Salcia are o multime de calitati medicinale. Vechii egipteni utilizau coaja salciei albe pentru dureri si inflamatii, iar tamaduitorii amerindieni se bazau tot pe proprietatile sale analgezice. Hipocrate si Dioscoride o recomandau ca remediu pentru guta si boli reumatice. De-a lungul timpului, a fost folosita pentru tratarea multor tipuri de dureri, inclusiv reumatismale, de spate, de dinti, de cap si crampe menstruale, dar si pentru diminuarea febrei, a durerilor de cap asociate cu infectii ale cailor respiratorii superioare, a gripei si a durerilor de gat.

Salicinul, constituentul chimic activ al salciei, a fost descoperit in 1829, iar acidul salicilic a fost preparat in forma pura pentru prima data de catre un chimist italian in 1838. Salicilatii se gasesc mai ales in salcia alba, dar si in alte specii. Salicinul si salicortinul sunt metabolizati de flora intestinala, fiind apoi absorbiti in sange si metabolizati de catre ficat in acid salicilic.
Pastrand toate ingredientele naturale ale plantei din care este obtinut, polenul crud de salcie e un aliment viu, plin de enzime benefice pentru organismul nostru. Cand infloresc salciile, temperatura scazuta nu le permite albinelor sa iasa prea mult din stup, astfel ca polenul de salcie este rar si greu de obtinut. Iata doar unul dintre motivele pentru care este numit si perla polenurilor! Polenul crud de salcie e parfumat si are un gust delicios, protejeaza conjunctiva si corneea, prevenind cataracta si degenerescenta maculara legata de varsta.
Puteti citi continuarea pe apiland.ro.