Frasinul, magicianul padurii

Imprimare

Fraxinus excelsior, un copac falnic, cu totul deosebit, e cunoscut sub numele de frasin, frasin comun sau frasin european, pentru a se distinge de celelalte 50 de varietati de Fraxinus. E foarte raspandit in Europa, crescand din Sud, din Turcia pana departe in Nord, in Norvegia, spre Cercul Arctic, si din Spania in Vest pana departe spre Est, in Muntii Caucaz. A fost naturalizat insa chiar si in regiuni ca Noua Zeelanda, Canada si SUA. De cele mai multe ori, este "stapanul" padurilor in care creste, caci are o infatisare impunatoare si este prezent in numar mare.

Din punct de vedere botanic, frasinul face parte din familia Oleaceae, fiind inrudit cu maslinul si cu liliacul! Are frunze cazatoare, atinge cam 20-25 de metri in inaltime, are o coroana inalta si ingusta, are frunze frumoase, face flori mici, de un violet inchis si niste fructe alungite si plate, cu seminte, care seamana cu niste cheite si sunt stranse in manunchiuri. Se pare ca traieste pana la 250 de ani sau chiar mai mult, prefera solurile umede, iar din cauza ca nu suporta temperaturile scazute, nu il gasim la altitudini mai mari de 2.000 de metri.
Datorita faptului ca frasinul creste foarte repede si e foarte dur si rezistent, este ideal ca resursa de lemn pentru fermieri si proprietarii de mici gospodarii. La tara, e unul dintre cele mai versatile tipuri de lemn, avand foarte multe utilizari casnice. Pana la mijlocul secolului XX, frasinul era supus unui tratament care dura 10 ani, pentru a da un randament maxim ca lemn de foc sau ca material de constructie, in ceea ce priveste rezistenta. In mitologia scandinava, Yggdrasil, adica Arborele Lumii, arborele care constituia centrul lumii, era un frasin. Din cartea sacra Edda (scrisa in secolul al XIII-lea) si din alte carti nordice, aflam ca acest frasin sacru isi are radacinile in Infern, iar cu varful crengilor atinge Paradisul, fiind considerat copacul renasterii si al vindecarii. De asemenea, la druizi, el era unul dintre cei trei copaci sacri, alaturi de stejar si paducel – conducatorii acestora isi faceau sceptre din lemnul lui.
Intr-un singur loc, si anume in Insula Bute din Scotia, indragostitii mancau frunzele unui frasin care crestea langa biserica St. Blane, pe care il numeau Dreamin' Tree (copacul viselor). Se spunea ca visele placute pe care frunzele acestui frasin le prilejuiau le dadeau indicii despre intentiile viitoare ale iubitei sau iubitului... Exista multe alte superstitii legate de frasin, care era considerat un copac magic. De pilda, se credea (fara nici o baza reala) ca, daca frasinul infloreste devreme, vara ce va urma va fi ploioasa. O alta superstitie spunea ca, daca trunchiul unui frasin era despicat, iar un copil bolnav era trecut prin despicatura, acesta se vindeca. Se credea ca frasinul vindeca si negii – fiecare neg era impuns cu un betisor de lemn care apoi se infigea intr-un frasin si se lasa acolo, procedeul fiind insotit de rostirea unei formule magice...
In muntii Greciei intalnim o varietate de frasin numita Fraxinus ornus. Din scoarta acestui frasin, atunci cand e taiata, curge un suc pe care vechii greci il numeau meli, adica "miere", caci este dulce, fiind alcatuit din zaharuri naturale. Pe vremuri, in insula britanica, nou-nascutilor li se dadea o lingura din acest suc, apoi se considera ca ei s-au inrudit cu frasinii respectivi. Daca copacul era sanatos, copilul crestea sanatos, astfel ca el trebuia sa aiba mereu grija de frasinul sau... Sucul din scoarta de frasin a fost vandut ca medicament sub numele de Manna pana tarziu, spre inceputul secolului XX.
Vechii greci si romani, precum si anglo-saxonii isi faceau din lemn de frasin unelte, sulite si manere pentru scuturi, caci aceasta esenta este foarte rezistenta la lovituri. De altfel, aesc, numele anglo-saxon al frasinului, inseamna "sulita". Tot din frasin au fost construite si primele sasiuri ale masinilor Morgan. Astazi, din frasin se fabrica manere pentru uneltele de mana (topoare, de pilda) si echipamente sportive, precum vasle, rachete de tenis, bete de snooker sau crose de hockey. Este foarte bun pentru asa ceva datorita flexibilitatii sale, rezistentei sale la socuri si la despicare. Practic, frasinul este cel mai elastic lemn dintre esentele europene. Frasinul este, de asemenea, al doilea in topul esentelor de lemn utilizate la constructia aeroplanelor.
Si din punct de vedere medicinal, frasinul este un adevarat copac-minune. In secolul al XVIII-lea, William Gilpin il numea Venus al padurilor, iar poetul englez Spenser spunea ca frasinul este for nothing ill (mentine sanatatea). In urma cu trei veacuri, semintele de frasin se pastrau in sare si in otet, apoi erau folosite in loc de capere in salate si in sosuri. Ca leacuri sunt folosite mai ales scoarta (inclusiv a radacinii) si frunzele de frasin.
Scoarta si coaja radacinii au proprietati astringente si au fost folosite mai ales in decocturi impotriva febrei, blocajelor hepatice si biliare, reumatismului si artritelor. Ele contin fraxin, un glucozid amar, fraxetin, o alta substanta amara, taninuri, quercitina, mannit - un ulei putin volatil, acid malic - liber si in combinatie cu calciu. Frunzele de frasin se culeg in luna iunie, se usuca bine, se piseaza, iar pulberea se pastreaza in recipiente bine inchise. Ele au proprietati diuretice, diaforetice si purgative si sunt utilizate in preparatele medicinale de astazi pentru efectul lor laxativ, mai ales in tratarea durerilor reumatice si a gutei. Se spune ca apa distilata din frunze de frasin, administrata in fiecare dimineata, e buna in lecuirea hidropiziei si a obezitatii. Decoctul de frunze in vin alb are reputatia de a vindeca icterul si de a dizolva pietrele. Odinioara, frunzele de frasin se amestecau in ceaiuri si infuzii din alte plante.
Fructele (semintele) de frasin erau pretuite de medicii din vechime, fiind considerate mai active chiar decat scoarta si frunzele si fiind utilizate in tratarea flatulentei. Nu foarte departe in timp, ele inca mai erau pastrate in otet si sare, fiind consumate pe post de... muraturi si inlocuind de multe ori caperele in salate si in sosuri. Din scoarta, frunzele si mugurii de frasin se prepara, si astazi, infuzii deosebit de utile in tratarea unor afectiuni precum ulcerul gastric si duodenal, dismenoreea si metroragiile, colecistita, enterocolita, guta si reumatismul.
Din studiile recente s-a observat ca frasinul are efecte analgezice, antiinflamatoare, antimicrobiale si antivirale, antioxidante, imunomodulatoare, ajuta la vindecarea ranilor externe si previne atacurile fotodinamice. Avand importante efecte laxative, diuretice si depurative, regasim frunzele de frasin in multe infuzii de plante si tincturi destinate curelor de slabire si combaterii obezitatii. De asemenea, in curele de prevenire si de combatare a celulitei. Tinctura Siluetus de la Faunus Plant, 100% naturala si obtinuta prin prelucrare manuala, cu mare grija, favorizeaza arderea grasimilor si diureza, ajutand la pierderea in greutate si la mentinerea greutatii corporale potrivite, contribuind, de asemenea, si la detoxifierea organismului. (Foto: www.istock.com, www.faunusplant.ro)