Informatii generale
Geografia si clima
Istoria veche
Istoria secolelor XX-XXI

Informatii generale
Steagul. Moneda. Granitele. Populatia. Invatamantul. Cultura si traditiile. Armata. Economia. Politica si organizarea statului.
Siria, cu numele oficial Al-Jumhuria Al-Arabia Al-Suria, Republica Araba Siria, are o suprafata de 185.180 de kilometri patrati si o extindere est-vest de 829 km si nord-sud de 748 km, are o populatie de aproximativ 22 de milioane, dintre care 6 milioane, concentrate in zona capitalei Damasc.
Steagul sirian a fost adoptat in 1980 avand trei zone orizontale, care de sus in jos sunt rosu, alb (pe care apar si doua stele verzi in centru) si negru, culorile arabe traditionale.
Moneda. Unitatea de baza o reprezinta lira sau pound-ul sirian.
In nord, granita cu Turcia se intinde pe 822 km, in majoritate muntosi, ultima portiune spre est fiind formata de raul Tigru. In continuare, in est si sud-est, granita cu Irakul se intinde pe 605 km, in zona estica, granita trecand printr-o zona desertica, urmata in sud de cea cu Iordania care masoara 375 km, trecand la sud de Jebel Druze. In vest, frontiera comuna cu Israelul masoara 76 km, fiind plasata la doar 50 km de Damasc si corespunzand disputatei zone a inaltimilor Golan. Apoi, frontiera continua spre nord si o mica bucla spre est, cu 375 km comuni cu Libanul, iar mai departe pana la granita turca se intinde litoralul scaldat de apele Mediteranei pe o lungime de 193 km.
Populatia este in proportie de 90% araba. Exista insa si importante minoritati de kurzi, armeni, circassieni, druzi si turci. Oficial, Siria este o tara laica, fiind in proportie de 87% influentata de religia islamica, 74% fiind suniti, pentru ca 13% sa fie alawiti, ismaieliti, siiti. Alawitii detin insa un statut politic special deoarece presedintele Asad si familia sa sunt alawiti. Crestinii reprezinta 10%, majoritatea ortodocsi, dar si catolici si protestanti, multi dintre ei avand o foarte buna pozitie socio-ecomica. Exista si un important numar de manastiri. Pana in 1947, a existat si o puternica comunitate de evrei, dar astazi nu au mai ramas decat foarte putini.
Limba oficiala este araba, dar se vorbeste si franceza, engleza, turca, kurda sau armeana.
S-a pastrat organizarea din perioada otomana in jurul comunitatilor religioase autonome numite millet, care plateau taxe, avand in schimb dreptul sa se conduca dupa propriile lor reguli religioase, putandu-si pastra astfel in mare masura identitatea si autonomia. Daca, in general, evident, au fost favorizati musulmanii, in perioada franceza sistemul s-a pastrat, dar fiind avantajati crestinii. In afara de crestini, evrei si druzi, ceilalti intra sub jurisdictie musulmana.
Majoritatea crestinilor traiesc in Damasc si Alep, dar si in nord-estul Siriei, iar comunitatea evreiasca se gaseste in zona Alep. Druzii, in proportie de 90%, traiesc in sud-vest, iar secta siita Imamis este concentrata intre Homs si Alep. Ismailitii sunt concentrati in provincia Hamah, dar si in muntii provinciei Al Ladhiqiyah si in regiunea Alep, iar alawitii, in proportie de 90%, traiesc in provincia Al Ladhiqiyah, in zona rurala Jabal an Nusayriyah.
Crestinii apartin in general bisericilor autonome, bisericilor unite care recunosc papalitatea de la Roma sau bisericii independente Nestoriene.
Invatamantul este gratuit si obligatoriu pana in clasa a noua, dupa care un examen national stabileste continuarea unui invatamant general sau tehnic. Dupa bacalaureat, in functie de rezultate, invatamantul superior poate costa 10-20 dolari sau 1.500-3.000 dolari pe an. Exista si scoli si colegii particulare, dar mult mai scumpe. Functioneaza cinci universitati de stat si 11 universitati private, remarcandu-se Universitatea din Damasc, cu 180.000 de studenti, si cea din Alep.
Cultura si traditiile. Bucataria siriana este bogata in ingrediente pitoresti ce variaza in functie de regiune. Cuprinde elemente mediteraneene, mai ales grecesti, asiatice, dar si tucesti si frantuzesti.
Siria a contribuit la dezvoltarea literaturii si muzicii arabe cu o bogata traditie orala si scrisa, participand semnificativ la renasterea culturala araba a secolului al XIX-lea, inclusiv prin scriitorii plecati in Egipt.
Damasc a fost totdeauna un centru de inovatie artistica in special in privinta muzicii clasice arabe. Printre staruri, multe in exil, se numara si George Wassouf, Nur Mahana, Farid al-Atrash, Lena Chamamyan.
Alep este cunoscut pentru muwashshah, un gen de muzica poem, asemanator cu cel andaluz, popularizat de Sabri Moudallal sau de Sabah Fakhri.
Muzica de dans Dabka este si ea populara. Exista si o interesanta traditie a unui specific al muzicii crestine din Biserica Crestina Siriana.
Literatura a fost marcata de istoria politica a tarii. In secolul al XIX-lea si inceputul secolului al XX-lea, din cauza cenzurii otomane, scriitorii sirieni emigrau de multe ori in special in Egipt sau in America. Apoi, multi scriitori au fost influentati de romantismul francez, indepartandu-se de traditiile arabe. Dupa 1948, a inceput sa se simta influenta masiva a realismului socialist si apoi influenta Partidului Baath (Baas). Romanul istoric practicat de Nabil Sulayman, Fawwaz Haddad, Khyri al-Dhahabi si Nihad Siris este deseori folosit ca baza de critica a prezentului. Alteori, fictiunea istorica se imbina cu realismul magic permitand un alt gen de critica a prezentului, precum in cazul scriitorului sirian emigrat in Suedia, Salim Barakat. Nu lipseste insa nici literatura science-fiction sau futurist utopica. Printre scriitorii contemporani se numara si Adonis, Muhammad Maghout, Haidar Haidar, Ghada al-Samman, Nizar Qabbani, Zakariyya Tamer, Hamida Na'na', Salim Barakat si Ali Ahmad Sa'id.
Telenovelele siriene, toate melodramatice, au cautare in lumea araba de rasarit. Gustul pentru arta traditionala se pastreaza in special in privinta dansului, mai ales in privinta dansului sabiilor. Casatoriile si botezul copiilor sunt ocazii de manifestare a traditiilor.
In Siria se organizeaza si multiple festivaluri de film si teatru, de muzica, traditii si flori, festivalul Kerak des Chevaliers sau Bosra, al vitei-de-vie sau al dragostei si pacii, atat in Damasc si Alep, cat si in Latakia, Palmyra, Hims, Bosra, Jableh, As Suwayda sau Qamishli.
Multe case si chiar cartiere intregi s-au pastrat de sute de ani in diferite orase, precum Damasc, Alep sau Homs, sau in diferite arii rezidentiale si sate. Acestea sunt de obicei nevopsite, satele siriene avand culori de gri si maro. De multe ori, casele se gasesc plasate in jurul unei fantani arteziene inconjurate de flori si copaci. In Siria gasim in acelasi timp si nenumarate monumente si situri arheologice.
Armata. Serviciul militar este obligatoriu, fiecare tanar fiind obligat la 30 de luni de armata dupa implinirea varstei de 18 ani. In caz de mobilizare, armata dispune de o forta de 400.000 de militari, fiind una dintre cele mai mari si mai puternice armate din zona. In plus, Siria dispune si de mai multe servicii secrete. Inzestrarea tehnica s-a realizat in special cu sprijinul fostei U.R.S.S., dar si al statelor arabe din Golf. Presedintele Siriei este si comandantul suprem al fortelor armate.
Economie. Siria este o tara cu o forta economica medie, bazata pe agricultura, petrol, industrie si turism. Principala problema cu care se confrunta o reprezinta sectorul public. Cresterea per total a diferentei dintre consum si productie reprezinta principala amenintare economica. Nu mai putin grave sunt insa si pietele financiare si de capital slab dezvoltate, rata redusa de investitii, productivitatea relativ scazuta, un somaj puternic si o rata rapida de crestere a populatiei, cu 75% din populatie sub varsta de 35 de ani si cu 40% sub 15 ani.
Agricultura reprezinta 25% din produsul intern brut, fata de 31% - industria si 44% - serviciile, si ocupa 42% din forta de munca, doar o treime din suprafata fiind arabila si 80% din suprafata cultivata fiind dependenta de caderile de ploaie.
Apoi, o problema semnificativa o reprezinta scaderea productiei de petrol fata de cei 600.000 de barili pe zi din 1995, existand chiar si riscul semnalat de unii analisti ca Siria sa se transforme dintr-un exportator intr-un importator de petrol, perspectiva extrem de alarmanta daca tinem cont de faptul ca petrolul reprezinta principalul produs de export. Din anii '60 Siria a produs un petrol de proasta calitate in zona nord-estica, apoi - din anii '80 - si un petrol de buna calitate in zona estica, in apropiere de Dayr az Zawr. Campurile petroliere din Siria reprezinta o prelungire a zacamintelor irakiene de la Mosul si Kirkuk.
Productia de 22 de milioane de metri cubi de gaze naturale pe zi este consumata intern, dar se spera insa intr-o crestere care sa permita trecerea la export. Zacamintele de la Ibessa au fost descoperite deja din 1940.
Majoritatea industriei usoare este concentrata in regiunile Damasc si Alep, in timp ce industria grea, la Homs, Hama si in centrul Siriei.
Dupa 2000, un efort important a facut ca Siria sa inceapa sa semneze o serie de tratate comerciale internationale. De asemenea, au aparut multe modificari legislative menite sa ajute la o mai rapida dezvoltare economica.
Exportul cuprinde in primul rand petrol, produse rafinate, bumbac, imbracaminte, fructe si grane, importandu-se in special materii prime, vehicole, echipamente agricole si industriale.
Transportul se bazeaza pe liniile aeriene siriene si pe trei aeroporturi principale, Damasc, Alep si Lattakia, dar si pe doua porturi principale, Lattakia si Tartus.
Caile ferate siriene, conectate la liniile ferate turce, reprezinta principalul transportator, fiind relativ bine dezvoltate, cu o infrastructura de inalta calitate si cu servicii de mare viteza.
Politica si organizarea statului. Conform Constitutiei revazute in 1973, Siria este o republica democratica si populara.
Siria este condusa de un presedinte, doi vicepresedinti, un prim-ministru, consiliul sau cabinetul de ministri si un parlament unicameral. Insa multi observatori straini o considera deseori o dictatura ereditara.
Statul dispune, de asemenea, de o Curte Suprema Constitutionala, de Inaltul Consiliu Juridic, Curtea de Casatie, si cea de Securitate a Statului. Jurisprudenta islamica joaca un rol important, iar sistemul juridic are si influente otomane, franceze si legi islamice. Functioneaza in afara instantei primare, Curtile de Apel si Curtea Constitutionala sau Tribunalul Suprem. Functioneaza, de asemenea, o Curte Suprema de Securitate a Statului menita sa-i judece pe cei presupusi a periclita regimul si care functioneaza separat fata de sitemul obisnuit. Curtile religioase se ocupa de problemele personale sau de familie.
Partidul Baath reprezinta partidul dominant. In afara de acesta mai exista Miscarea Araba Socialista, Uniunea Socialista Araba, Partidul Comunist Arab, Partidul Democratic Socialist Unionist, dar si alte cateva partide minore.
Constitutia a fost adoptata pe 13 martie 1971. Ea investeste Partidul Baath cu functii de conducere in stat si in societate. Presedintele este ales prin referendum pentru o perioada de sapte ani, dar in practica este ales liderul Partidului Baath. Presedintele este si secretar general al Partidului Baath si lider al Frontului National Progresiv, care reprezinta o coalitie formata din zece partide politice fiind autorizat de guvern.
Constitutia cere ca presedintele sa fie musulman, dar nu stabileste Islamul ca religie de stat. Ea confera presedintelui dreptul de a numi ministri, personal - guvernamental si militar, sa declare razboi, stare de necesitate si sa amnistieze, sa amendeze Constitutia si sa emita legi, dar care apoi, in afara starii de necesitate, trebuie aprobate de parlament.
Legea cu privire la starea de necesitate actioneaza din 1963, fiind justificata de continuarea starii de razboi cu Israelul. Presedintele este desemnat prin referendum fara a se organiza alegeri multi partinice.
Siria este impartita in 14 guvernorate sau muhafazat (singular muhafazah) si in 60 de districte sau manatiq (singular mintaqah), impartite mai departe in subdistricte sau nawahi (singular nahiya). Guvernatorul este propus de ministrul de interne, aprobat de cabinet si anuntat prin decret executiv. El este asistat de un consiliu provincial ales.
Principalele orase sunt: Damasc, cel mai mare oras al Siriei care impreuna cu zona metropolitana formeaza un guvernorat, Alep, cu 1,67 milioane de locuitori, un important centru industrial si cultural, al doilea oras ca marime, si Unesco World Heritage Site, Latakia, cu 554.000 de locuitori, reprezentand, alaturi de Tartus, principalele porturi ale Siriei, Homs, cu 1 million de locuitori, si Deir ez-Zor, pe raul Eufrat, cu 230.000 de locuitori.