Putine pietre sunt la fel de bogate in legende, traditii magice si mister precum jadul. Bijuteriile din jad poarta amprenta culturii din care provin - in principal, cultura chineza - si au o istorie indelungata. Daca, pentru occidentali, aurul este considerat moneda internationala suprema, in civilizatia chineza jadul este nepretuit. De altfel, potrivit unui proverb chinez, poti estima valoarea aurului, insa jadul este inestimabil. Marele Confucius insusi ar fi comparat finetea jadului cu bunavointa, duritatea sa cu virtutea, varietatea sa de nuante cu spiritul de initiativa si aspectul sau translucid cu fidelitatea. Yu, in limba chineza, jadul este un silicat de aluminiu care se prezinta sub forma unei pietre dure, translucida, foarte fina, neteda si extrem de compacta. Nuantele jadului variaza de la albul cremos la verdele-maslina inchis, in functie de proportia de oxid de fier si de oxid de crom care intra in compozitia sa. Uneori, poate avea reflexii chihlimbarii sau roscate. Spre deosebire de alte pietre pretioase si semipretioase, precum diamantele sau safirele, jadul nu se fateteaza, ci se lustruieste.

In China, istoria jadului incepe in urma cu noua milenii, cand era considerat deja imbinarea perfecta a energiilor cerului si pamantului, fiind o piatra semipretioasa sacra. Cu aproximativ 1.500 de ani i.H., jadul era cunoscut si folosit si de populatiile din America Centrala, care confectionau din jad si din alte materiale diferite figurine ale zeitatilor pe care le venerau. Rezervele de jad din America Centrala au fost exploatate de mayasi, pana in anul 900 i.H., apoi de azteci, pana la momentul sosirii conchistadorilor spanioli.
De-a lungul istoriei, jadul si bijuteriile din jad au devenit simbolul civilizatiei chineze. Daca preistoria occidentala este alcatuita din epoca de piatra, epoca de fier si epoca de bronz, preistoria chineza este impartita in epoca armelor din piatra, epoca armelor din jad si epoca armelor din bronz. In timpul dinastiilor Shang (secolul al XVII-lea - secolul I i.H.) si Zhou (771-257 i.H.), sabiile din jad au fost considerate un simbol al puterii. Primul european care a avut ocazia sa asiste la extractia jadului in China a fost exploratorul Marco Polo, in 1272. Cam in aceeasi perioada, comunitatile de la vest de lacul Baikal, in Siberia, incepusera si ele sa foloseasca jadul, nu neaparat pentru frumusetea sa, ci, mai degraba, pentru ca il puteau ascuti, facand din el instrumente indispensabile pentru viata de zi cu zi.
Jadul evoca trecutul fabulos al misterioasei Chine imperiale. Cel mai faimos jad chinezesc este asa-numitul jad He. Povestea lui incepe in anul 650 i.H., cand un barbat pe nume Bian He, din statul Chu, a vazut intr-o zi o pasare phoenix aterizand din zbor pe o culme muntoasa din zona unde astazi se afla rezervatia naturala din Shennongjia. Bian He era convins ca acolo, in munte, se ascundea o comoara, pentru ca, asa cum se spune in traditia chineza, pasarea phoenix nu se asaza decat pe pietre de jad. Si, intr-adevar, Bian He a gasit in munte o bucata mare de jad brut, pe care a dus-o regelui Li. Monarhul a ordonat bijutierului sau sa verifice autenticitatea pietrei, iar bijutierul i-a spus ca ar fi o piatra fara valoare, nicidecum jad. Drept pedeapsa pentru ca l-a dezamagit pe rege, lui Bian He i-a fost taiat piciorul stang. Cand pe tron a urcat succesorul lui Li, regele Wu, Bian He i-a oferit si lui piatra, insa nici de aceasta data valoarea ei nu a fost recunoscuta. Drept urmare, lui Bian He i-a fost taiat si piciorul drept. La urcarea pe tron a urmatorului rege, Wen, Bian He a asteptat sapte zile si sapte nopti la poarta palatului, plangand cu amar nu pentru ca-si pierduse ambele picioare, ci de disperare ca darul pretios pe care dorise sa-l puna la picioarele regilor din statul sau fusese luat drept o piatra oarecare, iar el, supus credincios, fusese considerat un impostor. Vazand suferinta barbatului, noul rege dadu porunca sa fie sparta piatra si astfel isi dadura cu totii seama ca, intr-adevar, piatra lui Bian He era jad veritabil. I s-a spus jadul He, in cinstea loialitatii lui Bian He. Timp de mai bine de un mileniu de la epoca in care a trait Bian He, jadul a fost simbolul suprem al puterii imperiale absolute.
Chinezii au atribuit acestei pietre semipretioase legendare proprietati multiple. In multe proverbe chineze, jadul este folosit adesea ca o metafora pentru onoare si virtute. Unul dintre cele mai cunoscute proverbe de acest tip spune ca e mai bine sa fii o bucata de jad decat o tigla din argila intreaga. In cultura chineza, jadul este asociat castitatii, despre femeia ideala spunandu-se ca este pura precum jadul si diafana precum gheata.
Jadul este o piatra foarte rezistenta. In preistorie, era folosit la confectionarea armelor. Mai tarziu, a fost introdus in cultul divin, din jad fiind sculptate figurinele religioase. In America Centrala, la populatiile precolumbiene, jadul era recunoscut pentru proprietatile sale curative. De altfel, numele sub care este cunoscut astazi provine de la sintagma spaniola piedra de ijada, adica piatra fosei iliace. A fost botezat astfel de conchistadorii spanioli, in secolul al XV-lea, pentru ca, potrivit traditiei indiene, jadul ar vindeca durerile de rinichi si colicile nefritice. 
Dat fiind ca jadul era considerat uniunea energiilor vitale ale cerului si pamantului, samanii il foloseau ca mijloc de comunicare cu divinitatile, fiecarei zeitati corespunzandu-i un anumit tip de jad. Despre jad se credea odinioara ca poate alunga spiritele malefice. Era utilizat in riturile funerare, crezandu-se ca protejeaza trupurile mortilor de intrarea in putrefactie.
Se spune ca jadul este propice relaxarii. Purtat in contact cu pielea, se crede ca vindeca afectiunile rinichilor si imbunatateste activitatea inimii. Asezat sub perna, jadul ar favoriza somnul profund si odihnitor. In plan psihologic, despre jad se spune ca sporeste nivelul constiintei si ca ne ajuta sa-i judecam pe ceilalti cu mai multa blandete. In ceea ce priveste bijuteriile din jad, acestea ne-ar pune in valoare frumusetea, facandu-ne sa fim constienti de calitatile noastre fizice. Despre cerceii din jad se crede ca ne fac mai receptivi la farmecul muzicii.
Odinioara, ornamentele si bijuteriile din jad erau simbolul rangului si statutului social. Femeile nobile purtau bijuterii mari din jad: coliere, bratari, pandantive, cercei sau chiar diademe somptuoase. Insa jadul avea mai mult decat un rol pur decorativ. In general, se considera ca intre bijuteriile din jad si persoana care le purta exista o legatura puternica. Astfel, se spunea ca, atunci cand porti o bijuterie din jad, spiritul pietrei se contopeste cu energia ta vitala, chi. Asa s-ar explica stralucirea mai intensa si textura mai fina a jadului atunci cand este purtat de o persoana sanatoasa. In acelasi timp, tenul persoanei respective devine mai luminos, iar starea sa de sanatate este din ce in ce mai buna. In schimb, daca persoana este bolnava, jadul pe care il poarta ii va grabi insanatosirea.
La ora actuala, cele mai importante zacaminte de jad sunt in China, Rusia, Noua Zeelanda si Canada. O varietate mai putin cunoscuta de jad, de culoare violet, este extrasa din zonele desertice din nord-vestul Turciei, in regiunea Bursa.
Designerii de bijuterii ai zilelor noastre nu au ramas nici ei indiferenti la frumusetea si proprietatile remarcabile ale jadului. Unul dintre acesti designeri de succes este Elizabeth Paradon, creatoarea incantatoarelor bijuterii Ziio, expuse in muzee din lumea intreaga si admirate de femeile de pretutindeni. Printre admiratoare se numara insasi frumoasa Regina Rania a Iordanului. In Romania, bijuteriile Ziio se gasesc in magazinele You&Me.

Adresele magazinelor You&Me:
UNIREA SHOPPING CENTER
Piata Unirii, nr. 1, Sector 3, Bucuresti; Tel: 0727.223.288
BUCURESTI MALL
Calea Vitan, nr. 55-59, Sector 3, Bucuresti; Tel: 0727.223.287
PLAZA ROMANIA
Bd. Timisoara, nr. 26, Sector 6, Bucuresti; Tel: 0727.223.289
ELIANA MALL
Str. Bazaltului, nr. 2, Brasov; Tel: 0727.223.285
UNIREA SHOPPING CENTER
Bd. Garii, Brasov; Tel: 0727.223.291