In minunatul oras al artei si al nenumartelor ispite, in vechiul si fermecatorul Paris, daca ai putin noroc, ai sa descoperi in imensitatea muzeului Luvru o piesa micuta, dar de nespusa frumusete. Este cea mai veche bijuterie cu perle gasita in sarcofagul unei printese persane, datand din anul 520 i.H. Dar egiptenii, la randul lor, pretuiau si ei perlele, atat de mult incat, nu de putine ori, le luau cu ei si dupa moarte pentru a-i ajuta in lungul drum ce-i astepta… Faptul ca perlele erau nu numai admirate pe vremea aceea, ci pur si simplu venerate explica si de ce ele sunt atat de prezente in miturile atator culturi precum si in intreaga istorie a religiilor.

Perlelor le-au fost atribuite puteri magice si s-au bucurat de un loc de cinste in mitologia fiecarei culturi care le-a cunoscut. Valentele religioase nu au intarziat sa le fie atribuite inca din preistorie. Apoi rolul lor s-a restrans treptat, fiind utilizate mai ales in magie, deoarece inglobau forta germinativa a apei din care proveneau, iar mai apoi in medicina si, in final, in epoca moderna au devenit apreciate mai ales pentru calitatile lor estetice.

Perlele sunt, de multe ori, asociate cu lacrimile. Dar nu lacrimi ale celor care le poarta, ci lacrimi primordiale din care s-ar fi nascut. Asocierea s-ar putea sa provina tocmai din faptul ca perlele, prin natura, transluciditatea si frumusetea lor, inspira o infinita delicatete si sensibilitate, iar lacrimile izvorasc in special din suflete nobile si sensibile. Astfel, romanii credeau ca perlele sunt lacrimi inghetate ale zeilor, fiind asociate zeitei Venus, in timp ce chinezii credeau ca sunt lacrimi de sirena. In schimb, grecii erau convinsi ca o perla se formeaza atunci cand un fulger atinge marea. Dar pelele sunt asociate in special cu regina cerului instelat, cu acel simbol al feminitatii pe care il reprezinta luna. In vechiul folclor oriental perlele se nasc in timpul noptilor alintate de razele blande ale lunii, cand visul arzator al oamenilor se strecoara pe deasupra marii pana ajunge la granita dintre cer si ape, unde isi plange pasiunea arzatoare. Acolo scoicile aduna lacrimile in cochiliile lor, le transforma in perle si le pastreaza ca pe adevarate giuvaeruri, pana ce oamenii se intorc sa le revendice.

Nascuta din ape, incredibila creatie a scoicii, perla a reprezentat dintotdeauna un simbol al feminitatii creatoare. Descoperita de culegatorii de scoici deja din preistorie, perlei i s-au atribuit nenumarate valente religioase, fiind utilizata si in magie si in medicina, pentru ca in cele din urma sa-si gaseasca binemeritatul loc de exceptie ca una dintre cele mai pretuite pietre pretioase ce nu poate lipsi dintre bijuteriile niciunei femei ce se respecta.