Teiul, copacul pacii, al prieteniei si al dragostei

Imprimare

Cu totii cunoastem impunatorii si parfumatii tei din curtile si de pe strazile noastre... Primavara, atunci cand infloresc, strazile se umplu de aroma lor ametitoare... Teii cresc atat in paduri, alaturi de stejari si fagi, cat si pe marginea drumurilor, in spatii verzi, in grupuri, in siruri sau solitari. Acolo unde cresc, ei imbunatatesc solul, iar umbra lor mentine umezeala microclimatului de la sol, umezeala esentiala pentru regenerarea naturii.

Exista peste 40 de genuri si peste 350 de specii de copaci din familia Tiliaceae, care cresc mai ales in zone tropicale si subtropicale. In Europa, teii cresc in centrul si sudul continentului, din Peninsula Iberica pana la Marea Neagra. In Romania intalnim doar tei din genul Tilia, cu cele trei specii: Tilia cordata Mill (teiul comun), Tilia tomentosa Moench (cea mai rezistenta la seceta) si Tilia platyphyllos Scop (specia care are nevoie de cea mai multa apa). Teii pot ajunge la varste inaintate, iar trunchiurile lor pot fi foarte masive.
Pentru oameni, teiul este un copac special, atat ca simbolistica, cat si ca utilitate practica. Atat teiul european, cat si cel american infloresc vara devreme, iar florile lor au acel minunat parfum dulce. Florile de Tilia cordata (teiul cu frunze mici) uscate sunt folosite in fitoterapie, in infuzii medicinale care amelioreaza racelile, tusea, febra sau chiar anxietatea sau in bai calmante. Tot din florile de tei se obtine si o vopsea galbena.
Lemnul de tei e neted si fin si nu e foarte dur. In Evul Mediu, era preferat de catre sculptori pentru a realiza statui ale sfintilor si ale Fecioarei Maria, precum si pentru icoane. Astazi, e utilizat in continuare in sculptura, dar si in industria mobilei, in producerea de chibrituri, de pensule, iar uneori pentru instrumente muzicale – chitara electrica, bete de percutie etc. Tot din lemnul de tei se obtinea un carbune negru, iar din acesta se obtinea o vopsea neagra cu care se picta mobilierul, la tara. Iar scoarta interioara a teiului este fibroasa – din ea se pot obtine sfoara si fibre (de aici si numele teiului american: Basswood). Cu ajutorul acestor fibre se sprijineau, odinioara, vita-de-vie si pomii fructiferi. Dar tot fibrele din scoarta de tei erau folosite de pastori pentru a trata inflamatiile de la picioarele oilor.
Simbolic, teiul e asociat unor semne din zodiac – Gemeni, Sagetator si Taur, unor planete oculte – Jupiter, Mercur si Soare, unor sarbatori – Beltane, Litha, Ostara, elementului Aer, energiei Yin, unor zei - Odin, Arainrhod, Freya, Frigg, Ostara si Venus, iar ca actiune magica are darul de a atrage dragostea, de a echilibra energiile si de a neutraliza negativitatea.
Teiul are parte, la fel ca multi alti arbori sacri din Europa, de multe alte asocieri simbolice. El protejeaza de ghinion si de trasnete, iar natura sa luminoasa alunga spiritele rele care ar putea ataca o gospodarie. In mitologia romaneasca, teiul era investit cu virtuti speciale, alaturi de alti pomi si copaci (fagul, bradul, nucul, marul, salcamul). El era un copac sacru, care simboliza prezenta divina, avand un loc special in imaginarul traditional. De aceea, el aparea in multe ritualuri locale, fiind „un simbol al vietii si al mortii”. Teiul este, la romani, copacul cosmic sau „imaginea vegetatiei cosmice”, imbratisand orizonturi existentiale.
In ultima duminica din Postul Pastelui, icoanele din biserici si din case se decorau cu ramuri de tei. De sarbatoarea Cincizecimii, ramurile inflorite sunt sfintite si aduse apoi acasa de catre tineri, find puse langa icoane. Ele tin toata vara si se spune ca tin departe grindina si furtunile, pastrand si atmosfera calma in casa. Protejeaza de rau si chiar vindeca. In unele sate din Bucovina, mormintele sunt decorate cu ramuri de tei, pentru a aduce pace celor plecati dincolo.
Se pare ca la noi, la romani, prezenta teiului in lirica populara isi are originea in mitologia arhaica daca si daco-romana, in care copacii si padurea sunt prezente constante si deosebit de importante pentru om. Exista povesti in care apare teiul, Plugusorul asociaza teiul cu divinitatea, iar teii din poezia lui Eminescu sunt o urmare fireasca a acestor traditii populare simbolice si lirice romanesti.
Mitologia greaca leaga originea teiului de povestea unei zane numite Filira. Aceasta a fost sedusa de Cronos (transformat in cal), l-a nascut pe Chiron si apoi s-a transformat intr-un tei. O alta legenda este cea a lui Filemon si a sotiei sale, Baucis. Casnicia lor si iubirea pe care si-o purtau reciproc au fost exemplare, ei ramanand nedespartiti chiar si dupa moarte. Zeus le-a transformat casa intr-un templu, Filemon a fost metamorfozat intr-un stejar, iar Baucis intr-un tei, in semn de multumire pentru ospitalitatea lor. Crengile celor doi copaci s-au unit si au ramas nedespartite. Pentru vechii greci, teiul era un simbol al dragostei maritale si al sotiei perfecte, al simplitatii, inocentei si bunatatii. Gratie parfumului florilor sale, teiul a devenit, in mitologia greaca, arborele sacru al Afroditei. Herodot nota ca vracii sciti foloseau frunze de tei pentru inspiratie si pentru a prezice viitorul. Iar in vechea Roma, teiul era un simbol al dragostei maritale si al fidelitatii in cuplu, fiind totodata copacul lui Venus, zeita dragostei, si al Iunonei, zeita intelepciunii. Tinerele cupluri isi decorau altarul din locuinta cu ramuri de tei in floare, pentru a obtine intelepciune si iubire statornica. Poetul Ovidiu scria ca, in timpul sarbatorii dedicate zeitei fertilitatii, fetele purtau coronite impletite din flori de tei.
Pentru europenii de acum doua mii de ani era un pacat sa tai un tei, pentru ca acesta era copacul prieteniei si al fidelitatii. Bolnavii erau adusi sub coroana teilor pentru a se vindeca. Iar in astrologia celtica, teiul simboliza altruismul. In mitologia germanica precrestina, teiul era un copac sfant, avand o valoare simbolica foarte mare, caci era asociat cu Freya, pazitoarea vietii, zeita norocului, a fertilitatii, dragostei si adevarului. Se spunea ca teii nu pot fi loviti de trasnet pentru ca Freya era sotia lui Wotan, cel mai important zeu din panteonul germanic. Triburile germanice de acum doua mii de ani considerau teiul si un copac al pacii si al dreptatii – judecata tribala se facea sub un tei.
In mitologia slava, teiul (lipa) e un copac sfant, care a dat numele multor localitati slave. Numele lui a fost preluat si de catre lunile iunie in Croatia si iulie in Polonia. De asemenea, se pare ca orasul Leipzig din Germania isi tragele numele tot din cuvantul „tei” (Linden, in germana).
In Europa, teii erau plantati, de multe ori, in fata bisericii din localitate, in curtile unor castele sau in pietele centrale. Ei reprezentau locul in care comunitatea locala se aduna si socializa sau lua decizii importante. La umbra coroanei generoase si umbroase a teilor se amplasau de multe ori banci si mese din piatra, locul fiind ideal pentru intalniri ale comunitatii. Multe orase nemtesti au in centru lor plantati tei, de ale caror coroane gratioase si umbroase se bucura toata lumea. Unii dintre acesti tei sunt foarte batrani. Probabil ca teii cei mai cunoscuti sunt aceia din cartierul istoric al Berlinului, de pe bulevardul Unter den Linden (in traducere, „Sub Tei”). Primii tei au fost plantati acolo in secolul al XVI-lea, insa multi dintre ei au fost doborati la inceputul secolului XX, iar cei ramasi au fost distrusi in timpului celui de-al Doilea Razboi Mondial. Teii care cresc acolo astazi au fost plantati in anii 1950.
Unele natiuni isi aleg cate un copac pe care il considera reprezentativ si simbolic pentru ele. Germanii, de pilda, au ales stejarul, iar rusii, mesteacanul. Teiul este simbolul ales de catre poporul sloven pentru a-si marca independenta. Multe popoare europene, printre care si cele slave, considerau teiul un copac ritualic, venerandu-l. In traditia populara slovena, aceasta atitudine se reflecta mai ales in dansurile populare din jurul teilor, care aveau loc in satele din regiunea Koroska si care erau cunoscute sub numele de „rej pod lipo” (dansul de sub tei). Iar pe uniforma militara a Sloveniei (pe atunci parte a Iugoslaviei) apareau frunze de tei. In august 1991, la doar o luna dupa ce Slovenia si-a proclamat independenta, oamenii de stat ai natiunii s-au intalnit pentru prima data sub teiul din Najevnik. In anii ce au urmat, aceste intalniri anuale au devenit o traditie a oamenilor politici. Acest tei se spune ca are 700 de ani, iar trunchiul sau are o circumferinta de peste 10 metri.
Traditia slovena spune ca, inca din vremuri imemoriale, oamenii au plantat tei pentru a marca ocaziile speciale. Se pare ca teii cei mai batrani din Slovenia au fost plantati inca de pe vremea incursiunilor turcilor, in locuri in care au fost invinsi sau fortati sa se retraga. Acesti tei sunt numiti chiar si astazi „tei turcesti”. Tot in Slovacia exista faimosul bulevard al teilor lui Napoleon, aflat la intrarea in localitatea Logatec, pe drumul care era odinioara cea mai importanta legatura dinte Liubliana si Trieste. Cei 290 de tei se intind pe o lungime de doi kilometri si au fost plantati in anul 1810, in vremea in care francezii guvernau provincia Iliriana, cu ocazia nuntii Imparatului Frantei, Napoleon Bonaparte, cu Printesa Austriei, Marie Louise. Astazi, acest drum al teilor are statut de monument horticol.
Teiul a fost folosit de catre poetii tuturor vremurilor ca o metafora pentru frumusetea naturii, fiind considerat un copac gratios, un copac al iubirii si un copac al pacii. Astfel, pentru europeni, teiul a intruchipat, timp de secole, imaginea romantismului... Si isi pastreaza inca aceasta aura de protector al iubirii...
Dar cel mai important este ca din polenul si din nectarul florilor de tei albinele obtin una din cele mai apreciate mieri. Este o miere cu totul speciala, o varietate rafinata, parfumata, de un galben deschis cu irizatii verzui. Mierea de tei Roua Florilor de la Apidava este deosebit de delicioasa. Are un miros dulce-lemnos specific si cristalizeaza foarte repede, mai ales intr-un mediu rece, insa mierea de tei cristalizata e mult mai dulce decat cea lichida! Mierea de tei de la Apidava contine foarte multe vitamine (mai ales din complexul B), aminoacizi, polen si mana. (Foto: www.istockphoto.com, www.apidava.ro)