Studiind harta Europei in cautarea unei destinatii de vacanta, nu mica mi-a fost uimirea cand, pe granita dintre Elvetia si Austria, gasesc trecut numele celei mai indragite marci de produse pentru protectia solara - Piz Buin. Cautam un loc civilizat si pitoresc, asa ca brusc m-am hotarat sa revad una dintre cele mai frumoase regiuni ale batranului continent si, in plus, sa admir... varful Piz Buin.

Am plecat cu masina. Sa pleci e usor. Sa ajungi sa iesi din tara e mai greu. Pana la Pitesti a mers cum a mers, dar, la iesirea de pe autostrada, blocaj total. Dupa aproape o ora, in disperare de cauza, am intors si am plecat pe drumul Craiovei. Pana la Turnu Severin ne-am luptat cu drumurile romanesti, dar mai departe pana la Orsova a urmat infernul. Drum In lucru. Semafoare pe care nu le respecta nimeni. Politia care sta si se uita neputincioasa. Soferi care nu se lasa pana nu reusesc sa blocheze complet soseaua. Rezultatul, 30 de kilometri in 3 ore. Mai departe a urmat proba de foc a masinii. O sosea ca dupa bombardament. Dupa ce treci granita, nu intri doar in spatiul Schengen, ci intri, in sfarsit, intr-o lume civilizata. Mai departe drumul e o placere. Pui masina pe "pilot automat" si o lasi sa te duca fara griji unde te poarta visul tau de vacanta. De la Szeged la Viena ai impresia ca nici n-ai apucat sa apesi bine acceleratia. Pe o autostrada perfecta, cateva sute de kilometri nici nu-i simti. E oricum mult mai placut decat sa strabati Bucurestiul...
Ai putea sa te opresti si la Viena, daca vrei. Pentru unii e cel mai frumos si primitor oras. Pentru altii e cel mai apropiat centru civilizat de shopping. Pentru mine e, pur si simplu, un oras minunat. Dar eu voiam sa fug de forfota orasului...
Ai putea oricum sa parasesti autostrada pentru ca zona pre-alpina te intampina deja cu privelisti minunate, oameni primitori si rezervatii naturale. Dar autostrada ti se insinueaza la un moment dat ca un adevarat drog... Parca nu-ti mai vine sa o parasesti. Oricum, la intersectia cu drumul 234, langa Seewalchen, cand simti deja apropierea lacului Attersee, nu am mai rezistat si am coborat spre lac si spre varfurile ce incep deja sa se semeteasca amenintatoare, mai ales ca aici te gasesti in preajma atat de sugestiv numitului Drachenwand. E pacat sa mergi pe soselele principale. Cu cat gasesti drumuri mai laturalnice, mai greu de identificat pe harta, cu atat esti mai castigat. Sunt la fel de bune, totul e la fel de bine oranduit, doar ca te poti pierde fara teama intr-o natura ireal de curata. Nemaiavand granite si vorbind aceeasi limba, nici nu stii cand esti in Germania si cand in Austria. Cateodata ai senzatia ca parca nici ei, localnicii, nu mai stiu. Oricum, traiesc deja intr-un univers comun...

Austria, o lume de basm
Tirolul il strabati pe nesimtite. Ai senzatia ca nu treci prin localitati, ci prin adevarate expozitii florale. Nu stiu unde mai poti intalni muscate atat de mari, de bogate si de frumoase. De cate ori trec prin Tirol, ma confrunt cu aceeasi nedumerire ce se naste spontan. Aici florile sunt menite sa dea viata caselor sau, dimpotiva, casele sunt construite ca un pretext pentru a ne putea bucura de o explozie de flori?
Asprimea si frumusetea muntilor cu care oamenii acestia se confrunta de cand s-au asezat pe minunatele meleaguri ale Tirolului le-au conferit o imensa bucurie de viata, de muzica si de culoare, dar si un deosebit simt al masurii si o exactitate si o seriozitate pe care mi-e greu s-o inteleg altfel decat drept un reflex al severitatii muntelui care nu iarta. Daca ii gresesti odata, oricum nu mai apuci sa gresesti a doua oara... Muntele e maret si superb, dar inainte de toate este intransigent.
Cand ajungi la Landeck ai senzatia ca trebuie sa te intorci pentru ca lumea de basm pare a fi inapoia ta. Dar, daca apuci drumul spre Ischgl si Galtur, incet, incet, ti se taie rasuflarea. O sosea perfecta, pentru care este insa adevarat ca trebuie sa platesti. Ce bine ar fi daca am avea si noi drumuri turistice impecabile, chiar daca ar trebui sa platim pentru ele! La Galtur te pregatesti sa parasesti Tirolul si sa patrunzi in Voralberg. Austria este o federatie. Voralberg este landul cel mai vestic si penultimul, atat ca suprafata, cat si ca populatie. Daca in restul Austriei se vorbeste aproape exclusiv dialectul bavarez sau variante apropiate, in Voralberg se vorbeste un dialect aparte. Asta nu inseamna ca ai putea avea macar cea mai mica dificultate de a te intelege folosind germana culta.

La Galtur incepi sa urci spre culmile impunatorului masiv Silvretta care se inalta semet spre granita cu Elvetia, facand trecerea spre zona Alpilor cu creste de peste 4.000 m. Silvretta, chiar daca nu se poate mandri decat cu inaltimi de pana la 3.410 m atinsi de imensa "piramida" a lui Piz Linard, nu se lasa cu nimic mai prejos in maretia sa. Facand parte din grupa Alpilor Orientali Centrali, ei se intind in Austria, din Tirol pana in Voralberg, si in Elvetia, in cantonul Graubunden. Cele trei regiuni se intalnesc in zona sugestiv numita Dreilanderspitze, varful celor trei tari. Cu mai multe varfuri ce depasesc 3.000 m, mai ales la nord de pasul Fluela, Alpii Silvretta sunt acoperiti de o multime de ghetari care le-au si atras numele de Blaue Silvretta, Silvretta albastra. Din pacate, asistam, neputinciosi, indiferent de numarul summit-urilor la care se discuta despre incalzirea globala, la topirea accelerata a ghetarilor... (Daca, pana acum 20 de ani, pe intreaga perioada de industrializare se pare ca volumul ghetarilor a scazut la jumatate, in ultimii 20 de ani se afirma ca ar mai fi scazut cu 30%.) Drumul, care nu indrazneste sa urce la 3.000 de metri, dar depaseste cu mult 2.000 de metri, te poarta atat de aproape de varfurile ce zgarie parca cerul incat ai impresia ca poti sa le atingi. Nenumaratele cascade involburate ce serpuiesc interminabile pe acesti masivi, ca niste coloane stralucitoare ce fac parca legatura intre cer si adancul pamantului, si proximitatea ghetarilor intregesc acest peisaj care pare sa apartina unei alte lumi.
Dupa ce ai ajuns sa te simti singur si pierdut intre cer si masivitatea muntilor ce se instapanesc cu vraja lor atotputernica asupra ta si ai senzatia ca de acum nimic nu te mai poate surprinde, soseaua te poarta pe neasteptate, dupa o curba larga, pe malul unui imens si superb lac. Apa cristalina, ghetarii, varfurile semete ce te inconjoara si se oglindesc amenintatoare in oglinda lui ademenitoare iti taie pur si simplu rasuflarea. E atata maretie, totul e atat de frumos si de straniu in acelasi timp! Vantul si lupta inversunata a norilor care acopera golul stralucitor al soarelui te poarta intr-o continua si ametitoare valtoare de lumini si contururi schimbatoare.
Valatucii de ceata te cuprind pe neasteptate, pentru a te lasa singur in albul translucid, care te izoleaza de lume, pentru ca apoi, la fel de rapid si de neasteptat, sa se retraga, lasand parca sa se pravale muntii peste tine, din departari abia intrezarite cu o viteza aiuritoare, din care parca nu au cum sa se mai opreasca inainte de a te strivi in goana lor navalnica. Si nu am avut ocazia sa prindem o adevarata furtuna! A fost doar o modesta proba a ceea ce pot oferi Alpii...
Multi dintre cei care au trecut prin Chamonix se intreaba ce pot oferi niste munti de doar 3.300-3.400 de metri fata de maretia Montblanc-ului, care se inalta la 4.810 metri. E o mare diferenta intre privelistea Montblanc-ului pe care o poti avea din valea larga de la Chamonix, unde contempli muntele oarecum din exterior, ca la teatru, si senzatia pe care o ai in momentul in care te predai cu totul in voia muntelui. Atunci cand te impresoara din toate partile cu varfurile lui semete, cand, ramas singur cu propria-ti imagine oglindita in apele unui lac de munte, carora nu ai cum sa-i intrezaresti hotarul din adancuri, te proptesti bine in picioare pentru a nu te lasa zburatacit de un vant pe care il simti ca nu e decat o adiere, o simpla joaca fata de cum poate el sa se dezlantuie intr-o furtuna adevarata. Silvrettasee este, fara indoiala, un adevarat loc de poveste a acestor munti prea putin cunoscuti, asa cum stau ei ascunsi intre doua tari.
Silvrettasee, chiar daca este unic in maretia peisajului in care este plasat, nu este insa izolat. El face parte dintr-un intreg complex hidroenergetic care cuprinde si lacurile Vermundsee, Kopssee, Lunersee, Latschau, Rodund. Fiecare are frumusetea si farmecul lui. Legate prin conducte de aductiune de nenumarate izvoare si comunicand intre ele, reusesc sa puna in miscare un intreg complex de centrale hidroelectrice legate intre ele prin doua linii de inalta tensiune ce distribuie curentul consumatorilor din intinsul Europei. Energia face parte deja dintr-un complicat sistem globalizat, insa, in ciuda acestor lucruri, vechea vraja a acestor locuri nu are cum sa dispara.

Piz Buin
Daca te incumeti, de aici poti parasi masina si poti, daca esti echipat si antrenat in mod corespunzator, sa urci varful Piz Buin si sa treci in Elvetia, la Guarda. De fapt, sunt doua varfuri Piz Buin, Piz Buin Grand de 3.312 m si Piz Buin Pitschen de 3.255 m, mai mic, dar mai periculos.

Acum 70 de ani, in 1938, pe Piz Buin a urcat si un student la Chimie, Franz Greiter. Tanar si imprudent, s-a ales cu grave arsuri solare, pentru ca in aerul rarefiat si racoros al muntelui, soarele e inselator si nemilos. Pentru tanarul Franz Greiter, inteligent si plin de imaginatie, incidentul nu a fost insa decat o provocare. Intr-un mic laborator din casa parinteasca, a pus la punct reteta unui produs menit sa te protejeze de razele de soare care pe el il facusera sa sufere intr-atat. Astfel a luat nastere primul produs de protectie solara. Si ce nume ar fi putut sa primeasca, altul decat Piz Buin?! Dar tanarul nostru nu era doar plin de imaginatie, ci si de perseverenta. Astfel, a transformat, printr-un sir intreg de premiere, marca lansata de el, intr-una dintre cele mai cunoscute si apreciate din lumea intreaga. Si nici nu putea sa fie altfel cand de aici au fost lansate cele mai multe premiere ale domeniului - scala folosita astazi de toata lumea pentru clasificarea produselor de protectie solara, filtrul de protectie solara de banda larga UVA/UVB, primele protectii solare rezistente la apa, primele produse speciale pentru zona alpina, primul micropigment ce reflecta razele UV, noua tehnologie din 2005 ce asigura protectia integrala pentru o zi intreaga si cea din 2007 care asigura o bronzare rapida, fara a face nici un compromis protectiei fata de efectele negative ale soarelui.
Astfel s-a ajuns la paradoxul ca Piz Buin sa fie unul din cele mai cunoscute nume din lumea intreaga, datorita gamei de produse solare cu acelasi nume, dar sunt mult prea putini cei care au auzit de varful Piz Buin si de minunatele lui imprejurimi.
Cand stai pe malul lacului si contempli splendoarea acestui munte sunt multe povesti ce-ti vin in minte, dar este un amanunt pe care cred ca e pacat sa-l uiti... Piz Buin este un nume romans. Nu trebuie sa ne mire, caci celalalt versant al lui se gaseste in Elvetia, in cantonul Graubunden, singurul canton in care limba romansa este limba oficiala. Asta nu inseamna insa decat faptul ca fiecare municipalitate in parte are dreptul sa-si stabileasca singura limba oficiala, intre germana, italiana si romansa, adica intre cele trei limbi vorbite in acest canton. Din pacate, numarul vorbitorilor de romansa a scazut dramatic. Astazi, doar 0,9% din populatia Elvetiei mai vorbeste limba romansa. Daca in 1860 majoritatea cantonului era de limba romansa, astazi ea nu mai este limba oficiala decat in cateva municipalitati izolate.

Elvetia, de la Davos la Guarda
De la Silvrettasee, soseaua te poarta prin Partenen, Schruns si Bludenz, tot mai departe spre Lichtenstein. Dupa maretia spectacolului pe care ti l-a oferit Die Blaue Silvretta, e greu sa te reculegi pentru a te bucura asa cum se cuvine de frumusetea acestui tinut de exceptie, pentru ca fiecare din locurile prin care treci acum au propria poveste pe care vor sa ti-o impartaseasca cu fiecare casa si cu fiecare noua curba prin care te poarta soselele impecabile din Voralberg. Din Lichtenstein, te poti intoarce prin Maienfeld, Grusch si Klosters spre Davos si, apoi, prin Susch, la Guarda, pe celalalt versant al Piz Buin-ului. Acum esti in Elvetia. Nimic nu pare insa schimbat. Chiar daca se vorbeste alt dialect german, adresandu-te in Hochdeutsch, nu sesizezi practic nici o schimbare. Aceeasi ospitalitate, aceeasi ordine si curatenie, aceleasi flori minunate care te intampina de la fiecare geam, chiar daca nu-ti mai dau chiar acea senzatie pe care o aveai in Tirol...
In Davos te cuprinde un sentiment ciudat, stiind ca aici, an de an, se discuta si se pun la cale hotararile de care depinde viitorul acestei planete devenite astazi parca mereu mai mica si mai vulnerabila. In fapt, asta se traduce printr-o aglomerare mai mare de hoteluri cu multe stele, prin sala ce gazduieste renumitele conferinte si dezbateri si, evident, prin preturi mai mari. Daca iesi insa din centrul propriu-zis al Davosului, poti sa te bucuri de un mic lac de agrement, loc de atractie pentru iubitorii sporturilor acvatice.

Pe tot acest drum strabati de fapt o parte a tinutului romans, dar abia dupa ce am parasit soseaua principala si ne-am angajat pe drumul abrupt de munte, ce urca la Guarda, am descoperit farmecul caselor, al asezarilor si al limbii romanse. Este intr-adevar izbitoare asemanarea intre acesti oameni, respectiv limba vorbita de ei, si noi, sau, mai exact, unele sate de la noi. Guarda e un sat de exceptie, spanzurat undeva intre cer si pamant, la jumatatea unui versant de munte. Este inca viu. Casele sunt locuite si corect intretinute, pamantul - lucrat in mod ireprosabil. Nu e nici o legatura cu luxul invecinatului Davos, dar se vede rezultatul unei munci dure, facute insa cu dragoste, asa cum cei de acolo au invatat din mosi-stramosi. Vazand numarul de Romania al masinii, un barbat intre doua varste ce conducea un tractor, cu fata severa si blanda in acelasi timp si cu un corp atletic, asa cum arata in general oamenii de munte, m-a salutat cu bucurie in glas cu un "bai"... prelungit, menit parca sa teasa legaturi nevazute intre doua lumi care nu stiu si, probabil, nici nu au cum sa se mai apropie intre ele. Am admirat inca o data maretia Piz Buin-ului, tinta mea pentru aceasta mini-vacanta si mi-am promis sa ma intorc sa strabat pe indelete aceasta lume romansa care te intampina cu mii de intrebari si de provocari.

Romansii
In Elvetia, sunt recunoscute patru limbi oficiale, germana, franceza, italiana si romansa, extrem de asemanatoare limbii romane, vorbita doar in cantonul sud-estic, Graubunden. In 1860, limba predominanta a cantonului era limba romansa, astazi nu au mai ramas decat cateva enclave izolate, in continua descrestere. Cele mai vechi tiparituri in limba romansa dateaza din secolul al XVI-lea.
Din punctul de vedere al statisticilor elvetiene privind nativii elvetieni in 2000 romansii erau sub 1%.

Informatii utile
Trebuie avut grija ca Elvetia nu e membra a Uniunii Europene si, ca atare, aveti nevoie de pasaport valabil. In rest, atentie deja de la iesirea din tara la restrictiile privind numarul de pachete de tigari si de bauturi alcoolice. E bine sa nu luati mai mult de un cartus de tigari, cu toate ca nu am vazut ca cineva sa fie efectiv controlat.
Nu uitati sa platiti taxele de autostrada. Pentru Ungaria, cel mai comod le platiti chiar inainte de iesirea din tara. Inainte de granita veti fi asaltati de afise in acest sens. Puteti plati si pentru drumul de intoarcere, daca stiti zilele in care veti traversa din nou Ungaria la intoarcere. In Austria si in Elvetia puteti plati la prima benzinarie pe care o intalniti. In Elvetia, platiti 40 euro pe tot anul, taxa fixa, in Austria - in functie de durata sejurului. In Elvetia puteti efectua orice plata in euro, dar de cele mai multe ori veti primi restul in franci elvetieni.
Preturile variaza peste tot in zona Alpilor in functie de sezon, cele mai ridicate fiind in timpul sezonului de schi, dar si in iulie-august. In Elvetia se intampla ca, in afara sezonului, multe hoteluri sunt inchise. Poti avea surpriza sa le gasesti inchise deja chiar de la sfarsitul lui august.
Cu baie comuna pe etaj poti gasi camere incepand de la 40 euro. Poti insa sa ai ghinionul ca intr-o anumita zona sa nu gasesti camera disponibila sub 150 euro. In general, poti bea o cafea incepand cu 2-3 euro. Mancarea e pentru toate buzunarele. (Cecilia Caragea)