Traim in aceasta lume ca niste fiinte supreme, stapani a tot ceea ce exista aici, pe pamant… Insa, in realitate, depindem de existenta fiecarei plante, fiecarui animal, a fiecarei insecte. Lumea, asa cum este astazi, este rezultatul modului in care omul a considerat ca trebuie sa modeleze mediul. In intregul acesta miraculos, fiecare element are rolul sau, mai mult sau mai putin nuantat, insa intotdeauna esential pentru pastrarea intregului. Haideti sa discutam despre albine, despre rolul si importanta lor in viata noastra de zi cu zi… Sunt mici si harnice, uneori ne inteapa, insa fara ele lumea nu ar exista.

Albinele, asa cum spune si o legenda englezeasca, au aparut odata cu pamantul, iar timpul a nascocit numeroase alte povesti despre ele. Unele spun ca o batrana avea un baiat si o fata, pe care ii iubea mai mult decat orice pe lume, insa atunci cand soarta a hotarat ca zilele sale erau pe sfarsite, doar fata a venit sa o vada, iar lacrimile batranei inainte de moarte au fost foarte amare. O binecuvanta pe fata, iar aceasta se facu o vrednica albina, admirata de toata lumea…
Insa baiatul fu transformat intr-un paianjen infiorator, pe care nimeni nu voia sa il vada. Alte legende spun ca albinele au aparut pe pamant atunci cand Zeul Soare a inceput sa planga, lacrimile sale capatand aripi si transformandu-se in albine. Se spune ca Dumnezeu a vrut sa aleaga de pe pamant cativa muritori carora sa le ofere harul vorbei, asa ca a trimis pe pamant albinele, acestea li s-au asezat pe buze unor copii, pecetluindu-le astfel, soarta. Se spune ca Platon a fost unul dintre acesti copii, devenit apoi unul dintre marii oratori.
Albina, munca ei si produsele stupului au fascinat omenirea inca din cele mai vechi timpuri. Slaba in putere, dar minunata in iscusinta – asa cum o caracterizeaza Solomon, albina apare si in mitologia romaneasca intruchipand lacrimile Fecioarei Maria.
Se spune ca mai intai de toate, albina avea culoarea laptelui, alb imaculat, apoi insusi Dumnezeu a trimis-o la diavol sa il intrebe cat mai are de gand sa tenteze si sa asupreasca oamenii, insa, gasindu-l dormind, albina a gasit de cuviinta ca e mai bine sa se aseze pe capul lui si sa-i citeasca gandurile. Dupa ce a aflat ce era in gandurile necuratului, albina si-a luat zborul, insa zumzetul acesteia l-a trezit si acesta a biciuit-o. Albina s-a innegrit de durere, iar acolo unde a trecut biciul, i-au ramas dungi galbene. Vazand acestea, Dumnezeu a poruncit albinelor ca vara sa se inmulteasca atat de mult, incat nici un gand al necuratului sa nu ramana necitit… si din aceea vara, auzim zumzetul albinelor peste tot.
In complexa lucrare Istoria naturala, Aristotel dedica cartea a IX-a acestei fascinante insecte, despre care se stia chiar si acum doua milenii ca este de mare ajutor omenirii. Nu se stia insa cu exactitate cum se inmultesc, asa ca circulau ipoteze potrivit carora albinele isi culeg puii din flori. Alte ipoteze spuneau ca doar puii de trantori erau culesi de pe flori, ceilalti erau adusi pe lume de catre conducatoarele stupului.
In tara noastra, in special in Moldova, exista in trecut credinta ca albinele nu se inmultesc, dar sunt binecuvantate cu pui daruiti de catre Dumnezeu, care are o simpatie deosebita pentru ele. In aceasta zona, albinele sunt vazute ca niste fiinte caste, de o inocenta si de o puritate demna sa fie luata ca exemplu de catre oameni. Despre albina se mai spune, in superstitiile romanesti, ca prevesteste sosirea unui oaspete de seama, daca aceasta intra in casa. Daca este alungata sau omorata, atunci oaspetele care va sosi va aduce vesti sumbre, iar atunci cand un intreg roi de albine se asaza pe o casa, aceasta va fi inghitita de flacari.
In mitologia greaca, insusi Zeus este supranumit Zeul-albina pentru ca a fost hranit in copilarie cu miere de albine. De la acest miraculos aliment, se spune ca ar fi devenit atat de puternic, incat ar fi trezit invidie in lumea zeilor. Despre Ulise se spune ca, imediat ce s-a intors din lunga sa Odisee, nu a facut nimic altceva inainte de a-si verifica stupii de albine. De-a lungul timpului, in fiecare colt din lumea aceasta, albina a fost atat de apreciata, incat a facut parte din cultura si din simbolistica. In India, numeroase zeitati hinduse sunt reprezentate prin albine, simbolizand astfel puritatea si puterea divina. Pana si inteleptii mayasi isi reprezentau zeitatile prin albine, acestea avand un rol esential in mentinerea sanatatii si bunastarii in lume. Tot mayasii considerau ca albinele sunt responsabile pentru cerul care sta intotdeauna acolo sus si pentru faptul ca pe pamant recoltele cresc tot mai bogate, de la an la an.
In religia catolica, exista si un sfant protector al celor care cresc albine, numit Sfantul Ambrozie, despre care se spune ca ar fi fost salvat de la moarte de catre niste albine care i s-au asezat pe buze si ar fi varsat un lichid miraculos si misterios in gura. Atat Biblia, cat si Coranul amintesc de minunatele albine si de miraculoasa miere, semn ca intreaga omenire, inca de la inceputul lumii, a beneficiat de fascinantele proprietati vindecatoare ale produselor stupului, produse de care putem beneficia si acum, cand tehnologia avansata ne permite sa studiem in detalii fine viata si comportamentul albinelor, dar mai ales contributia produselor stupului la sanatatea noastra si a lumii intregi. (Foto: Stock.XCHNG)