O licoare atat de apreciata, precum vinul, nu avem cum sa nu fie invaluita in nenumarate povesti care mai de care mai surprinzatoare si mai induiosatoare. Astfel, la chinezi, legenda spune ca, in prima lor dinastie, imparatul Yu, cel bland si intelept, avea o sotie pe masura. Imparateasa Yidi era o gospodina desavarsita, care stia dintr-o privire tot ce se intampla si ce era necesar in vastele case imparatesti. Cazand insa bolnava si nemaiavand puterea sa se ocupe de bunul mers al gospodariei, slugile se lenevira si nimic nu parea sa mai fie ca inainte. Incepand sa-si vina in fire, intr-o zi, din patul ei acoperit de matasuri, imparateasa isi aduse minte de savoarea strugurilor ei aromati si le ceru slugilor sa-i aduca un ciorchine proaspat. Dar ei, cum demult nu mai ingrijisera camarile, intrara in panica, dar in cele din urma trebuira sa recunoasca… La palat nu mai erau struguri.  Imparateasa stupefiata s-a dat jos din pat si s-a dus sa vada cu ochii ei ce era in camara. A descoperit acolo, intr-un vas de bambus, cativa ciorchini uitati, invaluiti intr-un aer ametitor, care incepusera sa fermenteze. Imparateasa scurse zeama lasata de struguri intr-un vas de portelan si o bau. Surprinsa, savura micile piscaturi pe limba, aroma placuta din gura, parfumul delicat din nari si se lasa apoi cuprinsa de o nespusa stare de bine. Urmele bolii diparura ca prin farmec. Imparateasa Yidi intelese atunci ca tocmai descoperise  o adevarata minune…

Aparut probabil undeva in zona cuprinsa intre Georgia, Iran si Egipt, cu mai bine de 6.000 de ani in urma, vinul s-a extins acum vreo 4.000 de ani in lumea cretana si cea greaca. Odata cu propria lor dezvoltare, grecii si-au format puternice rute comerciale, cu legaturi stranse cu cetatile pe care le stapaneau. Datorita lor se poate spune ca s-a extins cultura vitei-de-vie, vinul ajungand legendar in zona sudica a Europei, in special in Italia si Franta, unde climatul si topografia erau ideale pentru cultura strugurilor pentru vin, Vitis Vinifera, caci, asa cum scria Vergiliu, vita-de-vie iubeste dealurile intinse. Aprecierea deosebita pe care vinul a dobandit-o in lumea Greciei antice, deja cu un mileniu si jumatate inainte de Hristos, a facut ca modul de preparare al vinului sa fie descris inclusiv de Homer in diferite pasaje din Iliada si din Odiseea.

E greu de stabilit cand anume a aparut vinul… Cele mai vechi informatii sunt de natura arheologica si constau in diferite reziduuri gasite in vase ceramice din perioada neoliticului. Catalogarea acestora drept vinuri a ridicat insa o serie intreaga de controverse datorate gradului ridicat de degradare al vaselor si dificultatii de a identifica suficiente substante pentru a putea decide daca avem intr-adevar de a face cu vinuri in sensul propriu-zis al termenului. Aparitia vinului este legata de zone extrem de extinse plasate intre Africa de Nord si Asia Centrala si de Sud in care cresc struguri salbatici. Astfel, s-ar putea ca vinul sa fi aparut pentru prima data in zona caucaziana (actuala Georgie) cu 6.000 de ani inainte de Hristos. Nu este insa exclus ca vinul sa fi aparut pe langa Marea Caspica sau in Mesopotamia, in zona Iranului de astazi. Totusi aici datele inclina mai mult spre 4.000 i.H.

Vinul este, fara indoiala, un elixir cantat de poeti, venerat in ritualuri, capabil sa ne desfete cu aromele lui incredibile. Indiscutabil, vinul a jucat un rol important in intreaga evolutie a culturii si civilizatiei din cele mai vechi timpuri si pana astazi. Dar el a jucat, in acelasi timp, un rol deosebit si din punct de vedere economic, ocupational si, nu in ultimul rand, pentru sanatatea noastra, caci asa cum stiinta incepe sa demonstreze el contine o serie de substante naturale vitale pentru organismul nostru. Astfel nici nu este de mirare ca adevaratii iubitori ai vinului, care au stiut sa se bucure cu intelepciune de virtutile lui, s-au bucurat si de o sanatate de invidiat.