Un propolis de calitate ar trebui sa contina cel putin 50-55% materii rasinoase si balsamuri, ceara pana la 30%, uleiuri eterice peste 14% si polen in jur de 5%. Un propolis de calitate inferioara poate ajunge sa contina pana la 70% ceara si polen. Acesta are o consistenta mult mai solida si este folosit de albine in special la izolarea stupului. Trebuie avut in acelasi timp in vedere ca proprietatile propolisului variaza rapid dupa scoaterea acestuia din stup. Cea mai rapida variatie are loc in primele doua-trei ore, pentru ca apoi aceasta sa se desfasoare lent, depinzand insa in mod semnificativ de conditiile de pastrare, actiunea utila a propolisului disparand in general dupa 1-3 ani. Este de remarcat si faptul ca propolisul contine ceara de doua tipuri diferite. Preponderent gasim ceara de tip A, similara cu ceara propriu-zisa, dar - intr-o proportie ce variaza in jur de 6% - gasim si o ceara de tip B, net diferita, asemanatoare cu cerurile vegetale. (Ele pot fi separate datorita solubilitatii lor diferite in alcool fierbinte concentrat si respectiv diluat.)

Fiind constituit dintr-un amestec de materii rasinoase si balsamuri, ceara, uleiuri eterice si polen, propolisul isi schimba rapid consistenta in functie de temperatura. Astfel, la temperaturi scazute este solid si casant, incepand sa se inmoaie la temperaturi de peste 37 de grade Celsius, pentru ca apoi sa se topeasca la temperaturi cuprinse intre 70 si 120 de grade Celsius.
El reprezinta o masa eterogen rasinoasa, uneori compacta si ceroasa. Poate fi format din particule maleabile si aderente sau dintr-o masa granuloasa sau friabila si sfaramicioasa. Insa toate sortimentele, chiar si cele ceroase, devin friabile la temperaturi scazute, deja de la temperaturi de sub 15 grade Celsius. Dupa ce incep sa se inmoaie la temperaturi de peste 37 de grade, ajung - la temperaturi de peste 60 de grade pentru unele sorturi si de peste 80 de grade pentru altele - sa capete o consistenta specifica ce a facut ca propolisul sa fie cunoscut si sub denumirea de clei de albine.

Propolisul, ingredientul principal al drajeurilor Propolets, este excelent pentru intarirea imunitatii, dar este utilizat cu extraordinar succes si pentru uz extern. Sunt folosite in mod special uleiurile si cremele pe baza de propolis. Ele sunt benefice atat impotriva ranilor, arsurilor sau a eczemelor, cat si pentru ingrijirea tenului si a pielii, in general. In acest scop putem sa ne bazam fie doar pe proprietatile de exceptie ale propolisului sau il putem folosi in combinatie cu diferite extracte alcoolice sau uleioase de plante sau adaugand extractul de propolis unor produse cosmetice gata preparate, caci e pacat sa nu ne bucuram cat mai mult de binefacerile acestui formidabil dar al stupului.

Datorita multiplelor sale calitati care il recomanda pentru a fi folosit in nenumarate afectiuni si datorita modului atat de simplu in care putem obtine diferite preparate cu ajutorul lui, propolisul apare astazi in diferite retete extrem de usor de preparat, pur si simplu, in casa. Iata cateva dintre ele.
Pentru afte, stomatite si alte afectiuni la nivelul gurii, faringite sau amigdalite se poate mesteca o bucata de propolis. Inconvenientul consta insa in faptul ca acesta adera la dantura, necesitand apoi o curatare atenta si destul de laborioasa.