scria, in anii 500 i. H., ca cresterea si exportarea maslinilor si a uleiului de masline erau atat de importante, atat de sacre, incat doar fecioarele si eunucii aveau voie sa se ocupe de cultivarea maslinilor.
David, marele rege al evreilor, a pus paza armata la depozitele sale cu ulei de masline, caci il considera cu adevarat pretios. In urma cu 3.000 de ani, comerciantii greci au adus maslini in regiunea Italiei de astazi. A fost un mare succes, caci livezile de maslini s-au raspandit in toata zona sudica si centrala a peninsulei italice. Primii care au cultivat maslinii pe aceste taramuri au fost etruscii, care locuiau in regiunea Toscanei de astazi. Apoi, romanii antici au infiintat prima organizatie a producatorilor de ulei de masline, inventand chiar un fel de bursa a maslinilor (unde acestia se tranzactionau ca materie prima), pe care au numit-o Arca Olearia. Practic, uleiul de masline functiona ca moneda de schimb. Vechii romani se stropeau cu ulei de masline dupa baie, pe intregul corp, pentru hidratare. Desigur, il consumau si ca aliment. La fel cum s-a intamplat si cu alte plante, romanii au fost cei care au raspandit cultura maslinului in intreaga Europa.
In Evul Mediu, intre secolele V si XV, uleiul de masline era foarte scump, astfel ca a devenit un aliment de pret rezervat celor bogati. Cu 800-1.000 de ani in urma, calugarii benedictini si franciscani au infiintat plantatiile de maslini care pot fi vazute si astazi in zona din centrul Italiei. Datorita studiilor stiintifice ale lui Leonardo da Vinci, geniul Renasterii, care s-a nascut in valea Vinci de langa Florenta, in Toscana au fost plantati foarte multi maslini, mai ales in zona orasului Lucca, apoi in Pescia. In urma cu sase secole, locuitorii din Lucca, Florenta si Toscana comercializau deja cu succes uleiul de masline, multi dintre ei imbogatindu-se.
Maslinul face parte din familia Oleaceae si traieste aproximativ 300-400 de ani, insa despre unii se crede ca au chiar si 1.000 de ani. Desigur, vorbim mai ales despre soiul Olea europaea. Exista insa multe alte varietati care fac fructe de culori diferite, cu gusturi si cu proprietati diferite. Tocmai datorita versatilitatii maslinelor si a faptului ca uleiul obtinut din ele este un ingredient culinar atat de important, aceste fructe pot fi numite, pe drept cuvant, „fructe nobile”. In mod aparent surprinzator, in ciuda nobletii si a istoriei sale legendare, maslinul este un copac foarte modest. Nu surprinde deloc prin exotism, nu creste foarte inalt, nu este pretentios, iar frunzele sale sunt cu totul obisnuite. Cu toate acestea, popoarele mediteraneene il venereaza in continuare, considerandu-l si astazi un simbol al pacii, al victoriei si al persistentei vietii. In zilele noastre, in Grecia exista livezi de maslini de peste un milion de exemplare. Toscana este o alta regiune importanta pentru cultivarea maslinului. In urma cu 300 de ani, Academia Georgofili din Toscana, forum al celor mai varstnici cercetatori din lume din domeniul agriculturii, a dezvoltat un proiect maret: cum sa cultivi cel mai bun ulei de masline si cum sa il pastrezi. In anul 1830, in Toscana existau 240.000 de hectare de plantatii de maslini – primul pas catre cultivarea moderna a maslinului. Iar pepinierele din Pescia reprezinta locul in care, in ultimii 150 de ani, au luat nastere maslinii moderni. Acestia ajung astazi in plantatiile din Italia, in tarile mediteraneene si europene, precum si in multe alte tari ale lumii, din Australia pana in SUA si din America de Sud pana in India si Noua Zeelanda.
Proprietatile nutritionale si medicale ale uleiului de masline au fost prezentate de catre numerosi scriitori si filosofi antici greci. Marele Aristotel a scris pe larg despre metodele de cultivare a maslinului. Iar mitologia grecilor ne povesteste ca Atena, zeita intelepciunii si a pacii, si-a infipt sabia magica in pamant, iar aceasta s-a metamorfozat intr-un maslin – astfel, locul in care acesta a aparut a fost numit Atena, in onoarea ei. Legendele locale spun ca acel maslin originar a trait multe secole si ca toti maslinii din Grecia isi au originea in bucati din radacinile acestuia. Homer sustinea ca, in vremea sa, acest maslin avea deja 10.000 de ani! De asemenea, in secolul al VIII-lea i. H., in locul in care se tineau jocurile olimpice grecesti, atletii invingatori erau aclamati si incoronati cu cununi din ramurele de maslin. Iar monezile de aur din Atena infatisau portretul zeitei Atena, care purta pe casca o cununita din frunze de maslin si tinand o cupa cu ulei de masline.
Florile parfumate ale maslinilor sunt mici, albe-crem, ascunse printre frunzele groase. Imbobocesc incepand cu luna aprilie, timp de mai multe saptamani. Fructele sunt negre-purpurii la coacere, insa unele soiuri fac masline verzi sau maro-aramiu. Exista insa chiar și masline albe! Marimea fructelor difera si ea, chiar in acelasi copac, iar forma e rotunda sau ovala, uneori cu varfuri ascutite. Unele masline pot fi consumate ca atare, fiind dulci, insa cele mai multe trebuie tratate inainte de consum. Se recolteaza in luna octombrie si se proceseaza cat mai repede, pentru a nu fermenta. Frunzele de maslin sunt verzi-gri. Maslinii trebuie curatati anual de frunze si de crengile neproductive. Maslinii cresc pana la 15 metri in inaltime, insa cultivatorii ii mentin la 6 metri, pentru o productie maxima. Acesti copaci rezista bine la seceta si la vanturi puternice, tolereaza conditiile din apropierea apelor sarate si prefera solurile bine drenate, cu un pH de pana la 8,5. Sunt mai rezistenti la boli si la insecte decat orice alt pom fructifer – de aceea, nu au nevoie de stropire. Maslinii se inmultesc prin altoire sau prin butasire, nu prin seminte.
Viata indelungata, parul matasos si pielea sanatoasa si seducatoare a locuitorilor din jurul Marii Mediterane se datoreaza mai ales uleiului de masline, care e nelipsit din alimentatia lor. Nu degeaba este utilizat chiar si in retetele cele mai pretentioase ale celor mai buni chefi ai lumii! Pe langa gustul delicios, uleiul e benefic pentru inima, colesterol, piele si par.
Uleiul este extras din masline prin presare, in prima zi dupa recoltare, pentru ca altfel, din cauza fermentatiei, calitatea sa scade, gustul nemaifiind la fel de bun. El poate fi consumat ca atare sau utilizat ca ingredient culinar imediat dupa ce este obtinut. Uleiurile de masline sunt unice si se diferentiaza unele de altele prin caracteristici specifice, la fel cum se diferentiaza vinurile prin arome si gusturi. Uleiurile de masline din comert au o multitudine de culori, de arome si de gusturi – pot fi florale, cu gust de nuca, delicate sau mai aspre.
Uleiul de masline, supranumit aurul lichid, este cel mai sanatos ulei vegetal, alaturi de cel din nuca de cocos. Printre cele mai importante beneficii ale uleiului de masline consumat ca aliment se numara imbunatatirea digestiei si a activitatii inimii, datorita continutului sau scazut de colesterol si proprietatilor sale antioxidante. De asemenea, el face ca parul sa fie mai sanatos si mai stralucitor, previne matreata, previne ridurile si incretiturile pielii, previne uscarea tenului si acneea, intareste unghiile, atenueaza durerile musculare, scade tensiunea vasculara si se pare ca sterge chiar si efectele consumului de alcool.
De asemenea, regasim uleiul de masline extravirgin si in multe produse de calitate ale industriei cosmetice. Fiind alcatuit din 80% acid oleic, penetreaza usor tesutul cutanat, pe care il hraneste, il apara si il repara. Contine trei dintre cei mai importanti antioxidanti: vitamina E, polifenoli si fitosteroli. De aceea, aplicat pe piele, o protejeaza de imbatranirea prematura, o face mai catifelata si o apara de razele ultraviolete. Hidroxi-tyrosolul, un component destul de rar, apara pielea de actiunea radicalilor liberi. Spre diferenta de produsele comerciale care contin chimicale, uleiul de masline patrunde adanc in piele, pe care o curata, si nu blocheaza porii. Este foarte util in exfolieri, mai ales in combinatie cu sarea de mare, care este abraziva. Poate fi folosit si pe post de demachiant, de catre femei, si pe post de crema de ras sau de after shave, de catre barbati. Prin urmare, uleiul de masline este un ingredient important in produsele cosmetice naturale de calitate. Cremele, lotiunile de corp si in general cosmeticele pe baza de ulei de masline sunt din ce in ce mai populare. Brandul romanesc Apimond a creat crema Bio nutritiva cu ulei de masline si ulei de avocado. Este o crema de zi sau de noapte, non-grasa, care hraneste pielea si o protejeaza de agentii externi, prevenind imbatranirea, regenereaza si hidrateaza tenul si ajuta la mentinerea tonusului general al pielii. Se absoarbe usor si nu contine ingrediente chimice periculoase. (Foto: www.freeimages.com, www.apimond.ro)