In dieta bolnavului de rinichi, se recomanda ca masa de pranz sa inceapa cu o supa sau cu o ciorba calda, preparata in acea zi ori cel mult in seara precedenta (in general, nu sunt recomandate mancarurile conservate sau gatite de pe o zi pe alta). In cazul supelor si ciorbelor, e bine sa tinem cont de cateva aspecte: ingredientele trebuie sa fie bine spalate sub jet de apa si nu in baie de apa, pentru a nu-si diminua din proprietati si vitamine, se va prefera fierberea la foc mic, pe indelete, iar sare se va pune foarte putina sau mai bine deloc, preferandu-se obtinerea gustului din plantele aromatice folosite, ca pentru Supa de rosii cu zdrente.

Odinioara, inainte de a se apuca de seceris, gospodarii curatau toate acareturile din curte, inclusiv podurile, pentru ca acolo se aflau nu numai uneltele agricole necesare, cat mai ales pentru ca in hambare va fi depozitat graul. Acest ritual vechi de cand lumea asigura spor, bucate multe si destula paine pentru a indestula intreaga familie. Intotdeauna la sfarsitul secerisului se lasau cateva spice incarcate de boabe aurii pentru fi oferite drept ofranda lui Dumnezeu.

Se pare ca obiceiul de a gati si consuma ciuperci, omul l-a avut inca din epoca primitiva. Si tot de pe atunci a descoperit care sunt calitatile lor... terapeutice. Noi mergem mai departe cu o poveste si o reteta. Cu ciuperci! Iarna anului 1991. Italia. Muntii Alpi. Un excursionist pasionat de munte descopera din intamplare ceea ce parea a fi un corp foarte bine conservat in ghetarul alpin. Parea la prima vedere un accident montan, dar dupa primele cercetari, Iceman, asa cum a fost botezat de ziaristi, si-a dezvaluit secretele.

Primii oameni care s-au bucurat de gustul deosebit al dulcetii au fost locuitorii din Orientul Mijlociu. Acum cateva sute de ani, ei au gasit o metoda de conservare a fructelor, pregatind dulceata, dar si peltea, cu zahar de trestie. Cavalerii cruciati nu au ramas indiferenti la inedita savoare si au adus-o cu ei in Europa, spre sfarsitul Evului Mediu.

Ajungem absolut din intamplare la Dunare. Iesisem dintre lanurile de floarea-soarelui, sora-soarelui - bantuisem pe un drum judetean, sinonim cu "plin de gropi" - si intram pe DN 4, Bucuresti-Oltenita. In cautare de retete! Suntem exact la jumatatea distantei dintre cele doua orase. Stanga - Capitala. Dreapta - orasul-port de pe Dunare. Privim ceasul, mai sunt cateva ore pana la caderea intunericului, e timp, deci, de inca o explorare...

Mansarda, sau etajul mansardat - fara placa din beton armat, este una dintre cele mai populare si raspandite sisteme constructive din tara noastra. Cunoscuta si sub numele de „acoperis francez”, mansarda este un acoperis in doua sau patru ape, fiecare dintre ele creata, la randul ei, din alte doua pante: una foarte abrupta – aproape de verticala, cealalta mai lina.

Mult imi mai place sa vantur tara, in cautare de suflete bune si de retete gustoase! Si tare ma incanta, cand ajung in tara Motilor, sa musc zdravan din placinta gatita pe lespede, povestind de unde vine vorba "piatra-n casa". Cu opt ani in urma, cam pe vremea asta, cu putine zile inainte de a se stinge din viata, Radu Anton Roman a fost invitat in Apuseni, printre moti, la Garda de Sus, la o intalnire a satului, unde a fost pus - cum altfel? - in fruntea bucatelor! Tare il mai incanta sa muste zdravan din placinta gatita pe lespede, moteasca, povestind tuturor, cu placere nespusa, de unde vine vorba "piatra-n casa".

Daca cumva combinatia dintre nuci si miere se afla printre preferintele tale, atunci prajitura insiropata cu nuci si miere de albine te va face cu siguranta fericit/a! Este pufoasa si aromata si poate fi folosita si ca tort, daca este ornata cu frisca!
Pentru prepararea prajiturii ai nevoie de o tava de 18-20 cm diametru pentru ca, in cazul in care tava este mai mare, prajitura nu va fi suficient de groasa!

Europenii au descoperit straniul si in acelasi timp deliciosul fruct de kiwi abia in ultimele decenii. Si nu e de mirare, pentru ca acest fruct, spre deosebire de alte fructe exotice, care cresc pe meleaguri indepartate, are o poveste destul de scurta. Asta nu inseamna ca e mai putin interesanta! Si nu trebuie sa ne miram deloc de faptul ca uimitorul fruct de kiwi a ajuns extrem de popular in intreaga lume, inclusv la noi, intr-un timp atat de scurt. Gustul sau unic, dulce-acrisor, dar mai ales proprietatile sale extraordinar de benefice pentru sanatate l-au facut celebru.

Lumea vanatorilor e un teritoriu inchis. O lume paralela, cu tainele si regulile ei. Dar bucataria vanatoreasca e... fabuloasa! Iar un ostropel de mistret e cea mai frumoasa experienta culinara la care mi-a fost dat sa asist.Sa asist, doar! Caci "novicilor" nu le e permis decat sa priveasca. Si, evident, apoi, sa se infrupte din bunatati!

Cu totii apreciem fructele care provin din tari exotice, indepartate, din tarile tropicale, din tarile calde... Multe dintre aceste fructe ne erau necunoscute pana de curand – le-am putut gusta abia in ultimele decenii. Insa cel mai delicios, cel mai interesant, atat din punct de vedere botanic, cat si culinar, este, desigur, ananasul. Nu degeaba el a fost considerat, dintotdeauna, regele fructelor tropicale!
Ananasul, pe numele sau stiintific Ananas comosus, face parte din familia Bromeliaceae, genul Ananas. Este o planta perena, foarte rezistenta la seceta. Ajunge la peste 2 metri in inaltime si poate avea o coroana cu o raza de peste 1 metru. Are ramuri scurte si frunze cerate, ascutite in varf. Face cateva fructe oval-cilindrice pe sezon, adica din martie pana in iunie.

Lamaiul este o planta care ocupa un loc aparte in lumea vegetala. Nu doar ca este foarte decorativ, pe terasa sau in casa, horticultorii dezvoltand numeroase soiuri de lamai, cu fructe si frunze de forme diferite, ci este si foarte util din punct de vedere nutritional si al sanatatii. Originea lamaiului nu este cunoscuta, cu toate ca se considera ca lamaile au fost cultivate pentru prima data in regiunea Assam din nordul Indiei, in Burma si in China. Lamaile au ajuns in Europa prin sudul Italiei deja din secolul al II-lea, pe vremea romanilor. In jurul anilor 700, ele au fost introduse in Persia, apoi in Irak si in Egipt.

Ai pofta de ceva dulce, rapid si usor de facut? Prajitura cu miere de albine, visine si mac este cea mai buna alegere! Daca nu ai timp la dispozitie, aceasta reteta te va scoate din impas in momentele in care vrei sa pregatesti ceva special, de sezon sau pentru un moment deosebit!
Ingrediente: miere de albine, 1 lingurita scortisoara macinata, 50 g unt, 150 g de mac, 1 plic zahar vanilat, 1 plic praf de copt, 100 g visine fara samburi, coaja de la o lamaie, 1 lingura lapte.

Suntem in postul Sfintilor Apostoli Petru si Pavel. Un post usor, asemanator cu postul Craciunului, insa cu durata variabila si ceva mai scurt. Inceperea acestui post variaza in functie de data Sfintelor Pasti, iar terminarea lui se face la data praznuirii Sfintilor Apostoli, adica in data de 29 iunie. El poate dura maximum 28 de zile, sau poate fi chiar exclus din calendar atunci cand sarbatorim Pastele mai tarziu. Este cu siguranta cel mai lesne de tinut, fiind un post de vara, cand avem din belsug fructe si legume proaspete. Din calendar nu lipsesc dezlegarile la untdelemn si vin, iar sambata, duminica sau in alte zile de sarbatoare randuite de biserica se mananca peste.

Cei dragi pot avea oricand la dispozitie un desert gustos si foarte simplu de preparat. Checul cu miere de albine si lamaie poate fi preparat in orice sezon din ingrediente pe care le ai tot timpul in bucatarie si este, pur si simplu, delicios!
Ingrediente: 100 g zahar, 1/4 miere de albine (noi va recomandam cu drag mierea Apidava), 100 g unt, 3 oua mari, 100 g nuci macinate, 1 pliculet zahar vanilat, o lingurita cu varf de praf de copt, lamaie, 200 g faina.

Nici nu ne-am putea imagina Craciun sau Paste, nunti sau botezuri fara traditionalul cozonac! Este nelipsit la mesele de sarbatori sau evenimente festive, traditionale sau nu, in diverse variante, in retete care mai de care mai imbunatatite sau chiar in variante de post. Cozonacul cu miere bucovinean este, cu siguranta, o reteta traditionala ce va da un plus de savoare oricarei mese festive!

Astazi, toata lumea cauta produse alimentare naturale, cat mai sanatoase, cat mai curate, dar in acelasi timp cat mai bogate din punct de vedere nutritional. Evident ca fructele si legumele, mai ales cele cultivate in conditii de siguranta alimentara, sunt printre cele mai potrivite din acest punct de vedere. Astfel, in ultima perioada au aparut tot felul de fructe mai mult sau mai putin exotice, de care nu mai auziseram pana acum. De asemenea, se descopera mereu noi calitati ale unor fructe pe care le cunosteam, dar pe care poate ca nu le apreciam la adevarata lor valoare.

Nu va asteptati sa gasiti un asemenea preparat intr-o carte de retete romanesti!... Exista un timp, insa, al rafinamentelor culinare, in casele inaltei societati a marilor orase. Astazi, va propun sa ramanem la inceputul veacului 20. Atunci cand Ecaterina Comsa aseza Craiova pe harta cartilor de bucate esentiale din Romania. Si, daca tot ramanem, chit ca-i dimineata, sa tragem... un pui de somn.

O carte-ntreaga de retete romanesti, scrisa pe un bob de grau! In inima Baraganului, graul tine loc de orice alta cereala. Nu-i de mirare, deci, ca-n vremurile de demult, umplutura de sarmale se facea cu grau, si nu cu orez, ca-n ziua de azi. Cum tot cu grau erau umplute si legumele, dupa cum se va vedea in aceasta reteta culeasa cu vreo doua decenii in urma din Stelnica ialomiteana. Trecand din bucatarie in cult si din ritual din nou pe masa fiestecaruia, graul poarta daltuit, dupa credinta taranului roman, chipul lui Hristos, pe fiecare bob.

Retete (mai) romanesti, ca-n Bucovina, nu gasesti! E un slogan pe care l-am auzit si eu, candva, urcand pieptis spre Pietrele Doamnei, si zau ca mi-a parut rau atunci ca nu aveam in rucsac si caietul meu de retete. Ca sa notez iute-iute toate cate le-am aflat. Dar unele dintre acele retete mi-au fost spuse inca o data, la gura sobei, intr-o iarna bucovineana.

Vorbim despre un copac frumos, puternic si falnic, pe care il stim din curtea sau din gradina bunicilor de la tara, mai ales pentru gustoasele sale fructe, dupa care obisnuiam sa ne cataram in copilarie, cam in perioada in care incepea anul scolar... Copacului pe care il stim de la noi din tara i se spune nuc comun, nuc persan sau nuc englezesc (datorita faptului ca englezii erau comerciantii care transportau nuci in Evul Mediu, caci in Anglia nu existau pe atunci culturi de nuci). El are o scoarta neteda, fina si adeseori era plantat pentru a marca un eveniment important in familie.

Pe Maria Gorban am intalnit-o cu ani in urma la festivalul ProEtnica de la Sighisoara. Reprezenta comunitatea de ucraineni din comuna Ulma si ma tot imbia sa gust din bucatele specifice femeilor din neamul sau, de-a lungul veacurilor. Retete insa impamantenite la noi si asimilate de intregul sat, de intreaga comuna.