Haihui prin Muntii Buzaului

Imprimare

Aventureaza-te in aceasta vara intr-o drumetie dincolo de Intorsura Buzaului, o zona cu peisaje rare si foarte putin frecventata de turisti, cu toate ca are obiective unice in Europa.
Judetul Buzau, chiar daca, pentru multi, nu si-a castigat inca statutul de brand turistic, ascunde nenumarate zone de interes si un adevarat tezaur de istorie. Aici s-au descoperit urme ale unor asezari dacice, vestigii din neolitic si din epoca bronzului, apartinand culturilor Boian, Gumesti si Monteoru, inclusiv Closca cu puii de aur, datand din secolul al IV-lea d.Hr. La randul lui, orasul Buzau este mentionat deja din anul 376 d.Hr., intr-o scrisoare a guvernatorului roman din Dobrogea catre Vasile cel Mare, episcopul de Capadochia.
Biserica episcopala din Buzau a fost ridicata de Radu cel Mare in 1594 si reconstruita de Matei Basarab in 1649, iar biserica Manastirii Ramnicu Sarat dateaza de la sfarsitul secolului al XVII-lea din timpul domniei lui Constantin Brancoveanu. In afara de Sarata Monteoru, de care am auzit cu totii, Buzaul se poate lauda cu Vulcanii noroiosi de la Paclele Mari si Mici, Rezervatia geologica si paleontologica Sarea lui Buzau, Rezervatia naturala Focul Viu, Lacul fara fund sau Lacurile Talharilor. La randul lor, Manastirea Ciolanu si expozitia de sculptura in piatra in aer liber de la Magura, Colectia de Chihlimbar de la Colti si asezarile rupestre de la Alunis sunt doar cateva dintre surprizele cu care ne intampina Buzaul.

Muntii Buzaului
Frumusetea Muntilor Buzaului nu sta in semetia unor piscuri inalte, ci, in special, in vaile abrupte, de multe ori adevarate hauri camuflate de arbori de un pitoresc inegalabil. Greu accesibile, aceste locuri au fost din cele mai vechi timpuri un loc ideal de refugiu. Astfel, nu este de mirare prezenta unui numar atat de mare de grote, altare, firide, urme de sageti si de foc, ce denota faptul ca aceste locuri au fost locuite din timpuri stravechi. O prima inventariere a acestor dovezi istorice a fost realizata in a doua jumatate a secolului al XIX-lea de Al. Odobescu. Misterul continua insa sa pluteasca peste aceste locuri pline de sihastrii ortodoxe, refugiu pentru primii crestini, dar si ascunzatori pentru nebanuite comori. Si astazi se mai vorbeste despre flacarile ce pot fi vazute deasupra lor si in functie de care poti afla daca acea comoara a fost “jurata” sau nu, caci, conform acestor legende, daca iei galbenii jurati, vei pierde pe cineva drag si vei da peste un mare necaz. Cu sau fara flacarile comorilor ascunse, astazi aceste locuri ne imbie cu frumusetea si cu preaplinul lor de spiritualitate crestina. Si, dincolo de vechi blesteme, pe noi continua sa ne apese starea deplorabila a multor drumuri ce ne tin inca departe de multe dintre aceste minuni ale Muntilor Buzaului.



Asezarile rupestre din nordul Buzaului
Este impresionant numarul mare de complexe rupestre din nordul Buzaului, dintre care unele au fost locuite deja din preistorie si folosite apoi drept chilii de sihastri sau drept locasuri de cult crestin. Micile biserici sapate in stanca au devenit adevarate centre religioase crestine. In Complexul Alunis avem si o datare din secolul al IV-lea. Iar pestera Dionisie Torcatorul din satul Nucu, comuna Bozioru, localizata la Piatra Pesterii, sub Crucea Spatarului, la o altitudine de 715 metri, dateaza din epoca medievala timpurie. Si, la doar 150 de metri distanta, pestera Fundul Pesterii dateaza din epoca bronzului, Hollstatt, avand insa incizate pe pereti simboluri din epoci diferite, pentru ca in epoca medievala sa fie mentionata intr-un document emis la 12 ianuarie 1678 de Gheorghe Duca. Numarul vestigiilor prezente in zona este insa mult mai mare, iar fiecare are propria poveste de marturisit. Nu ai insa cum sa nu fii coplesit de taina si de frumusetea locului, caci aceste asezari rupestre nu par deloc sa fie asezate la intamplare…


Biserica Alunis
Biserica Alunis, datand conform traditiei din 1274 si fiind atestata documentar din 1351, este unul dintre cele mai vechi locasuri de cult ce a functionat si ca schit manastiresc (mai exact pana in 1871) cand a devenit biserica satului Alunis, urmand ca in perioada 1840-1850 satenii sa-i adauge bisericii sapate in stanca un pridvor de lemn asezat perpendicular pe axa bisericii. In Sfantul Altar sunt sapate in stanca doua nume, Vlad si Simion. Legenda spune ca ar fi vorba de doi ciobani, ctitorii acestui locas de inchinare, care, indemnati de glasul lui Dumnezeu, ar fi sapat in stanca pentru a gasi o veche icoana a Maicii Domnului. In imediata apropiere a bisericii se mai afla trei chilii, sapate si ele in stanca. Crucile si icoanele daltuite in piatra stau si astazi marturie pentru anii de rugaciuni ai vechilor crestini ai locului. Pasind pe drumul spre biserica, in acest loc binecuvantat de Dumnezeu, linistea sufleteasca nu intarzie sa te cuprinda, astfel incat uiti chiar si de drumurile proaste pe care le-ai batut pana la Alunis.


Muzeul Chihlimbarului
La Colti, in judetul Buzau, functioneaza si singurul muzeu al chihlimbarului din Romania. Chiar daca relativ modest, ocupand doar trei camere, merita sa fie vizitat, atat datorita exponatelor, cat si a frumusetii zonei. Nu poate fi uitat nici magazinul, care nu va intarzia sa ne faca cu ochiul. Prima exploatare organizata a rumanitului, asa cum este denumit chihlimbarul romanesc, a fost incercata de trupele rusesti, aflate pe teritoriul nostru, in 1828, in zona comunei Colti. Apoi, in 1865, exploatarea este efectuata cu ajutorul localnicilor sub indrumarea subprefectilor de Buzau, pentru ca, incepand din 1920, inginerul Dumitru Grigorescu sa realizeze o exploatare organizata, in 39 de puncte de lucru, atat in zona Colti, cat si in cea a Sibiciilor. Frumusetea, luciul, transparenta, spectaculozitatea incluziunilor si marimea deosebita a bucatilor de chihlimbar descoperite aici, ajungand si la 3,5 kilograme, au facut ca rumanitul sa devina celebru in intreaga lume. Din pacate, odata cu moartea accidentala a inginerului Dumitru Grigorescu, survenita in 1935, exploatarea practic s-a inchis, extractia realizandu-se totusi cu intreruperi pana in februarie 1948, cand Ministerul Minelor inchide definitiv exploatarea. Apoi, in 1981, este organizata o noua exploatare sistematica la Colti, dar care este si ea inchisa in 1986. Localnicii nu au contenit insa niciodata sa caute bucati de chihlimbar, in special primavara ori dupa ploi. Astfel, in zona, aproape ca nu este casa in care sa nu existe cateva bucati de chihlimbar.


Bijuteriile de chihlimbar
Chihlimbarul este intr-adevar una dintre cele mai populare pietre semipretioase. De fapt, este absolut impropriu sa-i spunem piatra, deoarece el s-a format acum 40 sau chiar 60 de milioane de ani din rasinile unor pini. Chihlimbarul a reprezentat o reala fascinatie pentru oamenii paleoliticului, descoperindu-se amulete din chihlimbar vechi de peste 12.000 de ani, fiind incontestabila functia magica pe care a jucat-o o lunga perioada de timp, precum si utilizarea lui pentru vindecarea a aproape oricarei afectiuni. A fost o vreme in care chihlimbarul valora aproape cat aurul, pentru ca apoi valoarea lui sa scada, astazi, bijuteriile de chihlimbar putand fi gasite chiar si la cateva sute de lei. Dar frumusetea lui a ramas nestirbita. Chiar daca de obicei culoarea lui variaza de la galben pana spre brun-roscat, chihlimbarul poate fi gasit in peste 160 de nuante diferite, ce pot merge pana spre verde-negru, asa cum este cazul rumanitului. Spectaculozitatea lui provine insa si din nenumaratele incluziuni pe care le poate contine, atat bule de aer, cat si resturi vegetale sau chiar insecte din acele timpuri. Bijuteriile realizate din chihlimbarul de la Colti au inzestrat, in 1578, prin grija lui Mihnea Voda, biserica din Alunis, pentru ca, in 1932, sa uimeasca lumea in cadrul unei expozitii organizate la Paris si sa fie oferite Reginei Angliei, Mary, sotia regelui George al V-lea, personal de catre inginerul Dumitru Grigorescu. Si tot din rumanit se spune ca a fost confectionata si celebra pipa a lui Stalin… Dar astazi de farmecul si frumusetea chihlimbarului ne putem bucura fiecare dintre noi. Bijuterii din argint cu chihlimbar, lucrate extrem de interesant, se gasesc in magazinele You&Me. Puteti sa le alegeti pentru a le purta la o rochie lejera de vara sau la o rochie neagra de seara, bijuteriile cu chihlimbrar fiind extrem de versatile si reusind sa dea stralucire oricarei tinute.


Vulcanii noroiosi
Una dintre ciudateniile naturii, prezenta si la noi in tara, o reprezinta vulcanii noroiosi. Neavand in comun cu vulcanii propriu-zisi decat forma lor conica, de la care li se trage si numele, ei nu sunt rezultatul unei activitati magmatice, ci a emanatiei de gaze naturale provenind de la adancimi de peste 3.000 de metri. Trecand printr-un sol argilos si antrenand apa din panza freatica, gazele aduc la suprafata un namol rece care in contact cu aerul se usuca, dand nastere acelor structuri specifice pe care le cunoastem sub numele de vulcani noroiosi. In Pakistan sunt vulcani noroiosi care ating inaltimi de 250-480 de metri, cu cratere ce pot depasi 140 de metri in diametru, iar in Indonezia a avut loc o eruptie a unui vulcan noroios care a aruncat pana la 125.000 de metri cubi de namol pe zi, fiind acoperite cu namol 440 de hectare si 14 oameni pierzandu-si viata. In lume sunt cunoscuti peste o mie de vulcani noroiosi, dintre care o parte sub apa marilor. In Europa, numarul acestora este insa mult mai mic. Situarea acestora in jurul faliilor tectonice face ca activitatea lor sa creasca in timpul cutremurelor si al ploilor abundente. La noi, cei mai importanti vulcani noroiosi ii gasim in judetul Buzau.



Rezervatia Vulcanii noroiosi
In zona comunelor Scortoasa si Berca din judetul Buzau se gasesc Paclele Mari si Paclele Mici, cei mai importanti vulcani noroiosi din Romania. In jurul lor, solul puternic sulfuros si saraturos nu este propice vegetatiei obisnuite. Sunt insa plante care s-au adaptat acestor conditii vitrege, precum Nitraria schoberi si Obione verrucifera, ocrotite in cadrul rezervatiei naturale de aici. In aceasta zona se gaseste si cea mai veche exploatare de titei din tara, mentionata deja din 1517, pentru ca, in 1867, sa avem si prima semnalare a vulcanilor noroiosi in cadrul prospectiunilor efectuate de francezul H. Cognar. In 1924, zona este declarata rezervatie naturala, iar in 1995 a fost inclusa in registrul national si european al rezervatiilor. In prezent este dezvoltat aici un proiect de realizare a unui geoparc, "Tinutul Buzaului", Vulcanii noroiosi reprezentand una dintre cele mai interesante rezervatii mixte, geologica si botanica din Romania.
Peisajul oferit de Vulcanii noroiosi, ce se intind pe o suprafata de peste 30 de hectare, este unic si merita din plin sa fie admirat mai ales ca in prezent atat drumul, cat si indicatoarele sunt prietenoase.

De la Sarata-Monteoru la Manastirea Ciolanu
La doar 20 de kilometri nord-vest de Buzau, intr-o depresiune intracolinara strabatuta de raul Sarata, se gaseste statiunea balneara Sarata-Monteoru, cu interesante descoperiri arheologice din perioada culturii Cucuteni B. Dar Monteoru detine si o exclusivitate europeana. La sfarsitul secolului al XIX-lea aici s-a deschis singura mina de petrol din Europa, unde petrolul se extragea prin galerii aflate la o adancime de 240-320 de metri. Acest zacamant de mica adancime face ca apa din zona sa aiba un continut ridicat de petrol, brom, iod si sare, astfel ca apa celor 15 izvoare din zona se bucura de proprietati terapeutice deosebite, a caror utilizare este mentionata deja de la 1837, aici functionand si un strand cu ape clorosodice.
Dar nu trebuie sa ne ingrijim doar trupul, ci si spiritul… La doar 25 de kilometri de Monteoru, pe o frumoasa poiana unde au fost descoperite ramasitele unor sihastri scapati din Bizantul ocupat de turci in secolul al XV-lea se gaseste Manastirea Ciolanu, singura din judetul Buzau atestata documentar din secolul al XVI-lea si care adaposteste moastele mai multor sfinti. Aici pot fi admirate icoane pictate de Gheorghe Tatarascu, dar si o icoana a Sfantului Gheorghe, pictata la Athos. Iar frumusetea drumului este ea insasi o adevarata binecuvantare…


Tabara de Sculptura Magura
In imediata vecinatate a Manastirii Ciolanu se gaseste Tabara de Sculptura Magura, gestionata de Muzeul de Istorie Judetean Buzau, unde, timp de 16 ani, in perioada 1970-1986, cate 16 studenti si absolventi ai Academiei de Arte din Bucuresti, precum si elevi din liceele de arte au realizat 256 de lucrari in calcar provenind de la Naeni si Ciuta. Este cea mai mare expozitie de acest fel din tara si una dintre cele mai mari din lume. Lucrarile plasate intr-un decor natural de exceptie, in poiene si printre copaci, pe o suprafata de mai multe hectare, te intampina cu un plus de expresivitate, discrete si, in acelasi timp, cu o forta aparte. Degradarea produsa de intemperii si de unii vizitatori care au vrut sa lase intiparita in piatra dovada nesimtirii lor a facut ca, incepand din 2007, lucrarile sa fie supuse unui program de restaurare. Ca o curiozitate, locul este si subiectul unor controverse legate de domeniul paranormalului. Astfel, in vecinatate se spune ca legile gravitatiei ar fi violate, un automobil cu motorul oprit avand tendinta sa urce dealul, nu sa-l coboare. Dar, indiferent ce ar face automobilele si indiferent de efectele paranormale ale locului, farmecul peisajului si frumusetea sculpturilor raman de necontestat. (Cecilia Caragea)