Salcia, simbol al tamaduirii

Imprimare

Salcia (Salix) face parte din familia Salicaceae. Exista peste 300 de varietati de salcie. Acesti copaci cresc pana la 6-18 metri si au crengi suple, care atarna. Florile barbatesti sunt galbene, iar cele femeiesti, verzi. Culoarea scoartei difera de la soi la soi, fiind de la galben-verzuie pana la gri-maroniu. Vechii egipteni utilizau coaja salciei albe pentru tratarea durerilor si inflamatiilor. Kuan-Yin, Bodhisattva al compasiunii, este adeseori reprezentat tinand in mana o ramura de salcie ca simbol al vindecarii. Tamaduitorii amerindieni se bazau, de asemenea, pe proprietatile analgezice ale salciei.

Hipocrate si Dioscoride o recomandau ca remediu pentru guta si boli reumatice. In Europa Evului Mediu, scoarta de salcie a cazut in uitare, insa, in anul 1763, preotul Edward Stone i-a redescoperit calitatile terapeutice. De-a lungul timpului, a fost folosita pentru tratarea multor tipuri de dureri, inclusiv reumatismale, de spate, de dinti, de cap si crampe menstruale. De asemenea, pentru diminuarea febrei, a durerilor de cap asociate cu infectii ale cailor respiratorii superioare, a gripei si a durerilor de gat.

Ce substante contine salcia
Salicinul, constituentul chimic activ al salciei, a fost descoperit in 1829 de catre farmacistul francez H. Leroux, iar acidul salicilic a fost preparat in forma pura pentru prima data de catre un chimist italian in anul 1838. Acidul salicilic era extras nu doar din salcie, ci si din Spirea, Gaultheria procumbens si alte plante. Salicinul si acidul salicilic erau folosite pe scara larga in secolul al XIX-lea de catre medicii din Europa pentru tratarea febrei reumatice, ca febrifug (antipiretic), ca remediu impotriva gutei si ca analgezic, mai ales in durerile incheieturilor. Totusi, dozele mari care erau folosite, de 8 pana la 10 grame pe zi, duceau la vomitari si iritari gastrice - de aceea se cauta un salicilat mai putin toxic.
Acidul acetilsalicilic a fost sintetizat pentru prima data de un chimist francez, in 1853, si redescoperit de catre Felix Hoffman pentru o firma farmaceutica din Germania. El a creat acid acetilsalicilic din acid spiric (spirina) preluat din Filipendula ulmaria (crestusca) in 1890. Aspirina a devenit rapid unul dintre cele mai populare medicamente din lume, iar salcia a trecut din nou in plan secund. In prezent insa, caracteristicile ei sunt studiate cu cea mai mare atentie.
Salicilatii se gasesc in salcia alba, dar si in alte specii de salcie. Salicinul si salicortinul sunt metabolizati de flora intestinala, fiind apoi absorbiti in sange si metabolizati de catre ficat in acid salicilic.
Taninurile sunt compusi fenolici care se gasesc in multe plante si alimente obisnuite, cum ar fi rubarba sau macrisul. Sunt astringenti, fiind folositi in mod traditional pentru tratarea supurarilor pielii cauzate de eczeme. In uz intern, au fost utilizati, de asemenea, pentru tratarea membranelor mucoasei inflamate si a diareii. Coaja de salcie contine taninuri in proportie de 8-20%, cea mai mare concentratie dintre toate plantele. (Atentie: plantele care contin peste 10% taninuri pot avea efecte adverse!)

Recomandari
Unii specialisti in plante medicinale ai zilelor noastre recomanda extractul de scoarta (coaja) de salcie ca inlocuitor natural al aspirinei, avand aceleasi efecte: analgezic, febrifug, dar si de prevenire a infarctului miocardic, accidentelor vasculare si cancerului de colon. In Germania, extractul este prescris adeseori alaturi de aspirina, pentru a intari efectele terapeutice si pentru a micsora efectele secundare. ESCOP (Cooperativa Stiintifica Europeana de Fitoterapie) a aprobat extractul de scoarta de salcie pentru tratarea febrei, durerilor si afectiunilor reumatice usoare.
Coaja crengilor de salcie care au 2-3 ani se recolteaza primavara devreme, se usuca, apoi din ea se realizeaza preparate lichide, creme, unguente, tablete sau capsule. Polenul crud de salcie de la Apiland este un aliment viu, plin de enzime si bacterii benefice pentru organismul nostru, pastrand toate ingredientele naturale cu care a fost inzestrat de natura.
Pentru ca atunci cand infloresc salciile temperatura scazuta nu le permite inca albinelor sa iasa prea mult din stup, polenul de salcie este rar si destul de greu de obtinut. Iata doar unul dintre motivele pentru care poate fi numit si perla polenurilor. Polenul crud de salcie este de culoare galben aurie, are o aroma parfumata si un gust delicios, protejeaza conjunctiva si corneea, prevenind cataracta sau degenerescenta maculara legata de varsta. Prin continutul ridicat de vitamine B, E,C, acizi grasi polinesaturati, antioxidanti, polifenoli, minerale si oligoelemente, ajuta la suportarea tratamentelor clasice aplicate in cazul bolilor de prostata, intareste imunitatea si incetineste procesul de imbatranire, protejeaza colonul si intareste imunitatea. Fiind foarte bogat in acid folic (vitamina B9), polenul crud de salcie are efecte benefice asupra fertilitatii si asigura protectia embrionului in timpul sarcinii. De aceea este recomandat viitoarelor mamici! (Foto: Stock.XCHNG)

http://www.dxtranse.com.ua
http://europosud.ua/