In fiecare an, la 20 iulie, lumea crestina il cinsteste pe Sfantul Ilie, unul dintre cei mai mari profeti ai Vechiului Testament. Sarbatoarea lui Sant-Ilie, asa cum mai e cunoscuta in popor, este insotita nu numai de vreme capricioasa si de dezlegarea la mere, ci si de unele dintre cele mai originale traditii din zestrea romanilor.

In traditia populara, ziua de 24 iunie, care in calendarul ortodox marcheaza Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul, este cunoscuta sub numele de Sanziene sau Dragaica. Este sarbatoarea care marcheaza inceputul verii, pentru ca pe 21 iunie are loc solstitiul de vara.

Sarbatoarea Sfintelor Pasti este indisociabila de ouale inrosite sau incondeiate. Traditia incondeierii oualor face parte din bogata zestre culturala a poporului roman. Desi, in zilele noastre, migaloasa activitate a incondeierii oualor a fost inlocuita cu vopsirea lor, obiceiul, incarcat de semnificatii spirituale, persista la sat, unde traditia este valorificata, an de an, de mici si mari.
Obiceiul de a face cadou oua colorate la marile sarbatori sezoniere, in special la Anul Nou, este atestat cu multe secole inainte de Hristos. In ceremoniile antice de reinnoire a timpului, oul, mai ales cel colorat, era perceput ca un element generator de viata, asociat conceptiilor cosmogonice care compara Universul cu un ou. Arhetipul oului, frecvent la toate popoarele antice, a fost preluat de crestinism, unde oul colorat si impodobit devine simbolul Mantuitorului Hristos, biruitorul mortii. Intreaga natura rezoneaza cu Patimile lui Hristos, ea renascand, triumfatoare, odata cu Invierea Mantuitorului.

Martisorul reprezinta una dintre cele mai vechi sarbatori ale poporului roman, obiceiul fiind cu mult anterior crestinismului si aflandu-se in legatura cu scenariul ritual al noului an agrar, celebrat primavara. Sarbatoarea si-a pierdut insa, din pacate, complet vechile semnificatii. Astazi, martisorul reprezinta un simbol al dragostei si al prieteniei, un semn de apreciere si respect. S-a pierdut insa complet, cel putin in zona urbana, caracterul lui de talisman cu intreaga sa incarcatura magica. Astazi, drept martisor se fac cadou cele mai felurite obiecte, uitand cateodata sa se ataseze chiar si traditionalul snur impletit dintr-un fir alb si unul rosu. Initial, martisorul reprezenta o amuleta formata din pietricele vopsite in alb si rosu sau dintr-o moneda rotunda de argint sau de aur, plasata pe un fir alb-negru sau alb-albastru, astazi impunandu-se insa varianta - si ea traditionala - de alb-rosu.

Inceputul primaverii este legat, pentru noi, romanii, de o traditie autentica, ce se pierde in negura timpului. In credinta populara, babele, pentru ca despre traditia lor vorbim, sunt inzestrate cu puteri magice, care le permit sa influenteze starea vremii. Cea mai cunoscuta dintre aceste batrane fabuloase este Baba Dochia, cea care, în primele zile ale lui martie, incepe sa dezbrace, unul cate unul, cele noua cojoace care i-au tinut de cald in friguroasele luni de iarna.

Acum mai bine de doua mii de ani, intr-o pestera din Betleem, s-a intamplat un eveniment pentru multi neasteptat, care avea sa schimbe soarta intregii omeniri pana azi si probabil ca o va schimba inca multi ani de acum incolo. S-a intamplat, de fapt, o minune. Adevarata minune a Craciunului. Atunci, in pestera saraca, aproape nebagat in seama, Hristos Mantuitorul Dumnezeu se face Om dupa trup, pentru ca omul, adica noi, sa ne facem dumnezei dupa har. De atunci, in fiecare an de Craciun, in Biserici, dar si in casele fiecaruia dintre noi, Hristos asteapta sa isi gaseasca salasul, nadajduind fara incetare in minunea pesterii primitoare. Minunea Craciunului. (Diacon Cosmin Pricop, Foto: Stock.XCHNG)

Oricat de moderni am dori sa parem, nu putem nega frumusetea si originalitatea traditiilor romanesti. Unele dintre cele mai apreciate traditii ale noastre, chiar si de catre strainii care ne viziteaza tara, sunt cele legate de nunta. Transilvania este una dintre regiunile care se remarca printr-un repertoriu extrem de variat de traditii de nunta, de la etapele premergatoare, precum petitul, la obiceiurile de dupa ceremonie.

Seria traditiilor autentice romanesti de celebrare a innorii timpului in prag de primavara se continua, in aceasta luna, mai exact pe data de 17 martie, cu sarbatoarea cunoscuta in calendarul popular sub denumirea de "Alexii".  Numele traditiei deriva de la Cuviosul Alexie, sfant care a trait in Imperiul Roman al secolelor IV-V si care, datorita inaltei sale vieti duhovnicesti, a fost supranumit  "Omul lui Dumnezeu" sau Alexie cel Cald.

Venirea primaverii inseamna redesteptarea la viata si inceperea unui nou ciclu al naturii. Este o renastere generala si un prilej de bucurie. Mai demult, ziua de 14 februarie era numita Ziua Nuntii Pasarilor, oamenii crezand ca in aceasta zi pasarile isi aleg perechea. Este, asadar, o zi inchinata dragostei. La noi ea este legata de Dragobete, Vrajitorul Iubirii, care era serbat la diferite date intre jumatatea lui februarie si sfarsitul lui martie.

La 6 ianuarie, Biserica Ortodoxa praznuieste Botezul Domnului sau Boboteaza, zi care incheie ciclul sarbatorilor de iarna. Sarbatoarea reprezinta botezul in apa Iordanului a Mantuitorului Iisus Hristos de catre Sfantul Ioan Botezatorul. In ajunul si in ziua de Boboteaza, in toate bisericile ortodoxe, cu puterea Duhului Sfant, la rugaciunile arhiereilor si preotilor se sfinteste aghiasma cea mare. Boboteaza mai este cunoscuta sub numele de Epifanie, Teofanie, Aratarea Domnului sau Descoperirea Cuvantului Intrupat.