Joi, 27 Jun

Ultimele Titluri :
Te afli aici : Blogurile brandurilor Dacic Cool Blog Sudocrem Meseria de mama – cu bune si cu rele


Meseria de mama – cu bune si cu rele

Email Imprimare

Copilul aduce cu el un sir de bucurii, transformandu-ti viata intr-o poveste frumoasa. De acest lucru m-am convins odata cu venirea pe lume a micutei mele Maria, intr-o superba zi de primavara a anului 2010. De atunci sufletul meu parca e intr-o inflorire continua, Maria fiind o sursa inepuizabila de energie pozitiva si voie buna. Chiar daca bucuria pe care o simt atenueaza gravitatea problemelor de care m-am tot lovit inca din primele zile de viata ale bebelusului meu, nu pot sa uit chinul prin care am trecut. Din cauza colicilor, a trebuit sa petrec nopti la rand leganandu-mi fetita in brate. Noptile albe au inceput chiar din ziua cand am venit acasa cu ea si au continuat cam trei luni. Sotul meu trebuia sa mearga la serviciu, asa ca nu am avut cu cine face rotatie pentru a alina durerea de burta a micutei noastre.

Am apelat la diverse medicamente prescrise de pediatru, dar parca nimic nu venea in ajutor. Am inceput sa ma documentez de pe internet, sa caut solutii "babesti", avand o credinta puternica in farmacia naturista. Gasisem undeva ca uleiul de sunatoare este recomandat pentru calmarea colicilor. Nu am ezitat si mi-am rugat bunica de la tara sa-mi faca rost de o sticluta de ulei de sunatoare preparat in casa. Inspirata miscare, as putea spune. Masam cu regularitate burtica Mariei, iar rezultatele n-au intarziat sa apara.
Acum insa intervenise o alta problema. Fetita mea avea un alt fus orar. Noaptea nu mai plangea, insa avea chef de vorba, de atentie, nici gand de somn. Se obisnuise si cu plimbarile in brate. Toata aceasta debandada m-a sleit de puteri. Daca femeile, in general, dupa nastere se plang de kilograme in plus, eu devenisem prea slaba. Fiind o fire incapatanata si sireata, puiul meu il alunga pe Mos Ene noaptea, preferand sa cocheteze cu el spre ziua. Cat de greu imi era sa tin pasul cu ea, mi se pareau noptile imense, iar linistea era halucinanta. Cam pe la sase luni am reusit sa trecem la un program normal de somn. Tot la niste trucuri naturiste am apelat, dar si la diverse siretlicuri inventate de mine. Seara ii dadeam ceai de tei si ii captam atentia prin cantecele, faceam cu ea exercitii fizice, astfel incat ziua sa ramana activa, iar noaptea sa aiba un somn odihnitor.
Uitandu-ma in urma, ma amuza acea perioada, chiar daca atunci nu mi se parea deloc funny. Ma bucur ca pitica mea creste sanatos, in rest nu mai conteaza prin cate am trecut sau trecem.
Lantul batailor de cap nu s-a terminat. Acum suntem in perioada cand ne-au dat trei dintisori deodata, ritualul noptilor albe a revenit. Ma doare sufletul cand o vad ca plange, roade tot ce gaseste in cale, ma musca de umar, dar asa cresc copiii mari.
Pe langa bucuriile pe care ti le aduce un copil, inevitabile sunt si problemele care se isca chiar din primele zile de viata. Eu ma consider norocoasa ca am avut de-a face cu problemute oarecum caracteristice bebelusilor, chiar daca si acestea m-au consumat enorm. Cum se spune "copii mici – probleme mici, copii mari – probleme mari". Conteaza doar sa gasim puterea si rabdarea de a trece peste ele, caci a creste un copil e un miracol. (Cristina Z., Foto: Stock.XCHNG)



Comentarii (0)


Arata comentarii/Ascunde

Scrie comentariu


busy