Coasta de Azur e ca un zambet ce infloreste pe fata celui ce-si aduce aminte de frumusetile si de valurile de bucurie ale vacantelor petrecute acolo. Putini sunt insa cei care au vazut sau macar au auzit de un loc aproape unic in Europa, aflat la o aruncatura de bat de fermecatorul Cannes - Cheile Verdonului. Ignorate pana de curand, chiar si de majoritatea francezilor, Cheile Verdonului au inceput in ultimul timp sa fie recunoscute drept o fascinanta atractie turistica. Nu va lasati pacaliti de asemanarea de nume! Cheile Verdonului nu au nimic de-a face cu Verdun-ul, plasat in nordul Frantei, loc de desfasurare al unuia dintre cele mai cumplite cosmaruri ale Primului Razboi Mondial.

Plasate in sudul Frantei, in Alpii Provensali, Cheile Verdonului reprezinta unul dintre cele mai mari, mai spectaculoase si mai frumoase canioane ale Europei. Intinzandu-se pe o lungime de aproape 25 de kilometri intre Castellane si Moustiers-Sainte-Marie, canionul are o adancime ce variaza in jur de 300 m, dar atinge si valori mult mai mari. Culoarea verde-turquoise, rocile contorsionate si fracturate parca de forte ciclopice, sedimentele stranii, peisajul in ansamblul lui iti creeaza un sentiment absolut ireal. Caracterul insolit, absolut socant al peisajului isi gaseste explicatiile intr-o istorie indepartata.

Istoria stancilor
Povestea incepe in Triasic, prin scufundarea actualului Provence, care, devenit fund de mare, a fost acoperit cu un strat gros de sedimente ce au dat nastere rocilor calcaroase. Prin noi modificari geologice, in Jurasic, tinutul este acoperit de ape calde si putin adanci, ceea ce a dus la dezvoltarea unor imense formatiuni coralifere. Tinutul incepe apoi sa se ridice, dar abia in Tertiar incep sa se formeze Alpii. Aceasta modificare impresionanta a reliefului a condus la fracturarea profunda a rocilor calcaroase din Provence si la formarea unor vai adanci. Este perioada in care si Verdonul isi gaseste propria lui albie.

Dar povestea nu se opreste aici. In Cuaternar, tinutul este acoperit de ghetari imensi a caror topire ulterioara a condus la cresterea debitelor raurilor pana la valori impresionante, care puteau depasi usor 3.000 de metri cubi pe secunda. Forta imensa a acestor ape dezlantuite a remodelat profund tinutul, spargand, taind si sapand fara mila culoare adanci in roca moale, friabila si atat de fracturata si de contorsionata de fortele uriase cu care isi croisera Alpii drumul spre inaltimile semete ale varfurilor care par sa se piarda in inaltul cerului.  In aceasta perioada si-a croit si Verdonul defileul sau fantastic, unic in Europa, care te lasa literalmente cu rasuflarea taiata. Apoi, raul si-a continuat lupta lui neobosita cu rocile ce le intalnea in cale, dand nastere formelor incredibile de relief pe care le admiram astazi.

Cheile Verdonului - rezervatie naturala
Dupa ce prefacerile geologice si fortele ciclopice ale naturii s-au domolit, a venit vremea prefacerilor produse de mana omului. Cheile Verdonului nu au devenit rezervatie naturala decat la 7 mai 1990, iar o hotarare finala de protejaree a zonei este luata de Consiliul de Stat abia la 10 iulie 2006, cand, dupa o lupta acerba de 23 de ani intre mai multe organizatii de protejare a naturii si a mediului inconjurator si Electricite de France, Consiliul de Stat a luat, in sfarsit, decizia de a interzice construirea unei linii de inalta tensiune - de 400.000 de volti - ce ar fi trebuit sa strabata canionul. Intre timp, fusesera construite in zona mai multe lacuri de acumulare.
Este vorba, in primul rand, despre lacul Castillon, de langa satul cu acelasi nume, inceput in 1929 si terminat abia in 1948, din cauza opririi lucrarilor in 1932 si a unui incendiu din 1936, urmat de barajul de la Chaudanne, terminat in 1951, apoi de cel de la Esparron-Greoux, in 1960, si, in fine, lacul Sainte-Croix - in 1973, respectiv cel de la Quinson - in 1975, cunoscut si ca lacul Montpezat. Localitatea Salles-sur-Verdon a trebuit reconstruita in 1973 pe noi pozitii, la scurt timp inainte de a fi inghitita de apele lacului de la Saint-Croix, fiind astazi una din cele mai tinere localitati ale Frantei. Daca lacul d'Esparron-Greoux te fascineaza cu nuantele lui de verde aidoma celor ale raului, lacul de la Sainte-Croix, cel mai mare lac de acumulare din Franta, uimeste cu variatia lui continua de culori, dominata de nuante de albastru. In ultimii ani a devenit un centru de atractie pentru turismul estival, avand in proximitate, in afara de Salles-sur-Verdon, comunele Aiguines si Bauduen.

Astazi, Cheile Verdonului nu mai sunt un tinut pustiu, salbatic si uitat de Dumnezeu, ca acum 20 - 30 de ani, ci un spectacol al naturii, admirat de tot mai multi turisti si luat cu asalt de un numar in continua crestere de sportivi ce cauta sa exploreze toate formele in care isi pot masura fortele cu nenumaratele provocari ale tinutului.
Verdonul izvoraste in apropiere de Col d'Allos, in masivul Trois Évéchés si se varsa, dupa un parcurs de aproximativ 175 de kilometri, in Durance, in apropiere de Vinon-sur-Verdon. Pe o buna portiune de drum, Verdonul stabileste granita dintre departamentele Var, aflat la sud, si Alpes-de-Haute-Provence, aflat la nord.
Cheile propriu-zise pot fi impartite in trei segmente. Partea de inceput a cheilor, cunoscuta sub denumirea de Pregorges, ce se afla intre Castellane si Pont de Soleils, apoi cheile propriu-zise, care tin pana la l'Imbut, si, in fine, canionul dintre l'Imbut si podul de la Galetas, putin inainte de intrarea in lacul Sainte-Croix. Portiunea a doua este cea mai spectaculoasa, avand o adancime ce variaza intre 250 si 700 de metri. Remarcabile sunt Imbut-ul insusi, cunoscut si ca Embucq, unde Verdonul dipare sub enorme structuri de roca, si Styxul Verdonului, care formeaza un fel de subcanion in cadrul canionului propriu-zis, si al carui nume trimite evident la mitologia greaca, cu al ei rau ce ne separa de Hades, taramul atat de temut.

Drumul spre Cheile Verdonului
Pentru a ajunge in aceste locuri fascinante si atat de stranii ne stau la dispozitie doua drumuri. Unul merge de-a lungul malului drept, pe partea nordica a canionului. Este vorba de soseaua D952, ce face legatura intre Castellane si Moustiers-Sainte-Marie. Cel de-al doilea drum urmareste malul stang, pe partea sudica a canionului. Plecand din Aiguines spre Castellane, trebuie urmarite soselele D71, D90 si D995. Langa Rougon se deschide culoarul Samson, prin care se poate patrunde in cheile propriu-zise si se poate aborda faimosul Sentier Martel. Deschis in 1928, poarta acest nume din 1930, in onoarea exploratorului Édouard-Alfred Martel (1859-1938), care, impreuna cu echipa sa, au strabatut canionul, cu barca si pe jos, pentru prima data in 1905, decoperind locurile impresionante pe care le-au denumit Imbut si Styx. Dupa parcurgerea coridorului ingust, pe care l-au numit Styx, ajungand la Imbut, Martel a fost pe punctul de a abandona expeditia, dar a continuat, descoperind mai multe pasaje si formatiuni de roca, reusind in cele din urma sa ajunga cu bine la Pas de Galetas. Astazi, acest drum este accesibil si de pe malul drept.

De la intrarea propriu-zisa in canion, la Point Sublime, pana la Chalet de la Maline, drumul masoara 15 km si necesita intre 5 si 8 ore de mers, intr-un sens, sau 10-15 ore, dus-intors, pentru a-ti recupera masina. Drumul permite si vizitarea zonei Mescla, a pesterii Baumes-aux-Boefus, a unei treceri inguste printre stanci, Étroit des Cavaliers, sau a unor mici portiuni de plaje, ce se formeaza pe malul raului, in stransoarea muntelui. Te asteapta poteci inguste, scari metalice suspendate pe versantii stancosi, impresionante piramide monolitice, trei tuneluri, construite initial in cadrul unui proiect hidroelectric, abandonat intre timp, Tunnel des Baumes, Tunnel de Trescaire si Tunnel du Baou, a carui fereastra permite accesul spre Baume aux Pigeons cu o scara metalica ce-ti permite sa cobori in albia raului printre imensele formatiuni stancoase. (Parcurgerea tunelurilor, fiecare cu o lungime de mai multe sute de metri, necesita echiparea cu o lanterna.)
Deoarece drumul nu poate fi parasit pe parcurs, ci doar pe la cele doua capete, iar gradul de dificultate este relativ mare - scari metalice cu sute de trepte, trepte sapate in piatra, poteci abrupte - este recomandat sa nu fie abordat decat de cei cu o buna conditie fizica. Dar, cu un antrenament satisfacator, drumul este practic lipsit de pericol.
Pentru cei care nu au timpul sau conditia fizica necesara pentru a se incumeta in aceasta mica aventura, privelistea pe care ti-o ofera nenumaratele puncte de Belle Vue la care poti ajunge cu masina, cum ar fi cel de la Point Sublime, si care te lasa literalmente cu rasuflarea taiata, sunt oricum suficiente pentru a justifica din plin o vizita in Cheile Verdonului. Pentru cei care, dimpotriva, cauta provocarile muntelui, Cheile Verdonului le propun peste 1.500 de trasee de catarare.

Un loc perfect pentru sporturi extreme
Coborarea raului cu diferite tipuri de barci este o alta provocare pentru cei puternici si curajosi. Daca unele portiuni sunt intr-adevar extrem de dificile, altele iti permit sa inveti si sa te antrenezi progesiv in tainele acestui sport extrem care fascineaza mereu mai multa lume. Daca nu cauti decat o simpla plimbare cu barca intr-un peisaj mirific, lacul Sainte-Croix este exact ce-ti trebuie. Dar apele salbatice ale raului, bogate in peste, reprezinta un adevarat paradis si pentru pescari. Datorita existentei lacurilor de acumulare, debitul raului este reglat, putand fi aflat din timp. In perioada estivala se practica doua debite diferite. In general, doua zile pe saptamana, 10-16 metri cubi pe secunda, si in restul zilelor, 0,5 metri cubi pe secunda, astfel incat se asigura conditii optime atat pentru sporturile extreme, cat si pentru agrement. In afara sezonului, debitul variaza mai mult si poate ajunge la 40 de metri cubi pe secunda. Daca vrei sa zbori cu planorul, cu parapanta, sau cauti un loc deosebit pentru bungee-jumping, cu greu ai putea gasi un loc mai spectaculos, mai provocator, si oameni mai binevoitori decat aici. De asemenea, sunt multe drumuri ispititoare pentru ciclism sau pentru calarie.

Patria parfumurilor
Satele din jurul acestui magnific spectacol geologic si-au pastrat stilul traditional provensal si te intampina cu bucate de neuitat. Daca mai punem la socoteala si faptul ca zona este plina de plantatii interminabile de lavanda, aici gasindu-ne in patria parfumurilor, putem conchide ca acest loc mirific iti domina toate simturile. Este un tinut al celor mai elegante si subtile parfumuri.

Daca cobori spre sud, inainte de a intra in Cannes, soseaua te duce prin inima unui minunat oras, agatat, parca, de versantii muntelui. Este parfumatul si sarmantul Grasse. Cand patrunzi pe strazile lui, ce serpuiesc in panta printre cladiri si oameni ce respira parca alt aer decat cel al oraselor cu care esti obisnuit, ai senzatia ca intalnesti mai multe indicatoare ce te indreapta spre nenumarate parfumerii celebre decat indicatoarele propriu-zise de strazi.

De fapt, de la Castellane la Grasse te preumbli mereu prin universul celor mai seducatoare parfumuri. Este, intr-adevar, un tinut ce se prezinta ca un elixir al simturilor. De la parfumurile seducatoare la adrenalina sporturilor extreme si la maretia geologica a tinutului, totul este prezent aici intr-o atmosfera patriarhala in care ai ocazia sa te rasfeti si cu nebanuite delicatese gastronomice.
Si, daca ti-e dor de Mediterana, de luxul marilor case de moda si de fastul marilor gale de film, n-ai decat sa mai cobori cativa kilometri pana la Cannes, cu a lui inconfundabila Croisette. (Cecilia Caragea)