De o incredibila varietate, orhideele fac parte din cea mai mare familie de plante din lume, familia Orchidaceae cuprinzand pana la 30.000 de plante, cu flori care mai de care mai frumoase, mai viu colorate. Orhideele au fascinat omenirea, atat prin diversitate, cat si prin aura lor misterioasa. Pot creste atat in regiunile semidesertice, in conditii de seceta, cat si in regiunea Cercului Polar, la temperaturi foarte scazute. Intalnim orhidee atat in copacii muntilor, la altitudini de pana la 3.000 m, dar acestea pot creste si sub pamant, private de lumina zilei.
In functie de mediul in care cresc, orhideele se impart in trei categorii: terestre (orhidee care cresc pe sol), epifite (care cresc in copaci sau pe alte plante) si lithofite (orhidee care cresc in conditii extrem de austere, in soluri sarace, lipsite de substante nutritive.

Denumita planta nemuririi de catre vechii egipteni, Aloe Vera este considerata, datorita virtutilor sale terapeutice, o regina a plantelor medicinale. Originara din Africa de Nord, aceasta este o planta cu frunze carnoase, suculente, cu aspect de sulita, inconjurate de tepi. Acestea au un ritm de crestere foarte rapid. Florile pot fi galbene, portocalii sau rosii, sunt asezate in forma de spic, avand forma tubular, si apar mai des la planta crescuta spontan, decat la cea crescuta in ghivece, in special cele tinute in interior. La fel ca si ceapa, usturoiul, laleaua sau crinul, Aloe Vera face parte din familia Liliaceae. Creste spontan in tarile tropicale, din Asia, Africa si America, dar si in partea de sud a Europei, insa ea este si cultivata pe suprafete destul de mari, in tari precum Republica Dominicana, Barbados, Jamaica, Puerto-Rico. Alte tari mari cultivatoare de Aloe Vera sunt California, Arizona si Mexic.

Migdalul (Prunus dolcis, familia Rosaceae) este cultivat de 6 milenii, provenind din muntii Asiei Centrale si de Vest, al caror sol e bogat in minerale. Acum 2.000-3.000 de ani era cultivat in Spania, Maroc, Grecia si Israel si exportat in China pe Drumul Matasii. In ultima perioada, il gasim in tot mai multe regiuni ale lumii, avand o mare importanta comerciala. Fiind niste fructe foarte delicioase, migdalele au fost considerate multa vreme un semn al bunastarii si al sanatatii. In Biblie, in cartea Numeri, se spune ca toiagul lui Aaron a inflorit si s-a umplut de migdale coapte – un semn bun inaintea lui Moise. Iar romanii aruncau pumni de migdale peste tinerii casatoriti, ca semn al bunastarii.

Remarcat prin frumusetea incantatoare, insa trecatoare a florilor sale, irisul, cunoscut si sub denumirea de stanjenel, este o planta perena, cu peste 200 de soiuri, originara din Europa si Africa de Nord. Are un rizom orizontal, carnos, din care se inalta frunze in forma de teaca. Acestea invaluiesc tulpina la baza, iar spre varf cresc alte frunze, mai mici. Fara a avea un parfum intens, florile lunguiete apar in partea de sus a tulpinii, sunt albastre spre violet si in lunile mai-iunie creeaza adevarate peisaje de culoare. Desi irisul nu este o planta cu pretentii speciale, crescand atat in medii cu o umiditate ridicata, pe marginea apelor sau chiar in apa, dar suportand si medii cu soare din abundenta sau chiar cu umbra, acesta creste cel mai bine in soluri unde apa nu stagneaza.

Originara din vestul Africii si regiunea Mediteranei, Calendula officinalis, planta din familia Compositae, creste spontan pe campii, pe dealuri, pe terenuri necultivate, fara a avea pretentii deosebite in ceea ce priveste solul sau clima. Totusi ea prefera soarele, asadar, atunci cand este cultivata, este bine sa se aleaga spatii insorite. Calendula officinalis este cunoscuta sub diverse denumiri populare, precum: calinica, rujulita, ochi galben sau filimica, insa cea mai folosita denumire este aceea de galbenele. Este o planta care poate ajunge pana la 70 cm, cu o tulpina foarte ramuroasa, cu frunze alterne, cele de la baza fiind mai late si dintate, iar cele superioare sunt mai alungite. Florile melifere apar din mai pana tarziu in toamna si au un parfum specific si culoare galben spre portocaliu.

Goji (Lycium barbarum) este cea mai puternica planta medicinala, iar fructele sale sunt cele mai bogate in nutrienti dintre toate fructele de pe planeta. Face parte din familia Solonaceae, inrudindu-se cu cartoful, rosia, vanata si piperul, dar si cu belladonna. Originara din Muntii Himalaya, goji este utilizata, de mii de ani, in medicina traditionala din Tibet si din China. Tibetanii o considera o avutie nationala si ii spun cheia tineretii vesnice. In tarile occidentale a ajuns destul de recent, insa astazi se cultiva peste tot, fiind din ce in ce mai apreciata.

Se spune despre iedera ca poate trai pana la 1.000 de ani si se adapteaza la conditiile variate ale mediului, suportand atat seceta, cat si temperaturi scazute de pana la 10 grade Celsius. Iedera se agata de garduri, de peretii caselor, catarandu-se pe ziduri vechi, sau se taraste printre copaci, impanzindu-se si ajungand pana la lungimi de 20 de metri. Are tulpina si ramificatii lungi, subtiri si frunze ovate, de culoare verde inchis, flori alb-verzui, aparute in lunile august si septembrie. Fructele se maturizeaza iarna si sunt mici bace violet inchis spre negru.

Aproape disparuta din multe din tarile Europei Occidentale, arnica (Arnica montana) este o planta erbacee, perena, care creste in special in zonele de munte, in Europa Centrala, acolo unde umiditatea si soarele ii permit sa infloreasca in voie. Floarea sa, de culoare galbui-portocaliu, ne incanta din mai pana in august.
Numele de arnica provine de la termenul grecesc ptarmica (stranutator), iar in tara noastra este cunoscuta sub numeroase denumiri populare, cum ar fi: ciuda, carul padurilor, carul zanelor, tata oilor, cujda, iarba soarelui, podbal, podbal de munte, roit sau tabacul campului.

Pentru gutui a fost creat un gen botanic separat, Cydonia oblonga, al carui unic reprezentant este. Uneori e numit Cydonia vulgaris. Face parte din familia Rosaceae, fiind inrudit cu marul si parul. Gutuiul cu flori, o alta ruda a gutuiului fructifer, e o tufa incadrata in genul Chaenomeles, fiind numita si Japonica. Gutuiul prefera locuri insorite, dar suporta si penumbra. Florile sale albe sau roz, cu cinci petale, seamana cu cele ale rozaceelor. Gutuia, fructul, e galbena, seamana cu marul si para in interior, dar in exterior e acoperit cu perisori si are o coaja unsuroasa. Se coace destul de greu si doar in anumite conditii.

Lavanda creste sub forma de tufa de pana la un metru, pana la o altitudine de 1.800 de metri. Atunci cand este inflorita, din mai pana in august, lavanda raspandeste un parfum intens, relaxant, creand un superb peisaj. Lavandula officinalis pe numele sau stiintific, lavanda are tulpina lemnoasa, frunzele opuse si florile mici, albastre. Este rezistenta la seceta, iar in solurile cu umiditate excesiva, radacinile plantei nu rezista. Lavanda iubeste lumina si se dezvolta foarte bine in medii insorite, fiind destul de rezistenta si la frig. Suporta temperaturi de pana la -15 grade Celsius.

Citrus aurantium pe numele sau stiintific, portocalul este un arbore originar din regiunea Indiei si a Chinei, cu frunzele alterne si ramurile pline de spini. Este un arbore de la care se utilizeaza fructele, frunzele, insa si florile. Culturile de portocali ocupa locul intai la culturile de citrice in lume si asta pentru ca gustul delicios al portocalelor din soiurile dulci au incantat de-a lungul timpului, copiii si nu numai. Soiurile dulci sunt: Navel (cel mai cunoscut soi de portocal dulce din lume), Ruby, California, Florida.

Ne incanta primaverile cu ramurile sale viu colorate, cu parfumul proaspat al florilor, iar toamna, fructele sale se ascund prin desisuri, spre bucuria copiilor. Originar din Asia, castanul salbatic, pe numele sau stiintific Aesculus hippocastanum, este un arbore fascinant prin alura si prin spectacolul cu care isi schimba infatisarea in functie de anotimp. Astfel, frunzele mari, compuse din 7 foliole, sunt insotite primavara de ciorchine de flori albe, atinse de nuante rosietice sau galbene, creand un tablou feeric privitorului. Fara indoiala, castanul este unul dintre cei mai fascinanti copaci, iar strazile care au de o parte si de alta acesti minunati arbori sunt o adevarata priveliste minunata.

Nu exista priveliste mai frumoasa decat cea a unei livezi de meri infloriti... Nu e de mirare ca frumusetea florilor de mar a fascinat de-a lungul timpului poeti si pictori de renume. Sute de legende, care de care mai fascinante, au ca subiect aceste minunate flori. Se spune despre zeita stramosilor nostri geto-daci ca a avut doi fii gemeni, nascuti din frumusetea florilor de mar. Acestia au fost numiti Copiii din flori de mar, pentru ca tatal lor nu a fost acolo in momentul nasterii, ci in inaltul cerului. Ulterior, in lumea satului romanesc, oamenii au preluat expresia copii din flori pentru copiii nascuti inainte de casatorie. In colindele romanesti, florile de mar sunt venerate, ele simbolizand un liant intre divinitate si pamanteni, un strop de fericire pe care Dumnezeu l-a oferit oamenilor pentru a le aduce mereu aminte de existenta Sa.

Nucul comun, Juglans regia, ajunge la o inaltime de peste 20 m, e foarte rezistent, nefiind sensibil la ger, si creste din Europa pana in centrul Asiei, in Himalaya, dar unele soiuri provin din America de Nord. Face flori in iunie, iar fructele se coc in septembrie si octombrie. 
Nucul e un copac cu totul deosebit, apreciat din vechime si prezent in multe legende si povesti. Romanii credeau ca zeii importanti se delecteaza cu nuci, in timp ce aceia mai modesti aveau acces doar la ghinde, jir si castane. De altfel, numele latin al copacului vine de la expresia Jovis glans, ceea ce inseamna "fructele lui Jupiter". Totusi, romanii ii spuneau Nux gallica, iar in tarile germanice, unde a fost adus din Italia si Galia, i s-a spus walnut, ceea ce inseamna "venit din tari straine". La nuntile romane, mirele arunca nuci catre oaspeti, pentru a aduce sanatate, pentru a alunga bolile si pentru a creste fertilitatea. Baietii alergau sa sparga imediat nucile aruncate de mire, caci gestul acestuia insemna trecerea sa de la copilarie la viata adulta.

A fascinat artistii de-a lungul secolelor cu frumusetea sa si cu parfumul sau, cu delicatetea si rafinamentul in contrast cu spinii pe care-i poarta pe tulpina. S-ar putea spune ca trandafiriil au existat de cand lumea... De cand a inceput sa fie cultivat, acum 5.000 de ani, in indepartatele meleaguri ale Chinei, omenirea a vrut sa imprumute din frumusetea sa fascinanta si sa-i dezlege tainele. Astazi, exista zeci de mii de soiuri de trandafiri si nu exista gradina in care sa nu fie prezent la loc de cinste un trandafir, asa cum ii sta bine unui rege al florilor. De la cele mai vechi soiuri, pastrate cu iscusinta de catre cei mai buni gradinari, si pana la cele mai noi soiuri de trandafirii raman, cu siguranta, cele mai rafinate flori.

Musetelul nu este doar o planta foarte raspandita in Europa, ci si una dintre primele si cele mai folosite plante medicinale din lume. Face parte din familia Asteraceae, iar cele mai cunoscute varietati sunt: Matricaria recutita (sau musetelul german) si Chamaemelum nobile (sau musetelul roman). Originar din bazinul mediteraneean oriental, musetelul s-a raspandit in intreaga lume, intr-un timp foarte scurt. Primii care au beneficiat de proprietatile curative ale acestei plante au fost, se pare, egiptenii, care credeau in magia musetelului, in puterea sa de a ameliora cele mai aprige boli. Petalele albe care inconjoara centrul galben se apleaca spre interior spre sfarsitul perioadei de inflorire, iar egiptenii asemanau acest proces cu apusul soarelui.

Cine nu cunoaste parfumul pregnant al florilor de tei, care inunda primavara cu mireasma sa ametitoare si inconfundabila? Pe langa valoarea sa decorativa, teiul are insa si numeroase beneficii pentru sanatate, fiind preferat pentru infuzii si de catre albine, pentru miere.

Plante inalte, impunatoare, cu flori mari, deosebite, aspectuoase si frumoase gladiolele ne atrag atentia mai ales in buchete, ca flori taiate, dar si in gradina. Sunt colorate in roz, mov, rosu, alb, crem, galben, portocaliu sau chiar verde, fiind uni, multicolore sau cu petale patate. De asemenea, au forme si inaltimi diferite.

O planta deosebit de atragatoare, atat in gradina, afara, cat si in vaza, in interior, bujorul ne incanta cu florile sale mari, colorate si aspectuoase, care atrag atentia tuturor. Bujorul ne aduce, de asemenea, unele binefaceri medicale. Scriitorul american Henry Mitchell (1923-1993) il descria cam asa: Cea mai infoiata si cea mai formidabila dintre flori, o rara combinatie de moliciune si majestate, bujorul infloreste acum... Iar Alice Harding scria in Cartea bujorului: Daca as avea la dispozitie doar cativa centimetri patrati de pamant, as planta un bujor in colt si as incepe sa-l venerez.

Imbujorate si delicat mirositoare, garofitele ne zambesc din gradini, primavara si vara, inveselindu-ne si bucurandu-ne ochii. Albe, mov, grena sau rosii, insa mai ales roz, cu flori simple sau brodate, modeste sau mai semete, aceste flori ne fac zilele mai frumoase, pur si simplu.

Muscatele sunt plante decorative pe care le intalnim peste tot, fie in interior, fie la fereastra, pe pervaz sau in pergole, fie in gradina. Sunt foarte iubite, caci emana optimism si veselie – nu e de mirare ca se numara printre cele mai populare plante decorative. Fac flori multe, viu colorate, au frunze rotunjite, frumoase si usor parfumate si iubesc soarele. Astazi, odata cu revenirea interesului pentru epoca victoriana, muscatele devin, din nou, tot mai cautate si apreciate.

Pregatirile pentru cea de-a 24-a editie a expozitiei GrootGroenPlus, care se va desfasura intre 1 si 3 octombrie 2014, in localitatea olandeza Zundert, sunt in toi. Pana acum s-au inscris peste 235 de expozanti, dintre care 80% sunt din sectorul verde (pepiniere etc.), iar 20% distribuitori. Dintre firmele inscrise, 20% sunt membre ale asociatiei Treeport, 14% sunt expozanti noi, iar 20% sunt firme din strainatate.